Fenomene privite cu o anumita curiozitate, considerate usor ciudate, avalansele se produc anual in toata lumea si pot provoca pierderi de vieti omenesti, dar si insemnate pagube materiale. In zonele in care avalansele sunt frecvente, functioneaza centre de cercetare si informare, menite sa previna sau macar sa minimizeze efectele unor astfel de fenomene. Romania nu se numara printre tarile cu avalanse-record, nici ca dimensiuni, nici ca pagube materiale. Numai ca, paradoxal, numarul de victime este mai mare la noi decat in tari cu o activitate a zapezii pe versanti mult mai intensa. Si asta, din lipsa de informatii. Recent, printre ultimele tari din Europa, si Romania a infiintat un centru de cercetare si prognoza a fenomenului de avalansa. Dotat precar, fara sustinere materiala pe masura, ba chiar si cu bete in roate din partea autoritatilor, centrul este tinut in viata doar de pasiunea si energia unor oameni de munte.
Conform unor definitii general acceptate, avalansa reprezinta un fenomen gravitational constituit din alunecarea ori prabusirea maselor mari de zapada si gheata aflate in echilibru instabil, pe distante mai mari de 50 m, care isi maresc in timpul alunecarii volumul, greutatea, viteza si forta, proportional cu lungimea si inclinarea pantei, dar si cu diferenta de nivel parcursa. Potrivit Comisiei de glaciologie a Academiei Elvetiene de Stiinte Naturale – printre primele din lume care studiaza acest fenomen -, avalansa poate fi definita ca “material care aluneca sau se prabuseste cu viteza mare pe pante. Acest termen desemneaza in general avalansele de zapada, mai rar avalansele de gheata sau de pietre. Avalansele de zapada se declanseaza pe pante abrupte (cu inclinatie intre 25 si 50 de grade), fara padure, atunci cand tensiunile mecanice din interiorul stratului de zapada depasesc coeziunea corespunzatoare sau prin cresterea greutatii ce se exercita asupra stratului de zapada pe versant (din cauza ninsorilor, a trecerii schiorilor sau a vehiculelor de zapada, prin sarituri sau dislocari) sau prin slabirea coeziunii zapezii din interiorul straturilor, ca urmare a metamorfismului zapezii”. Deplasarile maselor de zapada pe distante mai mici de 50 de metri se numesc curgeri de zapada.
24 de victime in ultimii patru ani
Numai in ultimii patru ani, in Romania s-au inregistrat doar oficial 24 de victime din avalansa, fara a pune la socoteala numarul de disparuti si morti din cauze neelucidate si nici ranitii sau persoanele surprinse de avalansa si salvate fara urmari grave sau care nu au informat despre cele intamplate. Cel mai cunoscut exemplu de avalansa declansata de victime este catastrofa de la Balea din 17 aprilie 1977, in care au pierit 23 de schiori sibieni, majoritatea tineri. Balea este, de altfel, zona cea mai periculoasa. Un alt trist exemplu este cel din 22 februarie 2004, cand o avalansa considerata mica, pornita de pe Varful Creasta Cocosului, a luat viata a trei oameni, in Gutai. Si persoanele pentru care muntii nu au secrete pot cadea victima furiei zapezii. Exemplul este avalansa din martie 2005, soldata cu decesul lui Alin Tava, membru al Serviciului Salvamont Arges, aflat in timpul serviciului. Si lista victimelor este lunga. Un centru de specialitate in studierea si prognoza avalanselor era imperios necesar si in Romania, dar acesta nu a fost infiintat decat recent, timid si fara fonduri consistente, mai mult din pasiune, fiind inca in faza de “pilot”.
Nivologia romaneasca s-a nascut abia in februarie 2004
Programul de nivologie (studierea si prognoza avalanselor) se desfasoara in Romania de catre Administratia Nationala de Meteorologie, in colaborare cu Centre d’Étude de la Neige, Météo France, doar din februarie 2004. Scopul programului de nivometeorologie este protectia bunurilor si a persoanelor fata de riscurile determinate de avalanse, prin monitorizarea calitatii si stabilitatii stratului de zapada din zona montana, cat si a caracteristicilor avalanselor care au loc. Evaluarea riscului de avalansa se face deocamdata in zonele Bucegi, Postavarul si Fagaras, intr-un program coordonat de Centrul Meteorologic Regional Transilvania Sud Sibiu, si se raporteaza in cadrul buletinului nivometeorologic (de risc de avalansa).
Autoritatile dau bani putini
In cadrul programului de nivologie este monitorizat stratul de zapada din Muntii Bucegi (Valea Prahovei), Muntele Postavarul si Valea Balea (masivul Fagaras), prin observatii si masuratori nivometeorologice la statiile meteorologice cu program nivologic, precum si prin masuratori efectuate in afara perimetrului statiilor. Masuratorile se desfasoara in teren, reprezentand o munca anevoioasa. Narcisa Milian, meteorolog previzionist, ne-a destainuit ca cercetarea la fata locului inseamna si conditii de risc. “Uneori se sapa intr-un strat de zapada de 2-3 metri cu lopata, pentru observarea straturilor. Se noteaza apoi si se transmit. O asemenea operatiune poate dura chiar si patru ore!” O mare problema este lipsa personalului, dar si a sustinerii din partea autoritatilor. Adrian David, salvator montan la Serviciul Public Salvamont din cadrul Consiliului Judetean Sibiu, un profesionist al muntelui, nu este de acord cu minimalizarea importantei muncii sale. “Salvatorii montani sunt chemati numai la interventii. Din pacate, nu avem autoritate pentru a lua si masuri preventive. Unii cabanieri se supara daca prevenim turistii ca in zona exista pericol de avalansa. Spun ca le daunam afacerii, ca speriem turistii. Poate fi insa in joc viata unor oameni.” La Balea, de exemplu, cercetatorii stau cu chirie la o cabana. Desi este o zona in care s-au inregistrat multe victime, din lipsa fondurilor, autoritatile vor sa desfiinteze acest punct de observatie.
Munca de cercetare
Pe baza datelor colectate, se urmareste evolutia parametrilor vremii si a stratului de zapada si se estimeaza riscul producerii de avalanse, pe o scara de risc de la 1 la 5. De asemenea, sunt monitorizate evenimentele de avalansa din perimetrul statiilor meteorologice cuprinse in reteaua-pilot de nivometeorologie. Produsele programului de nivometeorologie constau in diagnoze si prognoze asupra stratului de zapada si a riscului de avalansa. Informatiile sunt concretizate in buletine informative zilnice sau periodice si sunt distribuite catre autoritatile competente, respectiv Serviciile Publice Salvamont din cadrul primariilor si prefecturilor zonelor afectate. Scopul activitatii de gestionare a riscului de avalanse este clar: scaderea numarului victimelor din accidente si a pagubelor. Principalele activitati care fac parte din programul de gestionare a riscului sunt monitorizarea stratului de zapada pentru determinarea instabilitatii acestuia, elaborarea de prognoze ale riscului de avalansa, de inzapezire si alte fenomene periculoase legate de existenta stratului de zapada, dar si elaborarea hartilor de risc si, nu in ultimul rand, informarea publicului asupra fenomenelor periculoase legate de zapada si avalanse. O informare elaborata pe baze stiintifice poate duce la evitarea unor catastrofe care implica de multe ori vieti omenesti. Aceste avertizari nu apar decat sporadic pentru opinia publica, fiind transmise deocamdata organizatiilor de salvamont. Entuziasmul cercetatorilor insa nu tine loc si de fonduri. Este nevoie de implicarea serioasa a autoritatilor si de sprijinirea celor care prin masuratori anevoioase pot salva vieti.
Trei morti in februarie 2004
In 22 februarie 2004, trei tineri au decedat in Muntii Gutaiului. Au fost ingropati de o avalansa pornita de pe Varful Creasta Cocosului. La fel ca in ’77, cei trei tineri au murit tot duminica, de data aceasta la 1.400 de metri altitudine, la o distanta de mai putin de 20 de kilometri de Baia Mare. Tinerii hotarasera sa mearga intr-o calatorie in apropiere de Hanul Pintea de pe Masivul Gutai. Familiile s-au speriat in momentul in care au vazut ca cei trei nu dau nici un semn de viata si nici nu pot fi contactati, astfel ca au alertat la miezul noptii Serviciul Salvamont. Unul dintre cei 12 salvatori montani care au plecat in cautarea lor a declarat la vremea respectiva ca tinerii nu se aflau pe un traseu inchis circulatiei. Cautarile celor disparuti au fost ingreunate de o noua avalansa care a acoperit echipamentul echipei de salvare. Intr-un final au fost gasiti. Morti. Acest ultim grav incident a atras atentia asupra necesitatii studierii fenomenului de avalansa, grabind infiintarea centrului de nivologie.
Avalansa din 1977, cea mai grava din Romania
La 17 aprilie 1977 avea sa se produca cea mai mare tragedie montana inregistrata vreodata in Romania. O avalansa de cateva secunde a facut sa moara 23 de persoane. Sub comanda profesorului Richard Schuller, un grup de 20 de elevi din Sibiu si alti doi profesori au plecat la mijlocul lunii aprilie 1977 la Balea Lac, intr-o excursie de schi. Pentru doua zile, grupul a fost insa nevoit, alaturi de alti turisti aflati in cabana, sa ramana in camere din cauza unei ninsori extreme. Viscolul violent a facut ca zapada sa acopere cabana aproape in intregime. Duminica, 17 aprilie, in jurul orei 10.00, sub indrumarea profesorilor, cei 20 de elevi au pornit sa urce pe Saua Caprei. Alaturi de grup s-a atasat si un inginer din Brasov. Nesabuinta de a schia in stratul de zapada foarte mare si afanat a facut ca acesta din urma sa declanseze o avalansa care a trecut peste ei, peste Lacul Balea, aproape acoperind si vila Paltinul. Imediat dupa alarmarea Salvamontului, s-a mobilizat un echipaj format din criminalisti, legisti, militieni si armata. Data fiind amploarea evenimentului, in sprijinul celor din Sibiu au venit salvamontisti din Victoria si din Brasov, dar si elevi de la Scoala Militara din Sibiu. Numai luni dimineata, 18 aprilie, vremea a permis, in sfarsit, sa fie demarate actiunile de cautare. Cu greu s-a reusit recuperarea celor 23 de oameni inghititi de zapada. Armata a degajat tone de omat pentru a ajunge la victime. Stratul de zapada peste lac era de aproape cinci metri. Nu au existat supravietuitori.
