» Romania este singura tara din UE in care fermierii din agricultura ecologica nu primesc subventii europene. In alte tari, aceste ajutoare ajung pana la 800 de euro pe hectar.
» Fermierii romani acuza autoritatile ca n-au depus nici pana acum dosarul pentru subventii la UE. La randul sau, Ministerul Agriculturii sustine ca situatia aceasta s-ar putea reglementa de anul viitor.
» In Romania sunt inregistrati peste 4.000 de fermieri care produc legume, cereale, fructe si plante aromatice fara sa foloseasca substante chimice. Cea mai mare parte din productie este exportata.
Petrisor Petrescu administreaza in Tulcea 12.000 de hectare de teren cultivat in sistem eco. Are clienti de peste tot in lume: Italia, Germania, Austria, Elvetia chiar si Arabia Saudita. "Sunt cunoscut mai mult in strainatate, nu si in propria mea tara", remarca barbatul, cu un zambet amar. Tulcean din nastere, Petrescu s-a apucat de agricultura ecologica in urma cu cinci ani, ca si alti fermieri din zona. Pe urma a venit aici un investitor italian. Asta s-a intamplat in 2007. Italianul le-a spus romanilor sa se asocieze, sa faca un fel de concern agricol. Partea italiana urma sa se ocupe de comercializarea, in Occident, a produselor ecologice romanesti. Asa se face ca aproape 40 de fermieri romani, toti din judetul Tulcea, si-au dat mana si au pus la punct una dintre cele mai mari exploatatii agricole in sistem eco din Romania – "Delta Dunarii Organics", cu o productie de 60.000 de tone in fiecare an, luand in calcul graul, porumbul, rapita, orzul, floarea soarelui, mazarea si soia.
Grau romanesc pentru macaroanele italiene
Culturile ecologice sunt frecvent inspectate de experti de la unul dintre organismele internationale de certificare. Se iau probe din sol, de la plante, pentru a se vedea daca totul e curat. Sa nu fi fost puse in pamant substante interzise. Pana la export e cale lunga. Mai intai se scrie "un roman" de hartii si certificate, dupa cum se exprima Petrisor Petrescu. Abia dupa ce clientii din strainatate sunt convinsi ca productia romaneasca este in totalitate ecologica, atunci incepe negocierea pretului. Exista burse europene pentru produsele agricole ecologice. Anul acesta nu e foarte bun, din cauza secetei, dar si a crizei economice. De-asta si preturile sunt mai mici acum. Pe pietele europene, graul dur se comercializeaza cu 180 de euro pe tona, graul Spelta ajunge la 450 de euro pe tona, rapita – 270 de euro pe tona.
Graul dur e la mare cautare in Italia, pentru ca din el se fac celebrele macaroane. Una peste alta, daca investesti 100 de lei, poti scoate 30-40 de lei profit, spune omul nostru. "Agricultura ecologica este rentabila, in primul rand pentru ca fermierul nu ramane cu marfa pe stoc. Cererea pe plan mondial e foarte mare", ne asigura administratorul din Tulcea. Putem vorbi de o adevarata "industrie" eco pe tot globul, cu o dezvoltare care se anunta fulminanta si in viitor, in ciuda crizei mondiale. S-a ajuns acum la o cifra de afaceri care depaseste 50 de miliarde de dolari pe an din comertul planetar cu alimentele ecologice.
Ajutor de la Guvernul Olandei
Alta poveste ecologica, de data asta la doi pasi de Fetesti. Inginerul agronom Aurel Petrus ne povesteste ca de 25 de ani isi face meseria pe meleagurile astea. Cat priveste agricultura ecologica, el a vazut inca de pe vremea comunismului ca pamantul rodeste fara sa pui in el tot felul de chimicale. Apa sa-i dai, atat. Ani buni mai tarziu, mai precis in 1994, Aurel a devenit administratorul unei ferme – "Auger Petrus" – care cuprinde peste 800 de hectare de teren arabil. De aici incolo lucrurile incep sa semene cu povestea din Tulcea, pentru ca imboldul de a face agricultura ecologica a venit tot din strainatate.
Dar nu de la italieni, ca in cazul tulcenilor, ci de la Guvernul Olandei. Asa se face ca inginerul Petrus a beneficiat de un program pe o durata de doi ani, care a insemnat utilaje specifice acestui domeniu, dar si asigurarea desfacerii productiei. Programul olandez a vizat tocmai incurajarea agriculturii ecologice in Romania. Recolta din acest an, la ferma de langa Fetesti, inseamna soia, orzoaica, mazare, grau, cartofi, floarea soarelui si lucerna. Cea mai mare parte a productiei se duce in Germania.
"Sprijinul" statului roman – controalele
Cei mai multi dintre fermierii romanii care au apucat calea ecologica din agricultura s-au bazat pe ajutorul strainilor. Cat priveste sprijinul statului, cei cu care am vorbit ne-au spus clar – "singura noastra legatura cu Bucurestiul e reprezentata de controalele de care avem parte mereu", dupa cum s-a exprimat specialistul din Fetesti. Presedintele Federatiei Nationale de Agricultura Ecologica, Ioan Toncea, ne-a spus ca "Romania este la ora actuala singura tara din Uniunea Europeana unde fermierii care lucreaza pamantul in sistem eco nu primesc subventii europene". Subventiile acestea ajung pana la 800 de euro pe un hectar in alte tari din Europa.
De retinut si ceea ce spunea Aurel Petrus, inginerul din Fetesti, care a fost prezent la Agraria – Targul International pentru Agricultura, la editia din 2008. Omul ne-a povestit ca a fost atunci o dezbatere pe tema agriculturii ecologice, la care reprezentantii Uniunii Europene au spus clar ca Bruxelles-ul nu are nici o vina pentru ca fermierii romani nu primesc subventii europene. si asta pentru ca, pana in 2008, autoritatile de la Bucuresti n-au depus la UE dosarul Romaniei pentru agricultura ecologica, pentru ca fermierii romani sa beneficieze de acest sprijin comunitar. "Romania pare sa nu vrea sa ia acesti bani de la UE. Nu s-a depus acel dosar pentru agricultura ecologica la Bruxelles, in 2008, desi la documentatie se lucra inca din 2006", mai spune fermierul ialomitean.
261.000 de tone productie eco romaneasca in 2008
Agricultura ecologica a fost recunoscuta in tara noastra in anul 2000, prin Ordonanta 34 a Guvernului Romaniei. La noi exista 14 organisme de atestare, dintre care numai unul e romanesc, astfel incat s-a evidentiat calitatea produselor eco autohtone, in conformitate cu normele europene. O statistica a Ministerului Agriculturii arata ca anul trecut erau 4.191 de fermieri care s-au integrat in sistemul eco. Suprafata agricola pe care se practica acest tip de agricultura este de 221.412 hectare. Prea putin, in comparatie cu cele 9,3 milioane de hectare de teren arabil pe care le are Romania.
"Potentialul agriculturii ecologice din tara noastra poate fi de pana la doua milioane de hectare", opineaza Ioan Toncea, liderul fermierilor eco. Fermierii spun ca 2008 a fost un an bun pentru productia lor. Sistemul eco romanesc a avut anul trecut o recolta totala de 261.000 de tone, luand in calcul toate produsele cultivate la noi – de la cereale pana la plantele aromatice. Unde s-a dus hrana eco romaneasca? Tot statistica oficiala ne indica principalele destinatii – Germania, Italia, Grecia, Elvetia, Olanda, Danemarca si Franta.
Exportam hrana eco, in lipsa procesatorilor interni
De ce se duce productia eco romaneasca doar la export? Fermierii romani ne-au spus clar – in tara noastra sunt prea putini procesatori. Avem nevoie de fabrici speciale care sa prelucreze materia prima. Sunt necesare si ambalaje ecologice pentru acest tip de marfa. "Procesatorii in sistem eco din Romania pot fi numarati pe degetele de la doua maini", spune Ioan Toncea, liderul fermierilor. Situatia asta poate fi simtita cel mai bine de consumatorul roman. Daca va duceti la magazin si vreti sa cumparati hrana ecologica, vedeti doua lucruri. Primul – marfa e foarte scumpa. Spre exemplu, un banal pachet de biscuiti din Germania costa cel putin 20 de lei. Al doilea aspect – aproape toata marfa e din import. Dar e foarte posibil ca produsul respectiv sa aiba originea in Romania.
Asta ne spunea si Ioan Toncea – romanii exporta materia prima, iar strainii fac produse finite si apoi le aduc si in Romania. Interlocutorul nostru ne-a dat ca exemplu plantele aromatice. Exista o firma din Austria care colecteaza 80% din productia romaneasca de profil. La magazin, in schimb, gasesti tot felul de ceaiuri pe care scrie negru pe alb – made in Austria.
» Hrana eco reduce consumul de medicamente
La noi mancarea ecologica e inca o "limba straina", sustin fermierii romani. "E nevoie de educatia consumatorilor", spune Petrisor Petrescu, administratorul concernului agricol din Tulcea. Romanii confunda inca alimentele eco, zicand ca e vorba de un regim de hrana vegetarian sau dietetic. Dar nici pomeneala de asa ceva – de la branzeturi pana la carne, de la fructe si legume pana la cereale, totul poate fi ecologic. Ce inseamna hrana eco? Nu are pesticide, fertilizatori, organisme modificate genetic sau alte tratamente chimice. In schimb, aduce omului sanatate, dupa cum au aratat deja studiile de profil. Cateva exemple – laptele organic contine acizi grasi nesaturati, care nu se transforma in colesterol. Legumele eco au un continut mare de vitamina C, fier, magneziu si fosfor.
Hrana organica inseamna o zestre importanta de antioxidanti, precum acidul folic sau cel salicilic, dar si flavonoide, acestea din urma reprezinta un suport deosebit pentru sistemul imunitar. "Daca oamenii ar manca doar hrana naturala, s-ar reduce la jumatate costurile pentru medicamente in viata fiecarui individ. Asta se stie foarte bine pe plan mondial. Mai putin se stie la noi", conchide Ioan Toncea, lider al fermierilor eco, dar si profesor universitar si cercetator principal la Institutul National de Cercetare Agricola de la Fundulea. Dar in primul rand fermierii asteapta un semnal clar de la guvernanti, pentru sprijinirea acestui sector al agriculturii. Un semnal care, din pacate, intarzie de prea mult timp…
Proiecte exista, lipsesc banii europeni
Inginerul Aurel Petrus, din Fetesti, spune ca a vrut sa puna la punct o fabrica pentru prelucrarea lucernei in sistem ecologic, folosind bani europeni. Lucerna e o proteina vegetala esentiala pentru zootehnie. Omul nostru a depus un proiect, anul trecut, la Fondul European pentru Dezvoltare Rurala. Proiectul a fost declarat eligibil, dar i s-a raspuns ca nu sunt bani. "Ni se spune mereu ca romanii nu fac proiecte pentru absorbtia fondurilor europene. Uite ca facem. si cu ce ne alegem?", e suparat inginerul. Alta problema, de data asta relatata de fermierii din Tulcea, e legata de lipsa unor spatii pentru depozitarea productiei. E nevoie, si in acest caz, de silozuri speciale pentru agricultura ecologica, am auzit de la administratorul Petrisor Petrescu.
Concertul agricol pe care il reprezinta vrea sa investeasca intr-un asemenea spatiu de depozitare, cu o capacitate de 12.000 de tone, al carui cost de constructie s-ar ridica la un milion de euro. Lipsa unor asemenea silozuri face ca romanii sa se grabeasca sa-si vanda marfa, imediat dupa recoltare, la un pret care nu intotdeauna e convenabil pentru producatori.
Soarta subventiilor europene, incerta
Am cerut un punct de vedere al Ministerului Agriculturii cu privire la soarta fermierilor din Romania care fac productie in sistem eco. Sprijin pentru acest sector a venit pana acum, ce-i drept, dar numai din bugetul intern. Pare mai degraba un ajutor de supravietuire. La nivelul anului 2009 s-au alocat peste patru milioane de lei noi. Este sustinuta cu 50% contravaloarea taxei de inspectie si certificare. Se acorda 425 de lei la hectar pentru terenurile aflate in perioada de conversie. Trebuie spus ca, daca vrei sa treci de la agricultura conventionala la cea ecologica, terenul are nevoie de cativa ani in care sa nu se mai cultive nimic pe el, pana se curata de chimicalele puse inainte acolo. Se mai dau 700 de lei la hectar pentru cultura vitei-de-vie si pentru livezi.
De remarcat ca aceste ajutoare – 425, respectiv 700 de lei – sunt alocate perimetrelor agricole care nu depasesc 20 de hectare, aflate in administrarea unui singur producator. Mai e un ajutor pentru apicultori – 75 de lei pentru o familie de albine, numai ca producatorul nu trebuie sa detina mai mult de 50 de astfel de familii. Cat priveste subventiile europene pentru agricultorii romani din sistemul ecologic, Ministerul Agriculturii zice ca problema s-ar putea rezolva abia la anul. Dar nimic nu e sigur, pentru ca, dupa cum arata autoritatile noastre, suntem inca in faza negocierilor cu Bruxelles-ul.
