Preoţii carora le este interzisă căsătoria, plătirea indulgenţelor pentru mântuire şi respingerea ştiinţei sunt doar cateva dintre miturile cu privire la religia catolică, potrivit site-ului listverse.com.
Mit: Biserica Catolică descurajează citirea Bibliei
Prima Biblie creştină a fost editată de Biserica Catolică. Culeasă de erudiţii catolici din al doilea şi al treilea secol, a fost aprobată pentru uzul general al creştinilor de către Consiliile Catolice din Hippo (393) şi Cartagina (397). Prima Biblie tipărită a fost produsă sub auspiciile bisericii Catolice şi imprimată de către inventatorul catolic al tiparului, Johannes Gutenberg. De asemenea, cea dintâi Biblie cu capitole şi versete numerotate a fost produsă tot de Biserica Catolică, fiind opera lui Stephen Langton, arhiepiscop de Canterbury.
La fiecare slujbă ţinută oriunde în lume în zilele noastre, preotul citeşte cu voce tare din Biblie. În cadrul slujbei tradiţionale se citeşte un pasaj din Biblie şi două din Evanghelie. La slujbele catolice moderne, se citesc două pasaje din Biblie şi unul din Evanghelii. Fiecare familie catolică are în casă Biblia, iar învăţămintele sale sunt predate în şcoli.
Mitul provine din faptul că, în trecut, Bibliile erau ţinute în biserici, sub lacăt, dar nu pentru a limita accesul oamenilor la ele, ci pentru a se preveni furtul lor. Mai mult, oamenii cred că Biserica Catolică a interzis oamenilor să citească Biblia, indexând-o pe lista cărţilor interzise, dar acest lucru se referea doar la versiunile protestante şi la cele traduse prost – cea mai cunoscută astfel de versiune a fost a regelui James, pe care catolicii nu trebuie să o utilizeze.
Mit: Catolicii o venerează pe Fecioara Maria, deci comit idolatrie
În teologia catolică există trei tipuri de venerare:
1. Latria reprezintă adorarea, numai faţă de Dumnezeu. Dacă venerezi pe oricine altcineva se consideră păcat capital şi idolatrie, condamnată în Biblie.
2. Hiperdulia este un tip special de închinare, destinat numai Fecioarei Maria şi nu este considerată idolatrie, dar nici adorare, ci mai mult o formă de respect.
3. Dulia, adică cinstirea sfinţilor şi îngerilor, care, de asemenea, nu reprezintă un păcat, ci tot o modalitate de a arăta respectul.
Această distincţie a fost făcut în cadrul celui de-al doilea sinod ecumenic de la Niceea, în 787, unde s-a hotărât că nu reprezintă idolatrie să ai statui sau imagini cu sfinţi: „Imaginile cu sfinţi, fie statui, fie picturi, servesc ca memento al virtuţii persoanei pictate sau sculptate”, se arată în canonul sinodului.
Mit: Catolicii nu sunt creştini
Catolicii sunt primii creştini. Scrierile creştine timpurii dezvăluie clar doctrinele şi învăţăturile Bisericii Catolice de astăzi. Se vorbeşte despre episcopi, calugăriţe, preoţi, spovedanie, botezul copiilor, episcopul Romei ca fiind capul religiei creştine şi cinstirea sfinţilor.
Astfel, este evident că practicile Bisericii Catolice moderne sunt cele mai apropiate de practicile apostolilor şi ale primilor creştini. În plus, cei mai mulţi istorici acceptă Bisrrica Catolică drept prima biserică creştină, fapt dovedit de textele antice.
Mit: Papa este infailibil
Romano-catolicii cred că numai în anumite circumstanţe papa este infailibil, adică nu poate greşi. Biserica defineşte trei condiţii în care papa este infailibil:
1. Papa dă un decret legat de probleme de credinţă şi morală
2. Declaraţia trebuie să reprezinte unanimitatea membrilor Bisericii
3. Papa trebuie să vorbească în numele Bisericii, nu în nume personal
Acest lucru înseamnă că dacă Papa vorbeşte despre ştiinţă, poate greşi. Totuşi, dacă vorbeşte despre religie, catolicii consideră că vorbele sale sunt cuvintele lui Dumnezeu. Aceste declaraţii nu pot contrazice declaraţii precedente şi trebuie crezute de toţi adepţii religiei. Catolicii cred că dacă o persoană ignoră aceste decrete solemne, comite un păcat capital.
Ultimul eveniment care a căzut sub auspiciile infailibilităţii papale a fost atunci când Papa Ioan Paul al II-lea a declarat că femeile nu se pot face preoţi.
Mit: Biserica Catolică se opune ştiinţei şi respinge evoluţia
Multe dintre progresele ştiinţifice s-au realizat datorită burselor şi educaţiei catolice. Cel mai interesant caz este cel al monsignorului Georges Lemaitre, un preot belgian care a propus teoria Big Bang. Când i-a arătat-o lui Einstein, acesta a respins-o, iar Lemaitre i-a scris: „Matematica ta este corectă, dar eşti îngrozitor la fizică”. Până la urmă, Einstein i-a acceptat teoria.
În plus, spre deosebire de cei mai mulţi protestanţi americani sau de religiile evanghelice, Biserica Catolică nu respinge teoria evoluţionistă. Chiar din primele zile ale apariţiei teoriei, Biserica a rămas în mare parte tăcută cu privire la acest subiect. Prima declaraţie publică în care s-a vorbit concret despre evoluţie a fost cea a Papei Pius al XII-lea: „Biserica nu interzice cercetările şi discuţiile oamenilor de ştiinţă despre această teorie, atâta timp cât priveşte originea corpului uman ca provenind din ceva pre-existent şi viu”. În plus, şcolile catolice din toată lumea au în curicullum ore de evoluţie ştiinţifică.
Mit: Indulgenţele înseamnă să plăteşti iertarea păcatelor
Biserica Catolică spune ca, atunci când o persoană păcătuieşte, sunt două tipuri de pedepse: cea eternă (iadul) şi cea temporară (pedeapsa în timpul vieţii, sau în purgatoriu, după moarte). Pentru a evita pedeapsa eternă în iad, o persoană trebuie să îşi mărturisească păcatele şi să fie iertată. Totuşi, pedeapsă temporară rămâne valabilă. Pentru a scăpa de ea, indivizii pot primi o indulgenţă. Această este o „binecuvantare” specială cu ajutorul căreia pedeapsă temporară este eliminată, dacă persoana face fapte bune sau citeşte anumite rugăciuni.
În Evul Mediu, unii slujitori ai preoţilor scriau indulgenţe false, oferind iertarea păcatelor şi îndepărtarea pedepsei eterne în schimbul banilor, care erau de obicei folosiţi pentru construirea bisericilor. Oaamenii au încercat multă vreme să pună capăt acestor abuzuri, dar a durat cel puţin trei secole până când vinderea indulgenţelor a fost eliminată. Adevăratele indulgenţe au existat încă de la începutul creştinismului şi Biserica oferă şi astăzi astfel de binecuvântări speciale.
Mit: Împăratul Constantin a inventat Biserica Catolică
În 313, Împăratul Constantin a anunţat tolerarea creştinismului în Milano, lucru care a eliminat pedepsele pentru cei care practicau această religie. La vârsta de 40 de ani s-a convertit la creştinism şi în 325 a convocat primul sinod ecumenic de la Niceea. Datorită importanţei acestui consiliu, mulţi oameni cred că Împăratul Constantin a creat Biserica, dar de fapt au existat multe astfel de întâlniri, deşi nu atât de mari, înaintea celei de la Niceea, iar structura Bisericii exista deja. Constantin a participat la sinod ca simplu observator, iar episcopii şi reprezentanţii Papei au luat toate deciziile. Înainte de sinodul de la Niceea, celibatul preoţilor era deja normă, botezul copiilor era practicat, iar ierarhia preoţilor şi episcopilor era veche de sute de ani.
Mit: Preoţii catolici nu se pot căsători
În interiorul Bisericii Catolice universale există mai multe secţiuni. Cea mai comună este cea romano-catolică. Apoi mai există şi Biserica catolică de est, diferită de Biserica Ortodoxă, care este o altă religie. Ambele biserici respectă regulile Papei şi se ghidează după aceleaşi doctrine. Există diferenţe între cele două, dar în materie de modalităţi de venerare sau anumite reguli de funcţionare. În Biserica de Est, spre exemplu, preoţii se pot căsători, dar nu pot deveni episcopi.
Ocazional, acest lucru se întâmplă şi în Biserica romano-catolică. Pastorii care se convertesc la catolicism din alte religii au voie să devină preoţi chiar dacă sunt căsătoriţi.
Mit: Biserica a adăugat alte scrieri în Biblie
Versiunea catolică a Vechiului Testament diferă de versiunea protestantă în sensul că ediţia catolică conţine şapte cărţi în plus faţă de Biblia protestantă. Aceste cărţi „extra” sunt motivul pentru care mulţi oameni cred că Biserica Catolică a adus adăugiri Bibliei, dar de fapt cărţile erau considerate canonul oficial de către toţi creştinii, până la reforma protestantă în timpul căreia Martin Luther le-a scos din Biblie. Unele dintre aceste cărţi conţin afirmaţii despre doctrinele catolice pe care Luther le-a respins. Motivul pentru care Biserica Catolică foloseşte ediţia grecească este pentru că apostolii au foslosit-o exclusiv în predicile lor.
Mit: Pontificatul este o instituţie medievală
Papa este episcopul Romei şi încă de la începutul creştinismului a fost considerat conducătorul Bisericii Catolice. La acest fapt se face aluzie în multe dintre documentele din Biserica timpurie şi chiar şi în Biblie: „Şi eu îţi spun ţie: Tu eşti Petru [grecescul pentru” piatră „]; şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Petru a fost primul episcop al Romei şi a condus Biserica până la moartea sa, în 64 d.Hr., moment în care St. Linus a devenit al doilea Papă.
Surse fotografii: Associated Press, astronomynotes.com, catholicchurch.org.uk
