de Peter Kreko și Richard Demeny, Institutul Political Capital
Criza Qatargate este cel mai mare caz de corupție care a lovit Parlamentul European în ultimele decenii – probabil cel mai grav. La acea vreme, Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, s-a adresat colegilor săi într-o sesiune de criză declarând: „Democrația europeană este sub atac.”
De asemenea, acuzațiile de corupție și spionaj care îl înconjoară pe europarlamentarul Maximilian Krah, candidatul principal al Alternativei pentru Germania (AfD), arată cât de departe sunt dispuse să meargă Rusia și China în influențarea deciziilor politice din UE.
Justiția germană a lansat două investigații preliminare împotriva lui Krah pentru presupuse plăți din partea Rusiei și Chinei pentru activitatea sa în Parlament. Unul dintre asistenții lui Krah a fost chiar arestat pentru că ar fi spionat pentru China. În mod similar, Petr Bystron, al doilea pe lista AfD, se confruntă cu acuzații că ar fi acceptat plăți din partea Rusiei.
Citește și Studiu: Extrema dreaptă din Ungaria atrage tineri
Amenințarea crește deoarece partidele cu instincte autoritare sunt susținători mai entuziaști ai statelor autoritare – și deseori primesc ceva în schimb. Aceste partide vor câștiga influență în alegerile europarlamentare viitoare: Grupul Identitate și Democrație, de exemplu, ar putea deveni al treilea cel mai mare din PE. Aceste exemple recente nu sunt cazuri izolate: campania europarlamentară din 2014 a lui Marine Le Pen s-a dovedit a fi finanțată de Rusia.
Deși Parlamentul European este, poate, cel mai puțin influent dintre organismele UE, membrii săi (europarlamentarii) au putere în modelarea legislației, în special în etapele finale. Vedem acum că statele autoritare sunt dispuse să cumpere influență în Parlamentul European și în comitetele sale. Ele încearcă să mituiască europarlamentarii pentru a deveni cai troieni ai interferenței străine. Și, desigur, unele dintre transferurile de bani obțin voturi în schimb.
Conform cercetărilor noastre, grupurile politice mainstream din Parlament sunt critici ai regimurilor autoritare, în timp ce cele de la ambele capete ale spectrului sunt mult mai susținători. Renew este cel mai critic față de statele autoritare, urmat îndeaproape de Partidul Popular European, Verzii și Socialiștii și Democrații, cu Conservatorii și Reformiștii Europeni rămânând în urmă.
Grupurile de extremă-dreapta, Identitate și Democrație (ID), și de extremă-stânga, The Left, sunt de departe cele mai puțin critice. În același timp, există mici diferențe între ele. Regimul preferat al autoritarilor de extremă-dreapta este Rusia lui Putin: ID este semnificativ mai critic față de China și alte țări autoritare decât față de Rusia. Între timp, extrema-stângă simpatizează atât Rusia lui Putin, cât și China lui Xi: grupul The Left este mai puțin critic față de Rusia și China și mai critic față de alți autoritari.
Citește și: Peter Marki-Zay, surpriza de la alegerile primare din Ungaria
Partidele mainstream din Austria, Bulgaria, Cehia, Polonia și România, precum și partidele de opoziție din Ungaria și Slovacia, sunt foarte critice față de Moscova și Beijing în Parlamentul European. Cu toate acestea, critica față de autoritari este dorită din punct de vedere social în arena europeană (precum și reflectând convingerile europarlamentarilor individuali), iar europenii de est simt de obicei că trebuie să se comporte corespunzător. Totuși, aceleași partide sunt mult mai susținătoare față de superputerile revizioniste în parlamentele lor naționale sau când sunt la guvernare.
În Austria, Bulgaria și România, reprezentanții naționali sunt mai „pragmatici” față de acești autoritari. De exemplu, europarlamentarii din Partidul Popular Austriac (ÖVP) condamnă autoritarii împreună cu restul partidelor mainstream din Parlamentul European. Cu toate acestea, acasă, guvernul condus de ÖVP blochează inițiativele critice față de Kremlin.
Alte partide sunt prieteni mai consecvenți ai autoritarilor. Unele dintre aceste partide sunt deja la guvernare sau vor fi în curând. Majoritatea sunt pe margine – cum ar fi Partidul Libertății și Directului din Cehia și Mișcarea Republică din Slovacia. Excepția notabilă este Partidul Libertății din Austria (FPÖ), care conduce sondajele în Austria și ar putea deveni un partid guvernamental în alegerile europarlamentare viitoare.
FPÖ menține legături notoriu de prietenoase cu Kremlinul și chiar a semnat un acord de „prietenie” cu partidul lui Putin, Rusia Unită, în 2016. Europarlamentarii FPÖ nu au condamnat invazia Rusiei în Ucraina în voturile și discursurile cheie. A agitat împotriva sancțiunilor UE impuse Rusiei, cerând un referendum pe această temă în Austria. Pe panourile electorale ale FPÖ, Volodymyr Zelensky o sărută pe Ursula von der Leyen, arătând cât de departe merge Bruxelles-ul în „războinicie”.
Unele partide par a fi „apărători soft” ai Kremlinului și altor autoritari. Fidesz din Ungaria, SMER-SD din Slovacia și BSP din Bulgaria folosesc un limbaj similar cu extrema dreaptă, dar se retrag deliberat de la votarea în Parlamentul European, probabil din cauza costurilor reputaționale de a sprijini deschis autoritarii.
Schimbarea partidului Fidesz al lui Viktor Orbán este spectaculoasă. De când Fidesz a fost expulzat din PPE în 2021, europarlamentarii Fidesz votează mai des în favoarea Rusiei și Chinei. Europarlamentarii Fidesz par să se abțină deliberat de la vot pentru a evita să condamne țările prietenoase cu guvernul maghiar. Au ratat mai multe voturi pe probleme relevante pentru Rusia decât numărul de voturi critice față de Kremlin pe care le-au dat. După invazia la scară largă a Rusiei, s-au abținut mai frecvent și chiar au început să voteze împotriva rezoluțiilor care condamnau Kremlinul. Alarmant, la aniversarea invaziei Ucrainei, nu au votat o rezoluție care condamna Rusia pentru războiul său de agresiune, precum și alianța Belarusului cu Rusia.
După alegerile europene, regimurile autoritare vor avea mai multe puncte de intrare pentru a influența luarea deciziilor în UE. Partidele extremiste precum FPÖ vor câștiga mai multe mandate, iar noile partide de extremă-dreapta și pro-Kremlin, cum ar fi Mi Hazánk din Ungaria și Revival (Vazrazhdane) din Bulgaria, vor adera probabil la Parlamentul European. Astfel, când statele autoritare vor continua să înmoaie abordarea de politică externă a Parlamentului European, vor găsi un aliat puternic în extremismul de dreapta în creștere.
