Arheologii de la Muzeul de Istorie „Carol I“ din Brăila au descoperit vestigii de mare valoare istorică, printre care fragmente ceramice specifice Civilizației Boian, datate cu 4.700 de ani înainte de Hristos. Asta înseamnă că au o vechime de 6.000-7.000 de ani. Șantierul arheologic a fost deschis în vara trecută pentru cercetarea preventivă a zonei în care va fi construit podul peste Dunăre de la Brăila. Săpăturile arheologice efectuate pe o suprafață de aproximativ 4 hectare au dus la descoperirea mai multor straturi de vestigii ce datează din Neolitic, Evul Mediu şi Antichitatea târzie, dar marea surpriză a arheologilor brăileni a fost descoperirea unor vestigii din Epoca de Piatră. Este vorba de 45 de vase de ceramică, întregi sau care pot fi reconstituite din fragmentele ceramice, unelte din piatră şlefuită, un obiect din metal, un pandantiv din cupru, precum și fragmente ale unor construcții.
„Spre surprinderea mea şi a colegilor mei, am descoperit gropi cu materiale din Epoca de Piatră, lucru foarte interesant. Personal, nu mă aşteptam să găsesc o asemenea bogăţie de materiale arheologice din Epoca de Piatră. Datarea lor este între 4700–4500 înainte de Hristos. Materialul a fost descoperit în gropi, este fragmentar, este aruncat, nu am găsit o locuinţă sau urmele unei locuinţe «in situ», adică pe loc, ci am găsit fragmente de pereţi, de podină, fragmente de la o locuinţă, alături de seminţe carbonizate care ar fi de mei, după cum am identificat noi. Pot fi şi plante sălbatice. Ele sunt trimise spre analiză la Institutul de Arheologie din Bucureşti. Am găsit fragmente ceramice tipice pentru Epoca Pietrei, pentru una dintre cele mai frumoase civilizaţii ale Epocii Pietrei – Civilizaţia Boian. Materialele ceramice sunt lustruite, decorate cu caneluri fine, sunt excizate şi încrustate, decorate cu linii, cu incizii. Am descoperit şi câteva unelte din piatră şlefuită şi un obiect din metal, din cupru. Am descoperit și un pandantiv din cupru“, a precizat Stănică Pandrea, șeful Secţiei Istorie din cadrul Muzeului de Istorie „Carol I“ și coordonatorul echipei care a realizat cercetarea arheologică.
Vestigii care schimbă percepția asupra unei epoci
În afară de vestigiile din Epoca de Piatră, au fost găsite şi vestigii din Antichitatea târzie şi vestigii medievale, respectiv două gropi de incineraţie din Epoca Medievală târzie.
„Zona necropolei datează din Medievalul târziu spre modern, sfârşit de secol XVII–XVIII, până la început de secol XIX. Am descoperit 44 de morminte de incineraţie, cu 45 de urne. Un mormânt avea două urne. Urnele sunt nişte vase în formă de borcan, în care am descoperit cenuşă cu pământ şi cu urme de oase arse. Am descoperit pe aceste vase urme de ardere secundară, pete de arsură în ele, ceea ce înseamnă că cenuşa a fost pusă în urne la o temperatură destul de ridicată. Oasele descoperite în urne au o culoare cenuşie-albăstruie, ceea ce înseamnă că arderea s-a făcut la peste 1.200 de grade şi un timp îndelungat. Au fost descoperite destul de sus, la o adâncime de 40-45 cm“, a explicat arheologul. În aceeași zonă din nordul orașului Brăila, în situl arheologic Brăilița au mai fost descoperite vestigii, dar descoperirile de acum schimbă percepția arheologilor despre populaţia care a trăit aici între secolele VIII–X după Hristos, o perioadă despre care se știe destul de puțin.
„Până acum, noi aveam o idee oarecum denaturată despre populaţia care trăia aici între secolele VIII–X după Hristos, o populaţie păgână pentru că se incinera, nu se înhuma, care părea a fi o populaţie la marginea lumii civilizate. Dar, iată, am descoperit că oamenii, atunci când sunt incineraţi, sunt arşi la temperaturi mari, timp îndelungat. Asta presupune că rugul funerar avea în jur de 3 metri cubi de lemne. Or, să aduci lemne era un lucru foarte important, nici astăzi nu e uşor să aduci 3 metri cubi de lemn şi să-l clădeşti. Iată, oamenii se îngropau cu bunurile personale, nu erau pur şi simplu aruncaţi. Erau înfăşuraţi în giulgiu, lucru cu totul şi cu totul interesant şi care schimbă viziunea noastră asupra epocii“, a mai spus dr. Stănică Pandrea.
Potrivit acestuia, numărul mare de vestigii descoperite demonstrează că zona Brăilei a fost locuită încă din Antichitate: „Situl de la Brăiliţa se întinde pe toată jumătatea de nord a municipiului Brăila. În această zonă au fost probabil, în Antichitate, dar şi în Evul Mediu, vaduri de trecere, aşa se explică de ce avem aici o concentrare de complexuri arheologice, fără să avem urme de locuire, ci zone situate la marginea aşezării de la Brăila, zone prin care oamenii treceau“.
Un șantier arheologic pe 4 hectare
Deschiderea acestui șantier a fost motivată de necesitatea descărcării de sarcină arheologică a terenului pe care va fi construit podul peste Dunăre, dar și de faptul că interesul arheologilor pentru această zonă a crescut după ce, în 2015, au fost descoperite tot aici vestigii din secolele VIII–X d.Hr.
„Cercetarea arheologică preventivă pentru acest proiect s-a făcut având în vedere că o bună parte din traiectoria viitoarei reţele de şosea şi pod trece prin fosta luncă inundabilă a Dunării. Pe tronsonul cuprins între km 0+500 şi 0+140, drumul traversează situl arheologic de la Brăiliţa, clasat în lista monumentelor istorice. În această zonă, nicio intervenţie la nivelul solului şi subsolului nu se poate face fără o cercetare arheologică preventivă. Al doilea motiv pentru care s-a făcut cercetarea arheologică preventivă este acela că, în anul 2015, când Compania Naţională de Drumuri (astăzi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) a finanţat diagnosticul arheologic al zonei, pe acest teren am descoperit câteva fragmente de la urne funerare din secolele VIII–X după Hristos“, a explicat reprezentantul Muzeului de Istorie din Brăila.
Cercetarea arheologică a început pe 7 august şi s-a încheiat pe 22 octombrie. Săpăturile au fost efectuate pe o suprafaţă de 40.861 mp.
Dava geto-dacă de la Grădiștea
Tot în zona Brăilei, în 1971 au fost descoperite vestigiile așezării geto-dace de la Grădiștea, cu un inventar arheologic bogat şi variat, ce include vase ceramice getice şi grecești, unelte şi ustensile, podoabe, monede, figurine antropomorfe şi zoomorfe. Dava de la Grădiştea a fost centrul economic și comercial al geţilor din nord-estul Munteniei. Prin proporții și numărul mare al vestigiilor scoase la suprafață de arheologi, așezarea de la Grădiștea ocupă un loc important între așezările geto-dace din Muntenia. Pe baza materialului ceramic, așezarea a fost datată în perioada secolelor II–I î.Hr. Ținându-se cont de proveniență, 90% din vasele ceramice sunt de factură autohtonă, iar o pondere de circa 10% reprezintă vase ceramice de proveniență greacă sau romană. Pornind de la coordonatele oferite de Ptolemeu în „Geografia“, arheologii au identificat așezarea de la Grădiștea ca fiind antica Zusidava.
