Până acum, un atac asupra podului Kerci părea de neconceput – atât din motive practice, cât și politice.
Chiar înainte de zorii zilei de sâmbătă dimineața, o cameră de securitate a filmat două camioane și două mașini care conduceau spre vest, pe podul rutier din Crimeea. Într-o clipă, ecranul a devenit alb. Când perdeaua de flăcări s-a retras, vehiculele dispăruseră, podul rutier era în mare, iar un tren de pe trecerea feroviară vecină era în flăcări. Cel puțin trei persoane – șoferul camionului și două persoane din mașina care îl depășea – au fost ucise pe loc, au spus anchetatorii ruși. Până la mijlocul dimineții, oficiali de la comitetul de investigație rus au fost la fața locului pentru a inspecta pagubele. Dar este încă prea devreme să spunem cum a fost aruncat în aer podul Kerci.
VIDEO: Podul Kerch, care leagă Rusia de Crimeea, a luat foc în urma unor explozii
A fost un raid de comando improbabil – poate imposibil de îndrăzneț? O rachetă cu o rază de acțiune mai mare decât se știe că dețin ucrainenii? Sau, după cum au spus inițial anchetatorii ruși, un camion-bombă? Unii propagandişti au făcut aluzie la un atentator sinucigaş, ceva nemaiauzit în acest război. Într-un fel, metoda este irelevantă. Indiferent cum ar fi, aceasta este o lovitură amară pentru Kremlin.
Distrugerea podului Kerci a fost o fantezie a trollilor din rețelele sociale pro-ucrainene – și coșmarul omologilor lor ruși – încă de la începutul războiului. Oficiul poștal ucrainean a dezvăluit imediat o ștampilă care arată explozii de pe pod, ca urmare a celei anterioare, care comemorează scufundarea crucișătorului Moskva.
Mikhailo Podolyak, un consilier al președintelui Zelensky, a sugerat că armata rusă a aruncat în aer podul pentru a discredita FSB, care este responsabil pentru paza acestuia. Unii oameni păreau să-și ia în serios trollingul. Alți oficiali ucraineni nu și-au asumat în mod explicit responsabilitatea, dar au postat suficiente meme batjocoritoare pe rețelele de socializare pentru a clarifica că vor ca lumea să creadă că ei au făcut-o. Pe cealaltă parte a războiului informațional, Alexander Kots, un corespondent de război rusesc, a scris cu disperare că „cel mai stupid lucru de făcut acum ar fi să liniștești țara că nu s-a întâmplat nimic rău.” El s-a numărat printre câțiva comentatori de război și propagandiști proeminenți care au cerut Rusiei să nu mai manifeste reținere pe câmpul de luptă pentru a se răzbuna pentru acest „act de terorism”.
Igor Strelkov Girkin, un ofițer de informații rus devenit blogger naționalist, care a prezis o lovitură ucraineană pe pod în august, părea mai fericit că i s-a dovedit că are dreptate decât consternat de consecințe. „N-am crezut că o să prezic chiar în săptămâna aceasta”, a scris el cu falsă modestie. Oficialii ucraineni au precizat de mult timp că podul Kerci este o țintă legitimă, iar oficialii ruși au organizat exerciții defensive, inclusiv prin acoperirea acestuia cu o cortină de fum. Dar până acum părea de neconceput – atât din motive practice, cât și politice. Practic, pentru că aruncarea în aer a unui pod este, în cel mai bun caz, extrem de dificilă. Strâmtoarea Kerci se află la cel puțin 190 de mile de cel mai apropiat teritoriu controlat de ucraineană – punând-o în afara razei de aproape toate munițiile grele despre care se știe că le deține Kievul. A fost puternic apărat de sisteme de rachete de apărare aeriană, făcând un potențial atac aerian o misiune kamikaze. Abordările maritime de pe ambele maluri ale strâmtorii Azov și Marea Neagră sunt strict controlate de flota rusă de suprafață. Valurile de dedesubt se presupune că sunt patrulate de delfini ucigași special antrenați să vâneze oamenii inamici.
Securitatea strictă la ambele capete ar fi trebuit să împiedice pe oricine să atace pe uscat. Ar fi trebuit să fie cea mai grea dintre ținte. Linia roșie a Rusiei care ar putea provoca un răspuns devastator Din punct de vedere politic, pentru că, deși Ucraina și-a rezervat întotdeauna dreptul de a lovi orice în Crimeea, podul a fost întotdeauna înțeles tacit ca fiind o linie roșie a Rusiei care, dacă ar fi trecută, ar provoca un răspuns devastator. Asta pentru că podul de 12 mile este mai mult decât un simplu blocaj logistic. Este, de asemenea, un simbol al puterii personale a domnului Putin, al capacității Rusiei moderne de a construi ca Uniunea Sovietică și al permanenței anexării Crimeei în 2014. Romanii au construit arcuri de triumf pentru cuceririle lor. Putin a construit un pod.
Este cel mai lung pod din Europa și o performanță inginerească impresionantă. Strâmtoarea Kerci, deși îngustă, este renumită pentru furtunile bruște și violente. Geologia de bază este, de asemenea, perfidă – peninsula Taman din partea rusă este renumită pentru vulcanii săi noroiosi instabili. Dar încă din secolul al XIX-lea mulți au visat să reducă decalajul. Ultima dată când s-a încercat serios a fost în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Wehrmacht-ul a încercat să construiască o trecere pentru a furniza împingerea nazistă în Caucaz. Armata Roșie a recucerit zona și a terminat treaba cu o structură temporară de ponton, dar a fost distrusă în curând de gheața în derivă. Lucrarea a fost atât de dificilă – și plină de sancțiuni occidentale – încât domnul Putin sa chinuit inițial să găsească investitori din sectorul privat când a comandat construcția în 2014. În cele din urmă i-a încredințat-o lui Arkady Rotenberg, fostul său partener de judo și un magnat miliardar în construcții, aflat deja sub sancțiuni.
Taman, un oraș de pescuit prăfuit și neglijat, fusese transformat de un mic oraș de containere maritime care găzduiau sute de muncitori.
Lucrătorii de pământ și echipamentele s-au deplasat înainte și înapoi de-a lungul unui mare drum spre insula Tuzla. De la capătul drumului, stâncile Crimeei păreau suficient de aproape pentru a înota și ele. Managerii de la acea vreme au respins întrebările despre întârzieri și au insistat că vor face treaba de 3,6 miliarde de dolari la timp. Pentru a fi corecți cu ei, au livrat.
Atât de faimos este podul din Rusia încât a inspirat comedia romantică rusă din 2018 „The Crimean Bridge, Made with Love!” realizat de șeful rețelei ruse RT, Margarita Simonyan . Vladimir Putin a condus primul camion peste tronsonul de drum în cadrul unei ceremonii de deschidere televizată în 2018.
Distrugerea sa îi prezintă Kremlinului două provocări urgente. În primul rând, sunt probleme practice imediate. Până când podul poate fi reparat, mărfurile și pasagerii care se îndreaptă spre și dinspre Crimeea vor trebui redirecționați pe calea aerului, maritim și „podul de uscat” al teritoriului ucrainean ocupat de-a lungul coastei de nord a Mării Azov.
Aceasta este o veste proastă nu numai pentru efortul de război al Rusiei. Peninsula extrem de militarizată a fost una dintre rampele de lansare pentru invazia din 24 februarie și a rămas o rută cheie de aprovizionare pentru rușii care luptau pe frontul de sud.
În urmă cu mai puțin de două luni, întăririle au fost transportate de urgență prin Crimeea pentru a întări Herson înaintea ofensivei ucrainene de acolo. Forța care încearcă să-i rețină pe ucraineni de acolo se bazează în continuare pe această rută pentru aprovizionare. Există, de asemenea, aproximativ două milioane de rezidenți civili care au nevoie de hrănire. Au existat deja rapoarte conform cărora s-au format cozi lungi la supermarketuri, deoarece localnicii se aprovizionau în așteptarea penuriei.
Aceste dificultăți sunt depășite. Ministerul rus al Transporturilor a declarat că trenurile vor circula până seara și că banda de supraviețuire a podului rutier, în direcția est, va fi, de asemenea, redeschisă pentru trafic în ambele sensuri. Dar vulnerabilitatea acelor lanțuri de aprovizionare a fost expusă.
O astfel de lovitură publică adusă prestigiului lui Putin necesită un răspuns public. El va fi sub presiune să facă ceva dramatic pentru a linişti atât publicul zguduit, cât şi minoritatea vocală, dură, a entuziaştilor de război pe care se bazează din ce în ce mai mult. Oficialii ucraineni – și aliații lor din capitalele occidentale – se vor pregăti pentru ceva violent.
El ar putea încerca să lovească podurile ucrainene peste râul Nipru din Kiev, Dnipro și Zaporizhzhia sau doar să lanseze bombardamente în masă ale unor astfel de orașe. El poate chiar să lanseze mult dezbătutul atac nuclear demonstrativ – sau cel puțin să efectueze o explozie la vechiul teren de testare sovietic de pe Novaia Zemlya din Arctica. Dificultatea este că acesta nu este un eșec izolat. Vine după o lună de înfrângeri și retrageri la Harkov, Liman și Herson, care au zdruncinat deja încrederea în victorie. Podurile pot fi reparate. Crăpăturile tot mai mari din moralul rusesc sunt o altă poveste.
