15.7 C
București
miercuri, 17 aprilie 2024
AcasăSocialEducație”Să căutăm noi resurse minerale!”

”Să căutăm noi resurse minerale!”

Interviu cu Mihai Ducea, profesor la Universitatea Arizona din Tucson si mai recent și la Universitatea București

    Pe ce se bazează un geolog în profesia sa?

    • E o meserie complexă, care adună sub umbrela sa specialiști cu specializări foarte diferite. Se preconizează ca societatea va avea nevoie, în următorii zece ani, de o creștere cu 30% a numărului de geologi.

    Ce abilități trebuie să aibă un tânăr pentru a deveni geolog?

      • E important să aibă noțiuni de științe fundamentale, fizica, chimie sau matematica. Abordările sunt fie observaționale, experimentale (în laborator), fie prin modelare/simulare numerică. Geo-științele pot fi științe inginerești (gândiți-vă la hidrologie, inginerie minieră, etc) sau nu. Există un număr extrem de mare de nișe – geoștiințele oceanelor, științele geologice planetare, geologia trecutului adânc (miliarde de ani în trecut).

      La ce ajută geoștiințele?

      • Toate acestea servesc societății prin faptul ca înțeleg distribuția resurselor (minerale, petrol-gaze), ne învață când și unde să ne așteptăm la hazard (cutremure, tsunami-uri, alunecări de teren, inundații catastrofale, vulcani etc) și, mai nou, ne ajută să înțelegem relația dintre geosfera/hidro și atmosfera, care reglează climatul planetei în toate scările spațio-temporale. Pare, și este important, nu? Importanța geoștiințelor în societatea modernă este ades trecută cu vederea, mai ales în România, unde nu se face Geologie în liceu.

      Înțeleg oamenii importanța acestei profesii?

      • Oamenii confundă ades geologia cu geografia sau pur si simplu se gândesc ca geologul trebuie să fie o persoană esoterică, probabil un bărbos care merge pe munte și se uită din curiozitate la bolovani. De fapt, cei mai mulți geologi lucrează în mari corporații și își petrec cariera manipulând uriașe baze de date. Iar disciplina este fundamentală pentru progresul societății și supraviețuirea noastră ca specie.

      Sunt curios care sunt tematicile principale în jurul cărora se concentrează cercetarea în geologie și în geoștiințe, în general.

      • Problematicile geoștiințelor sunt din ce în ce mai interesante și complexe. Tectonica regională, ca să discutăm un exemplu familiar mie, studiază evoluția blocurilor mari de-a lungul timpului geologic. Suntem la sfârșit de ciclu, în ce privește înțelegerea tectonicii planetare, a faptului ca planeta este constituita din 25 de blocuri rigide, care interacționează unul cu celălalt, în timp ce “plutesc” pe o suprafață ductilă, în mantă.

      Despre ce mantă vorbiți?

      • E celebra teorie a tectonicii plăcilor, care a ajuns acum la venerabila vârstă de 50 de ani sau chiar mai mult. E o teorie bine validată și care ne explică de ce marile lanțuri muntoase, cutremurele, vulcanismul etc se concentrează de-a lungul unor zone liniare – marginile de placa. Dar, dincolo de marginile de placă, există o sumedenie de procese geologice, care nu își găsesc explicația în această teorie și atenția este asupra lor. Altminteri, din ce în ce mai multă lume se axează pe impactul oamenilor asupra geo-„sferei.” Într-adevăr, am ajuns în situația în care oamenii mișcă mai multa roca dintr-un loc în altul, decât procesele naturale. Depozitele sedimentare ale ultimelor decenii sunt pline de artefacte antropice. La cealaltă extremă, suntem din ce in ce mai interesați de procesele destul de obscure (și diferite de ce se întâmplă azi) care au sculptat planeta noastră (și resursele aferente) acum 2, 3 sau 4 miliarde de ani în urmă. Geologia e veșnic interesantă, nu ducem lipsa de subiecte.

      Faceți cercetări in domeniul rocile magmatice, in care se găsesc multe din zăcămintele minerale ale Planetei. Care este interesul actual in exploatarea metalelor comune, dar și a metalelor și elementelor critice pentru industrie?

      • Resursele minerale au revenit în focus. Abia acum, ultimii câțiva ani. Peste 50 de elemente, inclusiv banalul Cu, ca să nu mai vorbim de pământuri rare sau alte metale sunt acum critice. Adică, nu scoatem din Pământ cât avem nevoie pentru cei peste 8 miliarde de locuitori. O turbină de vânt – de exemplu – conține peste 4.6 tone de Cu. Suntem într-o perioadă de tranziție, în care începem să realizăm că dezideratul nobil al neutralității carbonului trece prin curtea mineritului, la scară mult mai largă decât ne place să recunoaștem.

      Bornele profesionale ale profesorului româno-american:

      • Top 0.1% cei mai citati geologi all time, locul 30, printre cei mai citați “all time” (google scholar) în disciplina de bază: Petrologie
      • Top 2% cei mai citați cercetători din lume.
      • Doctorat: California Institute of Technology
      • Profesor: University of Arizona (2001-2023, cu norma redusă, începând din 2024)
      • Profesor  Universitatea București: 2021-2023

      ——————————

      Articole științifice:

      • Peste 250 de articole publicate în reviste de top
      • Redactor șef al uneia dintre cele mai prestigioase reviste de geoștiințe: Geological Society of America
      • Bursier Fulbright, Dida, 1001 Talente China, Fellow Geological Society of America
      • Membru al Consiliului Științific al Academiei Române
      • Directorul laboratorului de Izotopi Radiogenici Universitatea din Arizona
      • Directorul Institutului de Cercetări din Universitatea Bucuresti, secția Științele Naturii
      • Câștigător a peste 25 milioane dolari în granturi și contracte de cercetare în SUA si România

      Exact, extragerea acestor minerale nobile necesită consum de carburant. Care e realitatea?

      • Eu, personal, nu mă ocup de resurse, dar văd această bătălie, având un loc în primul rând la acest spectacol, ca să zic așa.

      Ne dați un exemplu de balanță între resurse și climat?

      • Am avut proiecte de cercetare, de-a lungul anilor, în toate colțurile lumii. Lucrez în Anzi, din anul 2006. Avem și azi un proiect mare de cercetare, care studiază formarea platoului Altiplano din Argentina-Chile-Bolivia. Am fost recent pe teren și am fost șocat de desfășurările de forță – mii de tiruri, cisterne, utilaje etc. E un loc sălbatic, deșertic, niciodată – la cei peste patru mii de metri – nu am văzut așa activitate intensă. Sunt desigur marile mine de Cupru ale statului Chile pe acolo, dar cam știam care e fluxul auto legat de minerit și nu cred că s-a schimbat mult în acest flux, de la ultima mea vizită, de dinainte de COVID.

      Orice proces evolutiv are nevoie de noi resurse

      • M-a uimit prezența miilor de cisterne. Parcă eram în mijlocul unui război. Colegul meu argentinian mi-a spus că vedem „live” goana după litiu. 75 % din resursele mondiale pentru acest element sunt pe acel platou dintre fostele lacuri, acum uscate („salar”).  Toată această activitate „minieră” se realizează  cu diesel „murdar” și cu o serie de camioane, care arată de parca sunt împrumutate din filmele anilor 50. E o ironie ca această industrie, dezgustător de poluantă, are ca scop producerea unui element cheie (baterii pentru mașini electrice) în noua revoluție industrială – care vezi, Doamne – ne va apropia de neutralitate, în cea ce privește carbonul. Exemplul ăsta ilustrează cum orice tentativă de a face pasul înainte către un viitor mai curat și mai responsabil este dependentă de resurse noi.
      YouTube video

      Dar, cum stăm cu bilanțul?

      • Cu bilanțul total al „curățeniei” e un pic mai complicat. Când conduceți o Tesla, într-un oraș occidental, să vă gândiți că altundeva, cineva sapă o „groapă” poluantă pentru elementele constituente ale elegantului dvs EV.

      Ați făcut vreun calcul beneficiu-consum de CO2 pentru acest exemplu?

      • Fiecare tonă de litiu extrasă necesită  până la 23 de milioane de tone de apă. Vorbim despre un loc super deșertic (Salar de Atacama și alte salar-uri similare). Apa este adusă de la ocean, din Antofagasta, de unde e obținută prin desalinizare. Totul, de la desalinizare până la transport și pompare de apă în salar, etc se face cu motorină. Pentru a scoate douăsprezece kilograme – cât Li are o baterie pentru un sedan electric – se aruncă în atmosferă CO2, cât pentru 160.000 de km de rulaj pe drum a unei mașini similare, având combustie clasică pe benzină sau motorină. Mașinile Tesla nu poluează, întra-adevăr, odată scoase din fabrică, dar emisiile de carbon pentru producerea bateriilor sunt imense.Și asta e doar balanța litiului,sunt o sumedenie de alte elemente rare într-o mașină super tehnologizată. Și, desigur, nu am discutat aici despre poluarea pe care aceste exploatări o exercită asupra platoului Altiplano, asupra mediului. Poate că, într-un final, vehiculul electric tot va câștiga bătălia „curățeniei” cu mașinile clasice, dar e o ecuație cu multe „intrări și ieșiri,” nu e ceva trivial sau evident.

      Este cercetarea geologică ideologizată în Occident, în America, în particular?

      • Granturile federale (adică „de la stat”) americane, fie pe geo, fie pe orice domeniu, se obțin, în 2023, mai puțin pe știință și mai mult pe „impactul larg,” adică pe componente de diseminare și justiție socială. O spun cu toată responsabilitatea și aștept să mă contrazică cineva dacă el crede ca exagerez. Este un dezastru si un colaps monumental al societății în fața unor utopii. Eu, de exemplu, nu pot să propun ca 50% din grantul meu sa fie în domeniul științelor sociale (de exemplu sa scoatem persoane defavorizate din mediul lor sărac) pentru că, nu de asta mă ocup și nu știu cum să o fac.

      Dar care e știința dvs de bază?

      • Eu mă ocup de izotopi, de vulcanism și subducție. Altminteri, programele disciplinare de finanțare sunt treptat înlocuite cu mega programe axate doar pe probleme prioritare. Toate pânzele sus pe: AI, nano, schimbări climatice și atât. Dar oricum ai da-o, toate sunt până la urmă prioritare. În 2019, virologia nu era prioritară și a căzut COVID-ul peste noi, nepregătiți fiind. Oups, precedentul deceniu a fost caracterizat de subfinanțare în acest domeniu. Azi sau mâine, geologia nu e prioritară și probabil ne paște vreun cutremur uriaș, în California sau o mega erupție vulcanică în Yellowstone sau altundeva (foarte posibil) și o să regretăm că ne-am pus toate ouăle în doar două-trei coșuri. Se numesc „greșeli neforțate” in tenis. Deci da, cercetarea azi e ideologizată la maxim și condusă de oameni înguști la minte. Motiv pentru care e ineficientă și a devenit frustrant să faci cercetare în occident. Bineînțeles că, daca ești în AI sau ceva la modă, nu o să vezi pădurea de copaci. Ca sa nu aduc în discuție birocrația. Vestea bună e că România are agenții de finanțare mult mai luminate (dar ..care de obicei nu primesc bugete suficiente, din păcate).

      Dar educația?

      • La fel de ideologizată, dacă nu și mai mult. Studenții doctoranzi de la Geologie, în facultatea mea din ”State,” sunt obligati să ia cursuri de antirasism, unde temele de casă constau în a „observa” oameni la un restaurant sau într-un mall si a „nu judeca” (don’t be judgemental).  Exemplele continuă. Trebuie să ne trezim din acest coșmar ideologic și să ne reapucăm fiecare de treaba noastră, care o fi ea. Și, desigur, cei din științele sociale să facă științe sociale, nu propagandă. Dar, nu fizicianul, geologul sau matematicianul.

      Urmărește România Liberă pe  TwitterFacebook și Google News!

      Marius Ghilezan
      Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
      Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
      Cele mai citite

      Introducere în lumea lansetelor feeder

      Pescuitul la feeder a devenit una dintre cele mai apreciate tehnici de pescuit în rândul pescarilor profesioniști și amatori din România. Atracția pentru această...

      BEC a respins candidaturile Partidului Diaspora Unită și a independentului Paul Octavian Jurma

      Biroul Electoral Central(BEC) a respins, marţi, lista candidaturilor propuse de Partidul Diaspora Unită la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul...

      România, a doua cea mai mare creștere a intenției de vot la europarlamentare

      România a înregistrat a doua cea mai mare creştere a intenţiei de vot la alegerile europene din acest an faţă de 2019, după Cehia,...
      Ultima oră
      Pe aceeași temă