Conservatorii, aflați la putere în Croaţia, au ieşit pe primul loc în alegerile legislative, conform estimărilor iniţiale, dar cu mai puţine mandate decât în 2020, iar negocierile pentru a forma o majoritate se anunţă dificile, informează AFP, potrivit agerpres.ro.
Potrivit primelor sondaje, HDZ, partidul conservator al premierului Andrej Plenkovic ar câştiga între 58 şi 59 din cele 151 de locuri din Parlament, faţă de 66 în 2020. Pe locul doi, social-democraţii (SDP) preşedintelui Zoran Milanovic ar avea 43 sau 44 de locuri.
“HDZ a câştigat mai multe mandate decât stânga împreună, ceea ce constituie un rezultat excelent”, a salutat vice-premierul Davor Bozinovic înainte de ora 20.00.
Preşedintele conservator al Parlamentului, Gordan Jandrokovic, a salutat un rezultat “solid”.
“Croaţia, putem spune, a ales schimbarea”, a declarat vicepreşedintele SDP, Sinisa Hajdas Doncic.”Privind rezultatele partidelor de centru-stânga, sunt optimist şi cred că rezultatele finale vor fi chiar mai bune decât sondajele”.
În spatele celor două partide majore, dreapta naţionalistă reprezentată de mişcarea Patria se află pe locul 3 şi ar putea obţine 13 locuri. Partidul ecologist de stânga Mozemo 11 şi ultra-conservatorul Most, care a guvernat o perioadă cu HDZ înainte de a fi scos de la guvernare, va obţine 9 locuri. Prin urmare, toate opţiunile par deschise coaliţiilor.
“Va fi un proces de negociere foarte dificil, va fi foarte dificil să găseşti un limbaj comun”, a avertizat analistul politic Tihomir Cipek, invitat la Nova TV.
După o campanie tensionată sub forma unui meci de box între prim-ministru şi preşedinte, duşmani de multă vreme ai vieţii politice croate, a sosit momentul negocierii.
“Voi discuta cu toţi cei care doresc o Croaţie în care oamenii să nu fure, în care să nu fie jefuiţi, în care oamenii să nu fie înşelaţi, în care oamenii care nu respectă regulile de circulaţie – ca să nu mai vorbim de codul penal – să nu fie desemnaţi la conducerea parchetului naţional, a declarat Zoran Milanovic, candidat surpriză la postul de prim-ministru.
Deşi judecătorii au considerat candidatura sa neconstituţională atât timp cât nu şi-a dat demisia de la preşedinţie, Milanovic, un social-democrat cu tentă tot mai populistă, a făcut campanie ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, atacându-l puternic pe rivalul său, premierul conservator Andrej Plenkovic.”Când ai de-a face cu hoţi şi sălbatici care profită de puterea lor, trebuie să reacţionezi aşa, trebuie să-ţi arăţi muşchii”, a explicat el.
Corupţia a fost de mult timp călcâiul lui Ahile pentru HDZ. Mai mulţi miniştri ai acestui partid conservator au fost nevoiţi să demisioneze în ultimii ani, după numeroase scandaluri.
Acest lucru nu i-a împiedicat pe croaţi să se deplaseze la secţiile de votare în număr mare – peste 50% dintre alegători participaseră la vot până la ora locală 16:30, faţă de 34% la aceeaşi oră în timpul alegerilor din 2020.
Duşman declarat al preşedintelui de ani de zile, prim-ministrul în funcţie din 2016 a făcut campanie promiţând celor 3,8 milioane de locuitori ai Croaţiei stabilitate şi seriozitate. Reamintind în acelaşi timp că, în mandatul său, ţara a intrat în zona euro şi în spaţiul Schengen.”S-au realizat multe în ultimii ani, dar există mereu noi îndatoriri, noi provocări, noi probleme”, a declarat el după ce a votat în capitala Zagreb.
“Într-un context geopolitic care s-a schimbat semnificativ, în faţa ameninţărilor de securitate, este important ca ţara să fie condusă serios, responsabil, fiabil şi ca toţi cetăţenii noştri să fie în siguranţă”.”Croaţia are nevoie de oameni serioşi şi responsabili, care să fie protejaţi de toate crizele posibile”, a adăugat Andrej Plenkovic.
Croatia: De la autoritarism la Europa
» Dupa moartea autoritarului Tudjman, Croatia a trecut de la un sistem prezidential la o republica parlamentara; presedintele tarii a devenit o figura ceremoniala, iar atributiile sale au fost transferate parlamentului si prim-ministrului.
» Uniunea Europeana si-a moderat retorica umanitara, iar presiunile asupra Croatiei pentru a o face sa accepte intoarcerea sarbilor fugiti sau expulzati s-au redus, pe masura ce Croatia s-a apropiat din ce in ce mai mult de UE.
Pana la incetarea razboaielor din Balcani, Croatia a stiut sa profite foarte abil de imaginea sa de victima a agresiunii sarbe. Simpatia multor capitale occidentale pentru tanara si curajoasa republica a avut ca rezultat dezinteresul publicului occidental fata de abuzurile comise in aceasta tara. Abia dupa moartea autoritarului presedinte Franjo Tudjman, un fost general din timpul rezistentei partizanilor, s-a aflat ca acesta planuise impreuna cu Milosevici impartirea Bosniei. In 1999, occidentalii au realizat ca, in Croatia, cenzura si persecutarea partidelor din opozitie fusesera la fel de mari ca in Serbia si ca guvernul lui Tudjman adusese un sprijin militar direct militiilor croate din Bosnia. De altfel, doar alianta tardiva, efectuata sub presiunea Occidentului, intre croati si musulmani in Bosnia a putut duce la infrangerea sarbilor. Dupa ce s-au macelarit reciproc, in conflicte locale, care pe langa un mare numar de morti, au mai provocat si importante distrugeri ale patrimoniului istoric (celebrul pod otoman din orasul Mostar a fost distrus intentionat de artileria croata), croatii si musulmanii s-au reunit impotriva sarbilor, iar Tudjman a fost constrans sa renunte la visul sau de a alipi Croatiei o larga fasie de teritoriu bosniac.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
