Domnul academician ne-a făcut precizarea că este un punct de vedere personal, care nu implică instituția Academiei Române. Sperăm că Parlamentul României, după ce Guvernul și Președinția au semnat acest acord ONU, să ia act de faptul că vocile treze ale elitelor acestui popor sunt împotriva ratificării sale în principalul for democratic al României.
Trăim într-un stat caracterizat de multe disfuncționalități, de ani de zile afectat de emigrație – export de oameni tineri, activi, motivați, mulți dintre ei profesioniști.
Nu le asigurăm propriilor concetățeni, milioane la număr, un trai decent și nu le oferim argumente pentru a nu emigra. Avem nevoie stringentă de măsuri/soluții care să-i determine pe cei care părăsesc țara să renunțe la gândul plecării și trebuie să le creăm celor plecați condiții pentru a reveni – pentru că o țară se clădește și se dezvoltă cu oameni. Statul român (și o spun cu durere…) nu este capabil să gestioneze situația exodului propriilor cetățeni, dar se află în punctul de a se cufunda într-o situație extrem de complexă cultural, economic și social.
Pactul ONU pentru migrație… ceva de care milioane și milioane de români nu au auzit niciodată până astăzi. Și chiar astăzi aflăm doar întâmplător de conținutul său – pentru că, atunci când guvernanții noștri sunt pe cale să-l semneze, noi, cei care i-am ales să ne conducă, nu suntem informați și – evident – nu ni se cere părerea, după cum nu se cere nici părerea celor pe care i-am ales să ne reprezinte în Parlament. Este un pact destul de inflexibil, care nu permite negocieri legate de interesele naționale ale statelor. Și mă tem că, odată semnat de către România, consecințele pe termen mediu și lung vor fi nefaste atât pentru cetățenii țărilor gazdă, în cazul nostru România, cât și pentru imigranți.
Împotriva Pactului ONU referitor la migrație s-au pronunțat multe state, în frunte cu SUA, Israel, Elveția, Austria și continuând cu majoritatea statelor est-europene. Asta și din cauza celor douazeci și trei de obiective ale Pactului care presupun, printre altele, obligativitatea integrării sociale a imigranților și asigurării drepturilor și libertăților universale de care dispun cetățenii țării gazdă, drepturi și libertăți care trebuie respectate în orice moment. Mai mult, în unele cazuri se încurajează oferirea unor tratamente preferențiale imigranților în fața legii. SUA au criticat în mod repetat pactul ONU privind migrația, susținând că acesta va ‚’globaliza’’ hotărârile pe această temă ‚’în detrimentul dreptului suveran al statelor de a-și gestiona propriile sisteme de imigrație’’.
Summitul de la Marrakesh a avut drept obiectiv impunerea acceptării de către statele occidentale a migranților pe teritoriile țărilor lor, uneori împotriva opiniilor propriilor cetățeni (pentru că multe state și-au consultat cetățenii!).
Constat cu tristețe că acest subiect, extrem de important pentru viitorul țării noastre, nu a fost introdus în agenda publică și nu a fost dezbătut, iar consecințele semnării acestui Pact nu sunt cunoscute… Spațiul public este acaparat de gâlcevile noastre cotidiene, subiecte arzătoare și cu impact direct asupra viitorului nostru, fiind ignorate aproape complet. Și asta în ciuda faptului că semnarea Pactului ar însemna inclusiv încălcarea unor drepturi stabilite prin Constituție, supunându-ne unui organism supranațional, Organizația Națiunilor Unite, cu prețul cedării unei părți din suveranitatea României.
Europa se confruntă deja cu repercusiuni ale strămutării unor populații provenind din alte zone ale mapamondului, reprezentând civilizații, culturi, credințe și valori spirituale diferite – vedeți evenimentele din ultimii ani din Germania, Franța, Belgia, Suedia, Olanda, Anglia, ș.a.m.d.
Summitul de la Marrakesh reprezintă o etapă a procesului, votul de ratificare desfășurându-se pe 19 decembrie, în Adunarea Generală a ONU, la New York. Încă sper ca autoritățile române vor da dovadă de înțelepciune și demnitate și nu vor știrbi suveranitatea țării noastre, antrenând-o într-o problemă complexă cu urmări grave asupra viitorului nostru ca națiune.
Acad. Bogdan C. Simionescu
