România liberă: De ce vi s-a spus Jackie și nu Ion sau Ivan?
Jackie Ionescu: Fiind la Liceul Clasic, secția de limbă engleză, mă atașasem de eroul legendar, Jack Spintecătorul. Așa, mi s-a dat numele de Jack. Nici nu mă cunoaște lumea după numele de Ion. Ulterior, a apărut și Jack Charlton, ca mare fotbalist englez.
Rl: Când eram mic, v-am citit cartea, semnată Ion V. Ionescu împreună cu Angelo Niculescu.
JI: L-am luat partener pe Angelo Niculescu pentru că avea prestigiu și am fi avut un succes de librărie. Ulterior, am scris singur.
Rl: Era cam tehnică…
JI: Într-adevăr, era o carte de tehnică sportivă.
Rl: Fotbalul este o știință sau o profesie?
JI: Fotbalul este o profesie științifică. Un act de cultură. Să nu uităm că “aporaxis” se juca în Grecia antică în palestre, mai târziu în Roma antică „harpastum,” fotbalul de odinioară. Sportul rege s-a dezvoltat odată cu civilizația și cultura. Este un sport cu rădăcini istorice. L-a finalizat John Webb, în Anglia, în 1863, când a stabilit că fotbalul se joacă doar cu piciorul.
Rl: Vorbind despre Roma antică, cum poate fi pusă în paradigma de azi: “Mens sana in corpore sano?”
JI: Încă din Grecia antică, era dominant dictonul: Kalos kagathos (om bun și frumos).
Rl: În Banat, se zicea frumoasă și grasă…
JI: Om deștept și om dezvoltat intelectual.
Rl: Pentru a fi bun sportiv, e destul talentul sau ai nevoie și de o inginerie genetică?
JI: Talentul este o inteligență motrică. Un campion mondial nu poate fi un om redus mental.
Jackie Ionescu s-a născut la 2 mai 1936, în satul Crai Nou, care ţine de comuna Rudna din judeţul Timiş. A jucat fotbal la piticii lui Poli Timișoara, apoi a devenit antrenorul acestei echipe, de mai multe ori în carieră. Marile sale performanțe sunt legate de câștigarea Cupei României, în anul 1980, cu Steaua București, apoi eliminarea lui Celtic Glasgow din Cupa Cupelor și înfrângerea lui Dinamo București, în 1987, în campionatul României, stopându-l pe Mircea Lucescu de la titlu. Are 87 de ani.
Inteligența e genetică
Rl: Inteligența se dobândește sau se moștenește?
JI: Inteligența zace – în neștire – de milenii. Iese la suprafață, când condițiile de mediu permit. Un om primitiv nu era mai prost decât un savant de astăzi. Eu cred că inteligența e un dar nativ. E dat de natură și transformat de mintea umană, în învățăminte, principii, reguli. Așa cum Nikola Tesla a transformat energia universală în energie fizică, folosibilă în industrie.
Rl: Inteligența artificială va putea lua locul inteligenței umane?
JI: Nu poate. Inteligența e strict legată de afect. Un robot nu va avea niciodată sentimente. El nu are decât soluții la programul care i s-a dat.
Rl: În societatea occidentală, se cultivă Omul Nou al lui Aldoux Huxley, Minunata lume nouă, în care societatea să se dezvolte fără iubire. E posibilă asta?
JI: Omul este strict legat de sentiment. Toate instinctele fundamentale sunt grupate în sentiment. Cele zece porunci stopează instinctele primare ale omului.
Rl: În vest se discută tot mai mult despre: «Părinte 1, părinte 2». La ce ajută asta?
JI: Mințile bolnave sunt preocupate de așa ceva. Ele cred că vor putea dezumaniza omul. Că-l vor putea goli de sentimente, de inteligență și de autoconducere. Omul, în viziunea lor, trebuie să fie o ființă supusă, manevrabilă, robotică. De aceea, el trebuie desentimentalizat.
Rl: Vor reuși această acțiune progresistă?
JI: Eu cred că e un val trecător. Rațiunea va triumfa la un moment dat.
Rl: Cum sunt liderii politici ai planetei, acum?
JI: O generație mediocretizată. Nu se compară liderii de azi, cu cei de după război: cu Churchill, Truman, Adenauer, chiar și cu domnul Stalin.
Rl: Se prăbușește lumea occidentală?
JI: De-a lungul istoriei, civilizații serioase au dispărut. Inevitabil și civilizația occidentală actuală va fi înlocuită. Dă semne de oboseală. Nu știu dacă va fi înlocuită de cea asiatică. Ar fi contra naturii.
Rl: Există o ciocnire a civilizațiilor? Cum prevedea Fukuyama?
JI: Da, există. Trăim într-o asemenea conjunctură. Bine că nu este o ciocnire războinică. Este o luptă mai lentă. Civilizația occidentală și civilizația asiatică se întrepătrund.
Rl: Va rămâne America hegemonul lumii? Sau se va trece la o lume multipolară?
JI: Formată în două sute de ani, America nu va putea înlocui baza milenară a vechilor culturi. Civilizația americană este importată din Europa. Columb a făcut primul transplant de civilizație europeană. Prin 1900, sute de mii de români plecau în America.
Rl: Nu mai există visul american?
JI: La ce să visezi? Este o societate epuizată. La apusul ei.
Meteahna de carbon / „Să nu ne facem iluzia că vom ajunge o societate subacvatică!”
Rl: Nu v-ați simțit persecutat și revoltat în momentul în care naționala Angliei a trebuit să îngenuncheze, în acțiunea Black Lives Metter, să-și ceară scuze față de foștii sclavi?
JI: Nicio societate actuală nu poate fi acuzată de sălbăticia cuceritorilor occidentali de dinainte. Inegalitățile și contrariile dezvoltă societățile.
Rl: Credeți că SUA au căzut în Plutocrația lui Platon?
JI: Bine, Platon credea în monarhie, forma de guvernământ absolută, ideală. Într-un anumit moment istoric, conducerea unică e valabilă. Cum o mână are un singur deget arătător, așa și un popor – un singur conducător: rege sau un președinte. Conducerea nu poate fi colectivă. Așa cum un copil nu poate fi conceput de doi tați, deodată, așa și un popor nu poate fi condus de mai mulți. Plutocrația apare la un moment dat.
Rl: Există “încălzirea globală”?
JI: Există valuri de încălzire și de răcire a planetei.
Rl: Cunoașteți plante care pot trăi fără Dioxid de carbon?
JI: Există un plancton marin, care trăiește anaerob. Să nu ne facem iluzia că vom ajunge o societate subacvatică! Ar fi trist, deși se crede că există una.
Rl: N-am descoperit încă Atlantida. Greta Turnberg e un instrument ideologic?
JI: Doamna Greta nu cred că a adus la suprafață vreo inovație, care să ducă la ieftinirea vieții de toate zilele. Nikola Tesla a promovat energia universală, ca factor motor de dezvoltare industrială. Astăzi, energia universului este împiedicată să fie captată. Ar cădea brusc toate industriile globului.
Rl: Tesla a făcut o pălărie enormă. L-a chemat pe sponsorul lui de atunci, pe J.P. Morgan, să-i arate că nu mai e nevoie de fire electrice, pentru transportul energiei. Cel din urmă l-a întrebat unde punem contorul? După o noapte, instalația de captat energia universului a luat foc. J.P. Morgan era cel mai mare producător de fire electrice. Unde ne aflăm ca români?
JI: Avem o capacitate extraordinară de adaptare. Vom supraviețui ca neam. Suntem un popor vulnerabil din punct de vedere moral. N-am atacat pe nimeni. Doar ne-am apărat. Asta a construit identitatea noastră națională.
Rl: Cine ne atacă în fotbal, ca să fim atât de mediocrii?
JI: Culmea, nu ne atacă nimeni. Nu avem inițiativă, curaj. Nimic din ceea ce face o echipă ofensivă. Naționala are o concepție de joc defensivă. Poate doar generația domnului Angelo, generația ‘68-‘70, când atacam.
Rl: La un meci de fotbal feminin al Naționalei, i-am spus domnului Burleanu că eu și domnul profesor Jackie Ionescu adormim la meciurile naționalei masculine. Am greșit?
JI: Fotbalul de după ’89 s-a destrămat, la fel ca industria, cu economia sau cultura. Odată cu desființarea uzinelor, care patronau echipele de fotbal, au dispărut și loturile valoroase. Acum, există fotbaliști de patron, cu un nivel inferior celor de dinainte. Vin și pleacă. Antrenorul Naționalei face echipă cu ce are.
citește și: Ipoteza negocierilor secrete ruso-americane prinde contur. Ucraina rămâne carne de tun
Rl: Ce poate face FRF-ul pentru a crea o Națională adevărată?
JI: FRF are bani. Nu-i poate cheltui eficient. Trebuie să fii și deștept. Nu cred că sunt oameni în FRF care să domine sistemul. Șefii sunt la mâna patronilor. Nu știu în ce investesc. Nici în centrele de juniori nu sunt performanțe.
Rl: Poate interveni statul, ca în Ungaria?
JI: Există o autonomie a Federației. La prima vedere, practica maghiară e corectă. Știu că guvernul maghiar sponsorizează multe echipe din România. Domnul Orban mănâncă semințe în tribunele echipei Sepsi.
Rl: A dat 36 de milioane de euro. Aveți ceva cu Viktor Orban?
JI: Nu n-am nimic.
Rl: Verdele din grădină este secretul longevității? Ați împlinit 87 de ani.
JI: Verdele mă fascinează, mă tonifică, mă odihnește.
Rl: Și eu am, aproape două sute de arbori, dar la televizor merg cu cravata mov, în semn de respect pentru Poli Timișoara. E o veche suferință.
JI: Movul este o culoare morbidă.
Rl: Regală, aș zice eu.
JI: Regală prin Maria de la Balcic.
Rl: Dar orașul Timișoara a adoptat culorile alb-violete.
JI: Poli, doar din ‘59, a purtat culorile alb-violete. La început, echipa avea tricouri alb-negru.
Omul care a adunat toate energiile universului la Timișoara
Rl: Cum ați reușit să adunați energiile orașului, la meciurile cu Celtic Glasgow, cu Dinamo București. Aveați peste 50.000 de spectatori?
JI: M-am mobilizat cu echipele mari. Eu nu cred că am reușit voluntar. Echipa, alături de mine, conducerea Politehinicii, toți am atras marile ambiții ale orașului.
Rl: Tot nu am reușit să aflu de ce a murit Ripensia – legenda fotbalului românesc – după 1944?
citește și: “Furia,” jucată de tineri actori ieşeni
JI: Eu știu mai bine. Corolian Bălan, unchiul meu, a fost de patru ori primarul orașului și președintele clubului. Ripensia a murit pentru că au murit liderii. S-a distrus un sistem politic! Au plecat funcționarii din Primărie. Începuse războiul. Pentru oraș, fotbalul era o mândrie, o prioritate.
Rl: Afecțiunea față de Ripensia s-a transferat către Știința Timișoara.
JI: Șapte jucători de la Ripensia s-au transferat. Bindea, Deheleanu, Kotormani – o mulțime de foști jucători – au adus la Poli prestigiul Ripensiei. Să nu uităm că încă din 1921, rectorul de atunci, Traian Lalescu, fotbalul era o facultate a Politehnicii. După ‘90, Poli s-a desprins de institutul Politehnic. S-a format un corp administrativ autonom, de pleziriști.
Rl: Pe timpul lui Marian Iancu a avut, totuși, o ascensiune fulminantă.
JI: Iancu avea o inteligență excepțională. Știa fotbalul. A dorit să împartă performanța cu câștigul. N-a mers.
„Dinamo este rodul iubirii dintre Ana Pauker și mumia lui Lenin” – Jackie Ionescu
Rl: Într-una dintre emisiunile pe care le-am avut cu domnul Marian Iancu, la Realitatea tv, acesta s-a prezentat într-o ținută extrem de optimistă, privind renașterea fotbalului în Banat. Mai există speranțe, domnule profesor?
JI: Există potențial imens. Cineva trebuie să aprindă scânteia. Pământul Timișoarei e rodnic. Aici sunt rădăcinile fotbalului românesc. Să nu uităm că prin anii ‘50-‘60, toată România se concerta performativ al Timișoara. Dinamo a transferat întreaga echipă de polo de la Ilsa.
Rl: Apropo, de Dinamo. Ați spus unui coleg că Dinamo este rodul iubirii dintre Ana Pauker și mumia lui Lenin. Ce v-a venit?
JI: Simbioza mi se părea – metaforic vorbind – perfectă. Dinamo a fost adusă de sovietici în ’48, când a apărut și Pauker să instituie comunismul în România. Fără să o blamez, Dinamo are rădăcini sovietice.
Rl: Dacă v-ar fi chemat echipa Miliției să o antrenați, nu mai vorbeați așa…
JI: Prin 1989, eram pe lista de a antrena Dinamo, poate nu mă credeți. Mi-a spus-o lucrătorul de Securitate, care mi-a făcut dosarul. Băieții voiau să vadă dacă sunt apt politic.
Rl: S-ar fi împușcat în inimă Mircea Lucescu!
JI: Eu am avut aversiunea față de Dinamo, pe care a avut-o orașul față de instituțiile de forță. Mișcarea anticomunistă s-a detonat la Timișoara, pentru că lumea avea o profundă respingere față de Securitate.
Rl: Momentul 1987, când ați bătut Dinamo cu 2-1, în ciuda arbitrajului ordinar al lui Macavei, a fost cel mai emoționant din viața mea. Cum ați biruit Securitatea?
JI: Mai mulți generali m-au căutat înainte de meci. M-au chemat și la comandamentul Miliției. A trebuit să mă ascund. Și așa am ajuns la tine acasă (cu dr Gheorghe Ghilezan, tatăl meu n.a.). Nu au acționat numai asupra conducerii. Câțiva conducători aveau mandat de arestare. S-au făcut presiuni și asupra jucătorilor. Am reușit marea performanță, pentru că am strâns toate energiile.
Rl: De ce nu l-ați sunat pe Mircea Lucescu, să-i spuneți „ce vrei, bă?”
JI: M-a sunat înainte de partidă să-i dau meciul și că-mi dă punctele în altă parte. L-am refuzat! M-a înjurat și mi-a promis că mă retrogradează. În pauza meciului, Vasile Ianul, președintele lui Dinamo, m-a luat pe sus, ducându-mă în vestiar, pentru a nu mai spune nimic. Lucescu a continuat să-și facă numărul în țarcul din vestiare. Pentru prima oară, milițienii din oraș se bucurau.
Rl: N-ați avut oferte din străinătate?
JI: N-am avut atracție, chiar dacă au existat două dosare. Eu cred că performanța obținută la tine acasă e singura viabilă și valabilă.
