În ședința de miercuri a Consiliului General al Capitalei, aleșii bucureștenilor vor decide asupra atribuirii numelui marelui om politic Ion Rațiu piațetei situate la intersecţia străzilor Ion Brezoianu cu strada George Vraca şi cu strada Matei Millo.
În referatul de aprobare a proiectului de hotărâre, semnatarii arată că ”Ion Raţiu era printre puţinii care aveau energia şi resursele materiale pentru a străbate globul pământesc pentru a vorbi despre românii supuşi unui brutal regim de teroare. A contribuit la schimbarea atitudinii cancelariilor occidentale faţă de dictatorul Nicolae Ceauşescu. În decembrie 1990, el a reuşit să se întoarcă în ţară, văzându-şi visul împlinit, o Românie liberă. A participat activ la reconstrucţia PNŢCD şi a devenit deputat. A candidat pentru funcţia de preşedinte al României în 1990″.
Născut în 1917, la Turda, Ion Rațiu a urmat școala în Turda și Cluj, iar în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În 1943, Rațiu a obținut o diplomă de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). A fost desemnat Membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România.
În 1940, Ion Rațiu a fost numit consilier la Legația României de la Londra, sub ministrul Viorel Tilea.
La 29 noiembrie 1940, la câteva săptămâni după instaurarea Statului Național-Legionar, a fost fondat Comitetul Național Român. Rațiu a făcut parte din conducerea organizației, aflată sub președinția lui Viorel Tilea. Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington) și finanțat Fundația Rațiu. De asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
După revenirea în țară, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 unde a obținut 4,29 % din voturi și s-a plasat pe locul 3. A fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992. În 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNȚCD.
Ion Rațiu a murit la Londra, iar conform dorinței sale, trupul neînsuflețit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal. Ion Rațiu a fost înmormântat în cimitirul central din Turda, preotul ortodox al bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (Biserica Rățeștilor, ctitorită de familia Rațiu) nedând permisiunea înhumării sale lângă strămoși, în curtea bisericii, din cauza diferendelor dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită cu Roma, Ion Rațiu fiind credincios unit. Slujba de prohodire nu a putut fi însă oficiată în biserica ctitorită de familia sa, Biserica Rățeștilor din Turda, din cauza împotrivirii preotului parohiei ortodoxe care ocupă lăcașul din 1948, și care a împiedicat accesul clericilor greco-catolici în biserică pentru săvârșirea slujbei de înmormântare conform dorinței marelui om politic.
