INTELECTUALI „DE DREAPTA“ versus REFERENDUM

Departe de a fi o „înfierare”, o punere la gazeta de perete sau o demonizare a celor menționați în articol, procedee pe care le dezavuăm, demersul nostru propune o discuție în spirit critic, sine ira et studio.

Ca observație generală, cu câteva excepții pe care le-am punctat ca atare, tabăra intelectualității „de dreapta” și „conservatoare” s-a comportat lamentabil prin comparație cu intelectualitatea activistă progresistă. Dacă în tabăra #boicot intelectualii progresiști au avut o prezență constantă, polemică, combatantă, pentru promovarea agendei LGBT și împotriva susținătorilor Referendumului, în tabăra conservatoare am înregistrat numeroase defectări rușinoase, lașități mascate sau absențe grăitoare.

Considerăm că momentul Referendumului pentru Căsătorie a reprezentat un context cu o miză morală și spirituală foarte ridicată. A fost un examen – inclusiv pentru marea intelectualitate „de dreapta”. În același timp, au existat și poziționări surprinzătoare, într-un sens pozitiv, din partea unor intelectuali care nu aveau nici o legătură cu temele conservatoare sau cu BOR.

Grupul „păltinișenilor“ dilematici

 Andrei Pleșu, cultivat asiduu de numeroase figuri clericale ale BOR, s-a poziționat, în mod deschis, împotriva Referendumului pentru Căsătorie, în timpul campaniei și de-a lungul Referendumului. El a scris, într-unul din momentele cu miză enormă (chiar înaintea votului din 6-7 octombrie), că întrebarea de la Referendum ar ascunde o intenție ascunsă a lui Liviu Dragnea. Ulterior, dl Andrei Pleșu a revenit, comparând, printr-un sofism ieftin, inițiativa celor 3 milioane de cetățeni cu un referendum propus de Ceaușescu: „Dacă Ceauşescu propune un referendum despre obligativitatea de a ţine post de două-trei ori pe săptămână, ne repezim, creştineşte, să-l susţinem, lăsând deoparte faptul că, pentru el, postul nu e decât un mod de a cosmetiza penuria alimentară…”.

Dl Andrei Pleșu este unul dintre intelectualii cu vederi foarte clare de dreapta, care a scris în ultimii ani cărți pe teme creștine – de la „Despre îngeri” la „Parabolele lui Iisus” – și de la care oamenii apropiați Bisericii s-ar fi așteptat, cel puțin, la o poziție nuanțată și argumentată pe tema Referendumului. Dl Pleșu a părut să fie în căutarea primului pretext pentru a se dezice public de tema Referendumului, și l-a găsit în ideea că întrebarea ar ascunde o intenție ascunsă. Un intelectual de anvergura sa a eșuat complet în a înțelege miza încărcată și departe de a fi doar locală a unei dezbateri despre căsătorie, părând că pune afilierile – mai mult sau mai puțin deschise – de grup politic mai sus decât valorile „de dreapta” sau creștine.

Teodor Baconschi s-a pronunțat într-o notă minoră pe tema Referendumului. A arătat, într-una sau două postări succinte pe Facebook, că susține definiția căsătoriei între un bărbat și o femeie, dar că susține, în același timp, și parteneriatele civile homosexuale. Nu a menționat de ce tip este acest parteneriat, sau cât de radicală este forma pe care o susține. De câte ori a scris recent despre BOR, a criticat presupusele orientări pro-slave din cadrul acesteia (luptându-se, uneori, cu omul de paie al „habotnicului ultra-ortodox și anti-occidental” sau cu „dughinismul”, o concepție ezoterică, exotică, absolut inaccesibilă majorității clerului din BOR). Așadar, din dezbaterea despre Referendum, dl Baconschi a fost quasi-absent și a preferat să insiste pe propria sa agendă și pe propriile sale preocupări de cenzor al discursului religios în numele unui vag Occident, niciodată definit foarte clar. 

Sever Voinescu, după o foarte lungă tăcere, s-a pronunțat pe tema Referendumului în două texte din revista pe care o conduce („Dilema Veche”). A arătat, în ambele, că susține tema, invocând limitarea libertății religioase care va decurge, inevitabil, din legalizarea căsătoriei civile homosexuale: Statul va obliga, în curând, Biserica să „cunune” homosexuali, limitând drastic libertatea religioasă a creștinilor. În schimb, a găzduit constant în revista al cărei redactor-șef este articole contra Referendumului și a unor personalități din BOR, fără a asigura un echilibru echitabil al opiniilor. De asemenea, dl Voinescu nu a organizat nici o discuție despre Referendum în timpul campaniei, în cadrul emisiunii pe care o realizează la Trinitas TV, deși subiectul pune efectiv în criză întreaga Europa Christiana.

Gabriel Liiceanu este, la rândul său, unul dintre intelectualii cu vederi foarte clare „de dreapta” care nu s-a pronunțat deloc pe tema Referendumului. Totuși, pagina de Facebook a editurii Humanitas, condusă de dl Liiceanu, a preluat postarea scriitorului Mircea Cărtărescu în care acesta relua câteva dintre sofismele grosolane anti-Referendum: că acesta ar legitima o încălcare a drepturilor omului și că ar fi o diversiune menită să acopere infracțiuni ale puterii.

Horia-Roman Patapievici este unul dintre puținii intelectuali care și-au asumat, în trecut, fără echivoc, valori creștine „tari” în discursul tău (nu doar vederile mai largi și mai laxe ale unui creștinism cultural). În plus, dl Patapievici a avut în trecut poziții tranșante față de propaganda LGBTQ. Citez dintr-un text mai vechi al dlui Patapievici, din 2005: „Ceea ce au adus nou anii ’90 ai secolului trecut în configurarea ideologică a modernității a fost legitimarea publică a unor privilegii de atitudine pentru anumite grupuri minoritare, revendicate de activiști în numele drepturilor fundamentale ale omului. De pildă, proferarea de gesturi obscene în public e calificată, potrivit Codului Penal, ca atentat la bunele moravuri. Nu și atunci când gesturile obscene sunt ostentativ proferate în defilările de tip «Gay Parade»: în aceste cazuri Codul Penal se suspendă, pentru că persoanele gay, prin activismul care a asimilat drepturile omului cu dreptul de a fi homosexual, și-au câștigat dreptul (de fapt, privilegiul) de a fi obscene în public, ceea ce pentru toate celelalte persoane a rămas un fapt pur și simplu penal“. Cu toate acestea, dl Patapievici nu s-a pronunțat deloc pe tema Referendumului sau, pur și simplu, pe temele de fond (căsătorie, familie, adopții etc.). S-a baricadat printr-o semnificativă absență.

Vladimir Tismăneanu, coordonatorul raportului oficial de condamnare a comunismului cerut de Traian Băsescu, și-a asumat, cel puțin în ultimii 30 de ani, poziții clare „de dreapta”. Cu toate acestea, dl Tismăneanu s-a poziționat virulent și violent împotriva Referendumului, reluând câteva dintre sofismele vehiculate în rețelele de socializare: „România în ițari, cu opinci și ochelari de cal. Anunțatul Referendum este de un penibil nebun. Paseism neghiob, idilism rural, pășunism în zdrențe (…). Se poate face Referendum despre orice. De pildă despre sexul îngerilor. Sau despre exportul de magiun“.

Dragoș Paul Aligică, reprezentant al curentului pro-Trump din tabăra conservatorilor români, nu a avut nici o luare de poziție publică pe tema Referendumului (deși a avut luări de poziție, în Revista 22, pe tema Referendumului din 2012).

Grupul „păltinișenilor” a furnizat surprizele cele mai mari – în sens negativ – în timpul campaniei de informare pentru Referendum. Când intervențiile pro-Referendum au existat, ele au fost sporadice și lipsite de suflu.

Grupul GDS/Revista 22

 Uneori suprapus cu grupul anterior de intelectuali, principalele figuri ale GDS s-au remarcat printr-o adevărată campanie anti-Referendum, dusă într-un flagrant dispreț față de fapte, valori, respect față de concetățeni. Este pur și simplu halucinant să vezi intelectuali ce se pretind de dreapta care terfelesc și calcă în picioare valori absolut prioritare pentru orice intelectual conservator occidental. În această grupare nu se poate reproșa inconsecvența, ci doar faptul că ei se pretind „de dreapta”, când, în fapt, se poziționează pe teme etice chiar mai la stânga decât PSD.

Intelectuali apropiați de BOR

Petre Guran a susținut tema Referendumului într-un singur text, publicat pe platforma Contributors în timpul campaniei de informare. A arătat că alegerea este una de conștiință și că, pentru creștini, aceasta reprezintă o „confruntare cu înșelarea”.

Marius Vasileanu, deși este unul dintre intelectualii asumat apropiați de BOR și de temele ortodoxe, nu a avut nici o luare de poziție publică pe tema Referendumului.

Sorin Lavric, deși a fost unul dintre membrii inițiali ai Coaliției pentru Familie, a susținut mai degrabă sporadic tema Referendumului pentru Căsătorie. În timpul campaniei, a publicat un singur text pe ActiveNews la temă, în care a arătat că „nu orice pereche este o familie”, că nu există un fundament pentru care două persoane de același sex pot cere „dreptul la căsătorie”, și că această pretenție aberantă vine, în fapt, pe fondul unui război ideologic.

Radu Carp a susținut tema Referendumului printr-un singur text, publicat pe blogul de la Adevărul în săptămâna de dinaintea votului. Textul, altfel bine documentat, a demontat câteva dintre sofismele împotriva Referendumului, a amintit că acesta face parte dintr-o dezbatere mai largă, care are loc la nivel global, și a arătat că lupta nu este pentru câștigarea unor „drepturi”, ci pentru trasarea unei limite în fața avansului ideologicului și al secularizării.

Răzvan Codrescu a susținut tema Referendumului prin postări constante pe blogul său, razvan-codrescu.blogspot.com. A demontat câteva dintre sofismele răspândite prin rețelele de socializare și a preluat, pe blogul său, mesaje pe tema Referendumului. Este printre foarte puținii care nu au lăsat ura față de Dragnea sau afilierile/afinitățile ideologice partizane să prevaleze asupra temei de fond a Referendumului.

Răzvan Bucuroiu a susținut consecvent tema Referendumului printr-o serie de emisiuni „Universul credinței”, dar și în editoriale publicate în revistele pe care le conduce. În aceste emisiuni, dl Bucuroiu a demontat unele dintre cele mai răspândite sofisme anti-Referendum: că s-ar redefini familia, că ar fi discriminate mamele singure, că Referendumul ar „suprima drepturi” etc.

Cristian Curte a susținut tema Referendumului printr-un text publicat pe portalul ActiveNews în timpul campaniei de informare. Textul militează pentru păstrarea nealterată a libertății de conștiință și a libertății de exprimare: „Românii trebuie să se poată exprima liber, fără frica unei cenzuri impuse tovărășește și trebuie să poată avea libertate de conștiință, fără să li se dea o listă cu credințe onorabile și o alta cu credințe penale“.

Mihai Neamțu, care poate fi inclus și în grupul care gravitează în jurul intelectualilor „păltinișeni”, a fost unul dintre susținătorii cei mai activi ai Referendumului pentru Căsătorie, în timpul campaniei de informare. A participat la emisiuni TV „de combat”, alături de Mihai Gheorghiu și de Adrian Papahagi. A deschis în aceste dezbateri inclusiv subiecte „sensibile”, cum ar fi legătura dintre mișcarea LGBT și mișcarea de „afirmare” a pedofiliei – legătură documentată, de altfel, în numeroase articole publicate în reviste academice internaționale. S-a expus constant, devenind, din acest motiv, țintă a resentimentelor „progresiștilor”. 

Adrian Papahagi, la fel ca Neamțu, a fost unul dintre susținătorii cei mai activi ai Referendumului pentru Căsătorie. A reluat, periodic, tema Referendumului în cei doi ani și jumătate în care aceasta a fost tergiversată. A scris câteva texte de referință despre Referendum, devenite virale pe Facebook, platformă pe care a fost deseori blocat. A demontat, în mod repetat, sofismele anti-Referendum. Este unul dintre foarte puținii intelectuali care și-au asumat în mod constant și fără rezerve tema, și a dat toate semnalele că i-a înțeles, cu adevărat, miza. A participat la emisiuni TV „de combat”, alături de Mihai Neamțu. A arătat că va vota DA la Referendum: „Fiindcă așa vreau și nu trebuie să dau nimănui socoteală de ce îmi manifest un drept democratic. Fiindcă dreptul de vot nu se justifică, așa cum nu ar trebui să se justifice firescul și credința. Fiindcă m-am săturat să mi se reproșeze agresiv că sunt român creștin ortodox în țara mea, să fiu culpabilizat ca un infractor pentru valori onorabile și poziții raționale“.

Radu Preda, director al unei instituții prestigioase, IICCMER, profesor în cadrul unei instituții de învățământ teologic superior, a susținut tema Referendumului prin postări pe blogul de la Adevărul, inclusiv printr-o postare din timpul campaniei de informare în care demontează câteva dintre sofismele anti-Referendum. Tot în timpul campaniei a declarat, la Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, că „suntem în situația în care trebuie să reconfirmăm normalitatea” și că „evidența nu mai este evidentă, ci trebuie demonstrată”. De asemenea, a participat, în săptămâna de dinaintea votului, la o emisiune Trinitas TV moderată de dl Vasile Bănescu în care a arătat că miza acestui asalt ideologic este „lovirea în miezul identitar al unei majorități”.

Reputatul sociolog Nicu Gavriluță a susținut tema Referendumului printr-un interviu acordat ziarului Lumina chiar în săptămâna de dinaintea votului, în care a demontat câteva dintre principalele sofisme anti-Referendum. A făcut același lucru, în aceeași perioadă, și într-o emisiune de la Trinitas TV, moderată de dl Vasile Bănescu. „Neomarxismul devine, tainic și eficient, o «forma mentis». În timp, soluția este şi va fi profesionista și temeinica educație religioasă practicată în familie și în școală. Este vitală lectura textelor sacre ale umani-tății și, în primul rând, a celor creștine”, a arătat profesorul Gavriluță.

Dan Puric a îndemnat românii să voteze „DA” la Referendum într-un spot difuzat de Trinitas TV: „Trebuie spus că nu este un vot al urii, ci este un vot al dragostei pentru ceva, iar acel ceva este dăinuirea noastră creștină“. Acesta a fost singurul său mesaj pro Referendum. Totuși, actorul și regizorul care și-a asumat, altfel, fără rezerve teme „tari” creștine a fost departe de a fi unul dintre susținătorii cei mai activi și mai vocali ai Referendumului.

Așadar, în ceea ce privește grupul intelectualilor apropiați de BOR, cu puține excepții putem spune că intervențiile pro-Referendum au fost sporadice și nu întotdeauna extrem de convingătoare.

Intelectuali care și-au riscat cariera

 Reputatul regizor Cristi Puiu a publicat, cu câteva zile înaintea referendumului, o scrisoare în care a spus că va merge la vot și, mai mult, că va vota „DA” din motive de conștiință. Asta în condițiile în care, în mediile artistice și mai ales în lumea filmului căreia îi aparține Cristi Puiu, această atitudine poate echivala cu sinuciderea profesională.

Fostul editorialist de la Deutsche Welle, jurnalistul Horațiu Pepine, unul dintre puținii intelectuali care au riscat profesional curajul opiniilor libere, a susținut consecvent temele conservatoare în editorialele sale.

Frizând impostura

 Cu excepțiile notabile pe care le-am evidențiat, tabăra intelectualilor „de dreapta“ a eșuat lamentabil la testul Referendumului. Pare că orice alte considerente – partizane, de afiliere, de apartenență la o „lume bună” în care creștinismul nu „dă bine“ – primează asupra unei chestiuni de o izbitoare simplitate, dar imensă gravitate: ce credem despre căsătorie. Și, departe de a fi o temă locală, tema căsătoriei este acută și relevantă din SUA până în Australia. Vedem în acest comportament lipsit de fidelitate față de propriul crez asumat un eșec în a respecta o minimă decență publică. Eșec ce este cu atât mai strident cu cât o parte din intelectualii enumerați mai sus se consideră îndreptățiți nu doar să dea lecții de moralitate concetățenilor lor, ci chiar și Bisericii.   

Cătălin Sturza,

Anghel Buturugă