Cutremurul de 5,2 grade care a zguduit bine de tot mare parte a judeţului Arad a fost subiectul unei conferinţe de presă organizată de conducerea Institutului Naţional de Fizică a Pământului. Miercuri dimineaţă, la numai câteva ore de la producerea seismului, conducerea institutului a explicat, detaliat şi ştiinţific, care sunt cauzele producerii cutremurului de la Arad.
„Am decis să facem o conferinţă de presă legată de cutremurul produs în regiunea Arad. Cutremurul a avut o magnitudine de 5,2, iar intensitatea a fost de 7 grade pe scara Mercalli. Seismul s-a simţit în oraşele învecinate, dar şi la sute de kilometri, în oraşe precum Oradea, Cluj şi zona de sud a României, cu intensităţi de 4 grade, dar şi în ţări învecinate, Ungaria, Serbia și chiar Croația. Cea mai mare acceleraţie a fost în localitatea Şiria, de 26 de centimetri pe secundă. Fiind asociat efectelor unui cutremur, au avut loc căderi de coşuri, crăpături în pereţi sau alte pagube de genul. Până în momentul actual s-au produs 13 replici, cea mai mare magnitudine fiind de 3,2 grade, iar ultima azi dimineaţă, de 2,2 grade. Am primit informaţii de la cetăţeni, în funcţie de aceste răspunsuri vom face o analiză privind asocierile cu partea instrumentară pe care o deţinem. Regiunea seismică este una cunoscută şi, în istorie, se ştie că au mai fost cutremure cu magnitudine de 5 grade, ceea ce arată că nu acum a început activitatea în zona respectivă”, a spus Constantin Ionescu, şeful INFP.
La rândul său, seismologul Mihai Diaconescu, care lucrează la același institut, a declarat:
„Comunicatele INFP sunt date în magnitudine locală, pe scara Richter. Introducerea în cataloagele internaţionale se face în moment MW. Magnitudinea în aceste cataloage este tot timpul mai mică. Acest cutremur va fi regăsit la o magnitudine de 4,7 în cataloagele internaţionale. Asta, pentru a lămuri de ce există diferenţa de magnitudine din raportările noastre comparativ cu raportările externe. Zona Banatului, a Câmpiei Panonice, de fapt, a Crişanei, cutremurele din această zonă apar la contactul dintre bazinul panonic şi Munţii Apuseni. Zona este caracterizată de falii cu orientare N-V, S-E și un alt sistem de falii S-V, N-E. Din nefericire, această orientare a faliilor se suprapune cu soluţiile de plan de falia în aşa fel încât ne face misiunea ingrată şi greoaie de a alege un plan de falii preferenţial. Ne vom ghida foarte mult după răspunsul populaţiei pentru a ne da seama pe ce direcţie s-a propagat preferenţial cutremurul. Este foarte important acest lucru, pe lângă măsurătorile pe care le avem noi. Sursa stresului în această zonă este dată de împingerea microplăcii adriatice spre nord, concomitent cu rotirea spre est. Asta pune o presiune enormă pe Munţii Dinarici, din Serbia, care o transmit imediat la nord şi est, către Câmpia Panonică, care este constituită dintr-o sumedenie de blocuri litosferice care nu toate sunt în acelaşi echilibru. Presiunea acţionează acolo unde aceste blocuri sunt într-un echilibru instabil”.