Octavian Bădescu vorbește despre apetitul românilor pentru antreprenoriat și soarta IMM-urilor
Tot mai mulți români vor să fie antreprenori, iar INS spune că există un trend pozitiv, la nivel național, al înființării de firme. Practic, s-a dublat numărul lor. Ce ne spune asta?
Octavian Bădescu: În condițiile în care riscurile individuale scad, prin faptul că se pune la dispoziția unora un capital al altora, această aparentă creștere, e un efect normal. De asemenea, prețul timpului (resursa individuală finită și neregenerabilă), în raport cu prețul unei alte resurse naturale finite și neregenerabile, aurul, este la un minim istoric. Și masa monetară este tot la un minim istoric. Adică, vinderea timpului nu mai aduce rezultatele scontate în planul nivelului de trai, iar pseudo-capitalul disponibil crește și riscurile scad.
Nu este o creștere naturală și sănătoasă
Octavian Bădescu spune că, în condiții normale, în care ar scădea presiunea fiscală, am avea bani reali, noi resurse naturale și o creștere accelerată a populației, atunci am putea discuta despre noi afaceri sustenabile.
Octavian Bădescu: Apariția de noi afaceri, în mod normal, ar putea să fie legată de o creștere a resurselor umane, naturale și de capital. Problema în „economia” actuală e că o creștere accelerată a pseudo-capitalului (bani fiat), coroborată cu un sistem reglementativ, fiscal si monetar care încurajează consumul, vor determina oamenii să-și consume „în producție” atât resursele de timp, cât și resursele naturale.
Ce legatură are această realitate cu știința economică? O știință a utilizării raționale a resurselor, care urmărește satisfacerea nevoilor, cu un consum cât mai mic de resurse?
Rep: IMM-urile reprezintă al doilea cel mai mare angajator al țării. Cine e primul?
Octavian Bădescu: Statul, probabil, generic vorbind. Realitatea este că, între o firmă cu doi angajați, cu 200.000 euro venit și 3 calculatoare și una cu 200 de angajați, 45 de milioane de euro venituri și active de zeci de milioane de euro, sunt mari deosebiri, deși ambele sunt clasificate ca „IMM”. Deci, clasificarea este eronată și nu întâmplător. În opinia mea, una este individul, alta e o echipă de 2-10 angajați sau peste 150. Iar ca venituri, de la 5 – 10.000.000 euro în sus, nu mai poți fi numit IMM. La fel, dacă ai la dispoziție mari resurse naturale brute, spre exemplu, peste 500 – 1.000 ha de teren.
Profesorul meu de Statistică din facultate, de la ASE, Wagner îl chema, a fost și directorul INS la un moment dat, el mi-a spus o glumă: „Minciuna are 3 grade – minciuna, minciuna sfruntată și statistica”.
Rep: Cât de fezabile și accesibile sunt schemele de ajutor de stat pentru IMM? Motivează românii să înceapă o afacere?
Octavian Bădescu: Fezabile pentru cine? Pentru beneficiari, unele pot fi, fără îndoială. Pentru plătitori nu sunt, era mai fezabil să-și aloce propriile resurse, așa cum doreau sau să beneficieze de un drum asfaltat.
Accesibile, nu știu să vă răspund, înclin să cred că da, dar asta nu e neapărat un lucru bun sau o motivație corectă și în beneficiul societății, în ansamblu.
Motivațiile corecte pentru a demara o afacere, trebuie să țină exclusiv de contextul individual și familial, într-un mediu nealterat major de intervenționism în plan monetar, fiscal și reglementativ.
Rep: Care ar fi cea mai profitabilă afacere în România, cu bani puțini și riscuri mici?
Octavian Bădescu: Dacă riscul e preluat de alții și dacă e asigurată clientela și nu plătește din propriile resurse, șansele de a face o afacere profitabilă sunt considerabile.
Cele mai profitabile, afacerile cu statul
Deci, afaceri cu statul, bazate pe fonduri de la stat. În opinia mea, din ce în ce mai puține afaceri sunt realmente profitabile, majoritatea se decapitalizează gradual.
A devenit o „afacere”, să reușești să-ți păstrezi puterea de cumpărare a propriilor resurse economisite. Total anormal! Iar statistica ultimilor zeci de ani arată că, dacă cei care au economisit sau au vândut resurse, ar fi cumpărat o cantitate de aur, ar fi fost printre puținii care nu ar fi pierdut puterea de cumpărare.
Investițiile la bursă si imobiliarele
Despre acestea, po să spun că nu au generat, decât în condiții speciale, un randament net real pozitiv. De aceea, avem și această „roată a șoricelului” în care se află majoritatea oamenilor, nevoiți să muncească permanent pentru subzistență.
Rep: Au încredere românii în zona antreprenoriatului?
Octavian Bădescu: Pentru a avea un răspuns obiectiv, ar trebui să vedem câți își riscă propriile resurse, cât reprezintă acestea din activele lor nete, la care se adaugă evoluția în timp. Din păcate, nu avem astfel de date, iar diversele programe care transformă și antreprenorii în asistați sociali, pervertesc astfel de statistici.
Eu, cu un trecut și un prezent care îmi permit să mă încadrez în clasa antreprenorilor autentici, simt că această încredere este în scădere.
Ce înseamnă antreprenoriat autentic
Antreprenorul autentic simte că oportunitățile de a mai putea construi afaceri relevante, cu investiții proprii rezonabile au scăzut, că presiunea fiscală a crescut, că e din ce în ce mai greu să bați inflația generată politic, să acționezi într-o piață cu o competiție viciată de intervenționism statistic și de suprareglementări.
E simplu să fim induși în eroare de pseudo-statistici, pentru că, dacă introduci în ecuație date viciate, rezultatele vor fi viciate.
Rep: Datele INS spun că firmele cu venituri de până în jumătate de milion de euro, au avut cel mai mare avânt. Fondurile nerambursabile de la Guvern ajută?
Octavian Bădescu: Fondurile obținute din vânzarea, închirierea sau cedarea propriilor capitaluri, resurse naturale sau timp, adjudecate cu forța de Guvern, sunt alocate cvasi-discreționar anumitor companii.
Fondurile nerambursabile sunt o „haiducie”
E o haiducie, în care iau de la săraci, ca să dau la bogați, denumită eufemistic „fonduri nerambursabile de la Guvern”. De fapt, o eroare economică.
Dacă tot lucrăm pe date, din motive care îmi scapă, evoluția economiei românești e prezentată în culori foarte vii și în tușe foarte optimiste. PIB-ul a crescut, românii sunt mai bogați, inflația e în scădere, imobiliarele și bursa aduc profituri investitorilor.
Economia României în cifre
Cifrele ultimilor 17 ani ne arată, însă, o cu totul altă realitate.
Creșterea PIB a fost inferioară ratei de creștere a masei monetare, atât în lei, cât și în euro, în termeni reali (scădere de circa 30%).
Soldul conturilor curente și depozitelor firmelor a scăzut în termeni reali, cu aproape 30%, așa cum reiese din informațiile disponibile pe site-ul BNR. Salariul mediu a crescut și el, dar într-un ritm inferior (cca 35%) celui de creștere a masei monetare (chiar și într-o evaluare în euro), de la 1.400 lei la 7.300 lei.
Pensia medie, evoluție de la 400 la 2.150 lei, adică o creștere inferioară cu 15-20% volumului de bani, deci o scădere în termeni reali, în raport cu inflația monetară.
Taxe și datorie publică
Grosul taxelor, adică bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale au crescut, în total, de la 78 la 387 de miliarde ( cu aproape 30% mai mult decât masa monetară), deci decât inflația, creșterea generală a prețurilor (efectul inflației) fiind, în general, ca nivel, foarte apropiată de aceasta.
Datoria publică a explodat de la 73 la 783 miliarde lei, a crescut de peste 10 ori, ritmul de creștere fiind cu mult peste rata de creștere a masei monetare.
Euro și dolarul s-au apreciat cu 50, respectiv cu 80%, în raport cu leul, moneda în care românii își primesc principalele surse de venit, salariile și pensiile.
Singurii indicatori care relevă o evoluție ușor real pozitivă sunt cei privind numerarul din circulație, soldurile conturilor curente și ale depozitelor la vedere și la termen ale populației, precum și evoluția prețului aurului (de la 55 la 355 lei / gram), care a ținut ritmul de creștere al masei monetare.
Banii noi generați s-au dus, probabil, către stat (către salariați și către furnizorii acestuia), către marile companii a căror cifră de afaceri a crescut (în cazul primelor 10, cel puțin) cu peste 30% numai în ultimul an și către acționarii acestora.
Timpul și aurul, cele mai importante resurse
În tot acest timp, de 17 ani, resursele noastre naturale s-au diminuat. Ca și timpul nostru rămas de trăit. Deci, nu prea am avut spor, cel puțin nu majoritatea.
Așa că, mai ușor cu discursurile triumfaliste, pentru că românii au fost, de fapt, sărăciți, în termeni reali. Și, dacă am ajusta rata reală a creșterii prețurilor cu circa 2% anual, în raport cu inflația monetară si tot am ajunge la ideea că, per total, suntem mai saraci.
Singura formă reală de prezervare a valorii, a puterii de cumpărare, a fost, în tot acest timp, aurul, adică o resursă naturală finită și neregenerabilă.
Rep: IMM-urile reprezintă 90% din economie, al doilea mare angajator la nivel național, cu un milion de angajați. Guvernul spune că a investit 15 miliarde de lei în programul IMM Plus, doar în iunie a aplicat o majorare de 2,5 miliarde de lei, conform unui comunicat al Ministerului de Finanțe. Așadar, Guvernul investește?
Octavian Bădescu: Rolul Guvernului nu este de a folosi bani din taxe si impozite pentru „a investi” în afaceri. De fapt, e și impropriu spus „a investi”, pentru că Guvernul nu e acționar și nu are cotă parte din profit.
Aceste fonduri nu reprezintă decât deturnări de la scopul taxelor și modalități de a vicia piața liberă, competiția.
Care e obiectivul antreprenorului
Hai să lămurim lucrurile! Obiectivul unui antreprenor și al unei afaceri, rolul său, nu este acela de „a crea locuri de muncă” și de „a plăti taxe”. Poate că așa îl vede un guvern miop. Antreprenorul identifică o nevoie insuficient satisfăcută în societate, pune împreună niște factori de producție și își asumă riscurile pierderii resurselor investite.
Ne mirăm că avem deficite bugetare din ce în ce mai mari, atunci când luăm bani de la cei mulți, ca să-i dăm celor puțini, ca să facă afaceri sau ca să le dezvolte? Pe ce lume trăim?
Rep: Suntem pe lumea în care avem programe pentru tineri, pentru femei. Iată, StartUp Nation și Femeia Antreprenor sunt două programe cu milioane de euro. Avem 446 de milioane de euro pentru tinerii antreprenori,cu vârsta până în 35 de ani, prin StartUP Nation, mă rog, ei au nevoie și de o cofinanțare de 10%. Cum arată acest program în viziunea dvs, pentru că e la a 4-a ediție, apelul se va deschide în toamnă, iar Guvernul spune că va sprijini circa 9.000 de noi afaceri?
Octavian Bădescu: Românii și europenii, în general, plătesc taxe și impozite pentru nevoi comune (apărare, justiție, sănătate, învățământ, infrastructură, servicii sociale) sau pentru subvenționarea afacerilor de mare risc?
Acolo unde vedeți un “ajutor de stat”, o să găsiți și un “prejudiciu de stat”
Adevărul Economic / Științific, legat de acest concept al asistenței sociale a antreprenorilor, așa-numitele fonduri nerambursabile, ajutoare de stat, subvenții este următorul: se poate vorbi despre așa-zisul “ajutor de stat”, care ar fi mai corect să fie numit “ajutor de contribuabil” sau “alocări forțate ale resurselor celorlalți” sau “beneficii private, finanțate din impozite”.
Acolo unde vedeți un “ajutor de stat”, o să găsiți și un “prejudiciu de stat”, în general, un beneficiu major pentru câțiva, suportat forțat de către o majoritate, care nici măcar nu a fost întrebată.
Indiferent de forma sa (subvenții, împrumuturi, garanții), beneficiile sunt la unii, costurile și riscurile la ceilalți, care vor achita, fie din impozitare efectivă, fie prin inflație, pentru că statele sunt cu bugetele “pe deficit”, deci taxele nu sunt suficiente pentru apetitul statului de a cheltui.
Justificările acestor ajutoare, care de multe ori, prin prisma condițiilor de accesare, par “cu dedicație”, nu stau în picioare.
Ce companii vor rezista pe piață
Acționarii români care beneficiază direct sau indirect de astfel de avantaje, nu cumva ocupă nemeritat un loc în ecosistemul antreprenorial? Nu cumva, continuând pe această linie, nu peste mult timp, singurele companii care vor mai rezista pe piață vor fi cele care au beneficiat de “asistență socială” din partea contribuabililor români sau europeni, iar cei care și-au investit propriile rezerve, vor sfârși prin a le pierde?
Prin urmare, astfel de programe sunt o anomalie economică și o eroare, pentru antreprenoriat.
