Președintele Klau Iohannis se află zilele acestea la Summitul NATO de la Washington, care marchează aniversarea a 75 de ani a Alianței Nord Atlantice. Alături de lideri și diplomați din cele 32 de state membre ale NATO, Iohannis participă la discuțile despre înarmarea Ucrainei, creșterea producției de arme, descurajarea Rusiei și confruntarea cu China.
Dincolo de agenda stabilită, Summitul NATO este ocazia perfectă pentru lideri să aibă discuții în afara sălilor de conferințe, în speranţa de a ajunge la acorduri care să beneficieze atât de alianţă, cât şi de propriile interese. Alegerile din Franța care au schimbat puterea, nouul guvern – și lideri – din Marea Britanie, potențiala întoarcere a fostului președinte Donald Trump și recentele semne de întrebăare apărute despre viitorul politic al președintelui Joe Biden, au creat cadrul perfect pentru negocieri dincolo de alianță.
Într-o analiză realizată de Politico, Klaus Iohannis face parte din categoria persoanelor la care merită să fim atenți, având interese și dincolo de agenda discuțiilor de pe masa Summitului.
Cu un mandat de președinte care se încheie anul acesta, Klaus Iohannis este în căutarea unui rol internațional de top. Publicația subliniază că în cele două mandate de președinte, Iohannis nu a reușit să își țină promisiunea de a progresa împotriva corupției. Nici ambițiile sale de a deveni următorul secretar general al NATO nu s-au concretizat, mai ales că anunțul său a stârnit destul de mult lucrurile la Bruxelles. Prezentându-și numele, aparent fără a se consulta în prealabil în cadrul alianței, Iohannis a decis ulterior să-i elibereze calea lui Rutte.
Totodată, sursa citată amintește că Iohannis a co-fondat Bucharest Nine, un grup NATO de state est-europene format după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014. Dar acea alianță se rupe. Ungaria și Slovacia au sărit peste summitul din iunie, iar Bulgaria a blocat o poziție unificată privind ajutorul pentru apărare acordat Ucrainei, lăsând grupul fără o declarație comună pentru prima dată.
Cu mandatul încheiat anul acesta, Iohannis este încă în căutarea unui rol internațional de top. Dacă se va mulțumi cu un loc în calitate de comisar al UE – el se uită la șef al apărării – rămâne neclar.
Ce alți lideri merită urmăriți la Summitul NATO
Alături de Klaus Iohannis, sunt menționați șefii apărării din America de Nord – Lloyd Austin și Bill Blair care se pare că își împing prioritățile, în timp ce șefii lor sunt încă în funcție.
De asemenea, pe listă apare delegații Marii Britanii, proaspăt aleși – premierul Keir Starmer și David Lammy, secretarul afacerilor externe, dar și delegația franceză, condusă de Președintele Emmanuel Macron, care a rămas fără suportul națiunii sale.
Și conducerea NATO care își face pregătirea pentru o lume nouă este de urmărit. Benedetta Berti, șeful politicii NATO, unitatea de planificare, femeia responsabilă de strategia pe termen lung a NATO și-a extins prioritățile pentru a include inovația în domeniul apărării, angajamentul cu Indo-Pacific și provocarea Chinei, și se află astfel în centrul atenției.
Desigur că delegația Ucrainei nu potea să lipsească. Ministrul de externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba, a fost în centrul atenției incredibil de eficientă a Ucrainei către partenerii din Occident. Dar cea mai mare provocare a lui urmează: introducerea Ucrainei în alianța NATO.
Acea invitație nu a fost oferită la summitul de la Washington, dar există o mișcare de a pune cap la cap unele dintre acordurile bilaterale de securitate dintre națiunile individuale și Kiev, pe care liderii speră să le anunțe la întâlnire. Între timp, Kuleba și consilierul de top Volodymyr Zelenskyy, Andriy Yermak, vor avea mâinile pline la summitul NATO pentru a menține impulsul pentru o eventuală invitație oficială a Kievului de a adera și ei insistă să obțină promisiuni mai concrete în acest an decât la summitul NATO de vara trecută din Lituania.
Géza Andreas von Geyer, în calitate de ambasador al Germaniei la NATO, a ajuns și el în centrul atenției. El este responsabil în primul rând pentru realizarea planurilor cancelarului Olaf Scholz. Și în calitate de fost ambasador al Germaniei în Rusia din 2019 până în 2023, bărbatul de 62 de ani este mai potrivit pentru această sarcină decât mulți alți diplomați din corpul Ministerului de Externe, a căror politică în Rusia în ultimele două decenii a fost adesea ghidată de iluzii sau motivațiile lui Vladimir Putin. Von Geyr a lucrat, de asemenea, în Serviciul Federal de Informații și în Ministerul Apărării, așa că, chiar înainte de a fi ambasador la Moscova, nu și-a făcut iluzii cu privire la caracterul autoritar al regimului Putin.
De asemenea, înțelege clar cerințele Statelor Unite pentru Europa: mai multă responsabilitate pentru propria apărare. Potrivit diplomatului, dacă europenii își îndeplinesc obligațiile de cheltuieli pentru apărare, asta ar putea transmite un mesaj clar chiar și unui potențial președinte precum, Donald Trump: „Modul în care mediul de securitate se va dezvolta probabil, nimeni nu o poate face singur – și nu văd parteneri mai stabili pentru SUA decât noi europenii.”
La 39 de ani, Cezary Tomczyk este, fără îndoială, tânăr pentru rolul său de ministru adjunct al apărării al Poloniei și și-a câștigat locul pe listă. El este activ politic de la vârsta de 25 de ani, când a fost ales în parlament și a făcut parte din comisiile pentru apărare și UE. De asemenea, a lucrat pentru scurt timp în biroul premierului și ca purtător de cuvânt al guvernului.
Tomczyk este membru al partidului premierului Donald Tusk – Platforma Civică – spre deosebire de ministrul Apărării Władysław Kosiniak-Kamysz, care conduce Partidul Popular Polonez. Și, de asemenea, spre deosebire de șeful său, care în prezent își îndeplinește primul rol de apărare, Tomczyk este considerat un expert în domeniu. În timp ce ministrul apărării are experiență în guvern și este considerat un bun strateg, experții polonezi în securitate au îndoieli cu privire la competența sa în acest rol – făcându-l pe Tomczyk un om de încredere pentru Tusk în Ministerul Apărării.
Tomáš Pojar, consilierul pentru securitate națională al guvernului ceh, este considerat pe scară largă unul dintre cei mai influenți experți în securitate din Praga, cu o reputație de negociator perspicace și expert în rețele, astfel că merită urmărit ce rol va juca la summitul NATO. În timp ce Pojar este în funcție doar din 2022, anul în care a fost creat rolul său, el are ani de experiență anterioară, care includ serviciul în Ministerul de Externe ceh și ca ambasador în Israel. Afinitatea sa politică se află în familie: tatăl său, autorul și istoricul Miloš Pojar, a fost ambasadorul Cehoslovac în Israel între 1990 și 1994.
Premierul Petr Fiala are atât de multă încredere în Pojar, încât l-a făcut și negociatorul principal pentru UE. Cu toate acestea, cea mai mare realizare a lui Pojar este probabil influența sa asupra politicii externe a Cehiei. El este considerat arhitectul sprijinului fără compromisuri al Republicii Cehe pentru Ucraina și relațiile strânse cu Israelul.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
