Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată de Direcţia pentru Investigarea Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Caraş-Severin împotriva încheierii din 17 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul Herculane, în urma căruia s-a furat aproape toată infrastructura hotelieră și bazele de tratament ale SC Hercules SA.
În consecință, scrie Express de Banat, s-a dispus începerea judecăţii față de inculpații Armaș Iosif și acoliților săi, implicați în ruinarea stațiunii existente încă de pe vremea romanilor.
Totodată, Înalta Curte a admis și contestaţiile formulate de contestatorii Versay S.R.L., S.C. Solarex Impex S.R.L., Restaurant Bacolux S.R.L., Sun Garden Resort S.R.L. şi Ti Trust Invest S.A. împotriva unor încheieri ale Curții de Apel Timişoara, le-a desființat în parte și a radiat notarea în Cartea funciară a împrejurării că imobilele achiziționate de acestea formează obiectul material al infracţiunii de delapidare.
Ceea ce au descoperit organele de cercetare penală cu privire la privatizarea stațiunii Băile Herculane este scandalos pentru că toată afacerea a fost girată de Statul Român, prin funcționari de la cel mai înalt nivel. Culmea raptului, la Herculane s-au primit bani de la stat pentru a fura statul.
În vogă în perioada „milionarilor de carton”, Iosif Armaș, fostul portar de hotel din stațiune, a preluat prin SC Argirom Internațional SA pachetul majoritar al SC Hercules SA Băile Herculane în 2001, dată la care societatea a fost privatizată.
Circa 50 de imobile, între care cele mai importante hoteluri, restaurante și ștranduri termale, majoritatea monumente istorice, au ajuns pe mâna lui Armaș. Odată cu acestea și licența de exploatare a apelor termale, Armaș, devenind astfel singurul furnizor pentru celelalte hoteluri și pensiuni încă funcționale din stațiune.
Procurorii DIICOT spun că încă din 2001, de la momentul privatizării, Armaș a încercat să obțină achiziționarea societății prin manevre subterane. Practic, parte din banii cu care a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni ar proveni tocmai din afaceri pe care Armaș le-a făcut cu statul român. Armaș a obținut, în iulie 2001, de la Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS) un împrumutîn milioane de tone de zahăr.
ANRSPS i-a dat firmei lui Armaș aproximativ 5,5 milioane kilograme zahăr cristal ce constituie stoc de rezervă de sta, iar Argirom avea astfel dreptul de vânzare al cantității respective de zahăr, dar și obligația de a reconstitui stocul pe cheltuiala sa în termen de 180 de zile.
Cele 180 de zile au trecut repede, dar zahărul nu a mai ajuns la ANRSPS. Argirom a încheiat, în schimb, un nou contract cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat, prin care s-a angajat să constituie unui depozit la SC Zahărul SA Călărași, firmă aflată tot în portofoliul lui Armaș.
Cert este că nici până în prezent cantitatea de zahăr împrumutată de Argirom nu a mai ajuns în custodia ANRSPS. Prejudiciul estimat: 43 de milioane de lei.
Dacă în primă fază, zahărul obținut de la ANRPSPS a fost vândut, iar cu banii societatea ARGIROM a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni la SC Hercules, mai apoi, Armaș a folosit zahărul reprezentând stoc la rezerva statului ca pe o monedă de schimb în contractarea unor împrumuturi ulterioare cu ANRPS. Adică, a vândut autorizat stocul, însă fără a mai reconstitui depozitul.
Procurorii remarcă faptul că această manevră nu era posibilă fără sprijinul unor persoane cu putere de decizie în ANRSPS. Aceștia i-au permis lui Armaș să schimbe garantarea relației comerciale printre o scrisoare de garanție bancară. A ipotecat în acest sens mai multe imobile, „în mod cert supraevaluate, întrucât indiferent de eforturile depuse nu s-a reușit timp de aproximativ 9 ani executarea niciunui bun dintre cele ipotecate”, au remarcat organele de cercetare penală.
La nici o lună de la privatizare, societatea Hercules a încheiat un contract de distribuție exclusivă a produselor turistice pe o perioadă de 25 de ani. Ce înseamnă asta?! Că Argirom a încasat banii reprezentând contravaloarea nopților de cazare, inclusiv de la Ministerul Muncii, bani care, de drept, ar fi fost ai SC Hercules. Cu acești bani, Armaș a achitat ratele prevăzute în contractul de privatizare!
Totul pe față, dar a fost nevoie de aproape 20 de ani ca acest jaf să fie investigat de cineva. O face DIICOT Caraș-Severin, deși o astfel de speță ar fi trebuit să atragă de mult atenția procurorilor de la București. Herculane e o stațiune unică în zonă și merita mult mai multă atenție.
