Drept la replică al Ministerului Justiției
În legătură cu unele afirmații apărute în articolul Exclusiv: Amenzi pentru toată lumea, cu o excepție. De ce Ministerul Justiției nu respectă în totalitate GDPR?, Ministerul Justiției face următoarele precizări:
Redăm în totalitate documentul:
Consimțământul reprezintă unul dintre cele șase temeiuri legale de prelucrare a datelor cu caracter personal, astfel cum sunt enumerate la articolul 6 din RGPD. Atunci când inițiază activități care implică prelucrarea a astfel de date, operatorul de date trebuie să analizeze întotdeauna care ar fi temeiul legal adecvat pentru prelucrarea avută în vedere.
Totodată, consimțământul poate constitui un temei legal adecvat doar în cazul în care persoanei vizate i se oferă controlul și i se dă posibilitatea reală de a face o alegere în ceea ce privește acceptarea sau refuzarea condiţiilor oferite. În acest sens, în cazul în care este obținut în deplină conformitate cu RGPD, consimțământul este un instrument care oferă persoanelor vizate posibilitatea de a controla dacă datele cu caracter personal care le privesc vor fi sau nu prelucrate. În caz contrar, în multe situații consimțământul nu va constitui un temei valabil pentru prelucrare.
Semnalăm că potrivit RGPD scopurile prelucrării trebuie să fie specificate în detaliu, în cazul de faţă, activitatea de prelucrare a datelor cu caracter personal pe portalul instanţelor de judecată se va realiza în vederea îndeplinirii obligaţiilor legale edictate de îndeplinirea unor exigenţe de transparenţă publică, cum ar fi publicarea hotărârilor de judecată sau citarea părţilor, în acord cu prevederile Codului de procedură civilă şi cele ale Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (a) din RGPD, persoana vizată poate solicita unui operator, în urma unei căutări ce pleacă în mod obişnuit de la numele său, să elimine conținut dintr-o listă de rezultate, în cazul în care datele cu caracter personal ale persoanei vizate redate în respectivele rezultate ale căutării nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor prelucrării de către motorul de căutare. Această dispoziție permite persoanei vizate să solicite eliminarea informațiilor cu caracter personal care o privesc și care au fost puse la dispoziție pentru o perioadă mai lungă decât cea necesară pentru prelucrarea efectuată, în special dacă datele cu caracter personal au devenit perimate ori nu au fost actualizate.
În această privinţă, reamintim că pentru alinierea la prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) din RGPD, Comisia de actualizare a nomenclatoarelor aferente aplicaţiei ECRIS şi a celorlalte aplicaţii cu specific judiciar, în temeiul atribuţiilor stabilite prin art. 2 din OMJ nr. 2/C/04.11.2011 şi ale Deciziei preşedintelui CSM nr. 2/06.01.2011, a adoptat măsura tehnică privind: „[…] ştergerea de pe portal a dosarelor în care nu a avut loc nicio şedinţă în ultimele 36 de luni (dosare inactive) […]”.
În acest fel, exercitarea dreptului de a fi uitat se va realiza în mod automat la expirarea perioadei de 3 ani de la momentul finalizării în orice fel a procedurilor judiciare, ca expresie ca echilibrului ce trebuie asigurat între protecţia vieții private, pe de o parte și interesele utilizatorilor de internet în ceea ce privește accesul la informații, pe de altă parte. În măsura în care reprezentanţi ai autorităţilor publice, petenţi şi alte asemenea persoane interesate petiţionează în temeiul dreptului la informare în raport cu portalul instanţelor de judecată, apreciem că măsurile tehnice adoptate sunt pe deplin justificate în raport cu echilibrul precizat, atât cu privire la disponibilitatea informaţiilor publicate pe portal, cât şi prin raportare la mecanismele de implementare a dreptului de a fi uitat.
Aceasta este de altfel şi raţiunea pentru care exercitarea dreptului de a fi uitat înaintea expirării termenului de 3 ani nu poate avea loc decât prin transmiterea unei cereri scrise de anonimizare sau după caz de ştergere a datelor, adresate instanţei de judecată învestită cu soluţionarea cauzei, al cărei rol va fi de a evalua asupra justului echilibru, esenţial într-o societate democratică, între dreptul la informare şi dreptul la viaţă privată.
Ca atare, apreciem că operaţiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal până la momentul ştergerii automate a acestora conferă certitudine cu privire la valabilitatea lor, numai în măsura în care consimţământul persoanelor interesate este manifestat în mod expres, urmare a unei cereri adresate în scris instanțelor de judecată. În corelare cu acest aspect şi raportat la mecanismele tehnice implementate în scopul exercitării dreptului de a fi uitat, înaintea împlinirii termenului de 3 ani, semnalăm că acestea pot fi mijlocite doar prin instanţele de judecată atât sub aspectul proprietăţii datelor pe care le gestionează, cât şi prin raportare la faptul că direcţia de resort din Ministerul Justiţiei nu deţine drepturi de operare şi, implicit, nu poate aplica mecanismele tehnice antereferite.
În sens contrar, apreciem că instanţele de judecată ar putea fi reticente să prelucreze date cu caracter personal, conduită explicabilă în lipsa unei manifestări exprese a consimţământului persoanelor vizate prin faptul prelucrării.
Finalmente, precizăm că, din anul 2019 şi până în prezent, au fost înregistrate un număr de 516 cereri de ştergere a datelor cu caracter personal publicate pe portalul instanţelor de judecată ce au fost soluţionate deja prin mijloace tehnice.
Articolul publicat poate fi consultat:
