Cine ar fi crezut că în Carpații de Curbură, la doar 65 kilometri de Brașov, și la doar 7 km de Covasna, „ stațiunea mofetelor și a celor 1000 de izvoare de ape minerale”, poți da peste un domeniu ce ar face invidios orice nobil britanic.
Istoria acestor locuri, foarte aproape de Vrancea, este fascinantă pentru cei care pășesc aici pentru prima dată.
Zăbala este localitatea care impresionează prin domeniul nobiliar aflat în centrul acesteia, un domeniu al grofilor Mikes.
Familia Mikes a apărut în rândurile politice încă din evul mediu. Membrii familiei stăteau alături de Principalitatea Transilvană ca soli (solul Transilvaniei la Veneția), generali sau cancelari cu mai multe ocazii în afacerile Prințului în secolele 16-17. În secolul al 17-lea, MIKES Mihály a devenit comisarul teritoriului Trei Scaune, denumirea istorică a județului Covasna, și familia a luat parte în luptele pentru libertate de partea lui RÁKOCZI Ferenc al II-lea.
Cele mai recente dezvoltări de pe domeniu au fost inițiate de contele MIKES Benedek (1819-1878) și mai târziu de contele MIKES Ármin (1868-1944). Cel din urmă a construit între anii 1910-1912 Castelul Nou ca birouri și casă de oaspeți.
Istoria Domeniului Mikes de Zabola datează din secolul al 15-lea când deja exista o clădire fortificată cu un bastion pe locul castelului de astăzi.
Contele MIKES Ármin (1868-1944) a construit o nouă clădire între 1910 și 1912 (Castelul Nou) unde și-a acomodat musafirii sosiți frecvent în vizită. Noua clădire este conectată de castelul vechi printr-un pasaj subteran și o punte supraetajată.
În timpul celui de al II-lea Război Mondial, clădirile au fost jefuite și domeniul devastat. În 1949 proprietatea a fost naționalizată și familia evacuată.
Castelul și-a schimbat funcția de mai multe ori fiind la început sat de vacanță al presei comuniste, apoi preventoriu, mai târziu orfelinat, școală și sanatoriu.
Urmașii grofilor Mikes au amenajat un hotel spectaculos pe domeniu
Lângă castelul nou, unde acum familia a amenajat un hotel, ce are camere în stilul anilor 20, luxoase, cu vana chiar în mijloc, și un restaurant ce seamănă mai mult cu sala de dineu a unui domeniu deținut de Regina Marii Britanii, ne salută Katalina Mikes, o femeie peste care anii nu i-au șters trăsăturile nobile.
Este urmașa grofilor Mikes. Ne vorbește în engleză și-și cere scuze că doar înțelege româna, dar nu prea poate vorbi.
Ne roagă să respectăm intimitatea familiei și să „cruțăm” de fotografii castelul vechi, aflat în spatele celui nou și legat printr-o pasarelă supraetajată ce adăpostește o pivniță de vinuri acum. Noroc că avem ce fotografia: alei împădurite, lacuri, copaci, câini din rasa Labrador. Parcă e un domeniu englezesc.
Comuniștii au curățat domeniul Mikes de amintiri ce puteau fi periculoase
Istoria nu a cruțat-o nici pe Katalina Contesa de Mikes. Perioada cea mai tristă a sosit în 1949, când, în noaptea de 2 martie – Miercurea Cenușie – familiile nobile au fost adunate și evacuate în decursul a câteva ore de pe teritoriul întregii țări.
” Îmi amintesc lacul, cum mergeam la plimbare cu bunica pe lacul înghețat. În 1949 a fost ultima oară… Aveam 4 ani, îmi aduc aminte cum am fost luați pe sus noaptea, scena asta o mai am în fața ochilor. Au spart ușa. Am plecat cu o geantă și asta era tot ce ne rămăsese.”, declara acum câțiva ani Contesa Katalina pentru Ziarul Financiar.
La fel ca în cazul Regelui Mihai, securitatea a pus pe fugă familia. Comuniștii le-au confiscat totul: castel, păduri, lanuri, plus întreaga întreprindere forestieră.
Furia comuniștilor a fost cumplită, punând totul pe foc. Tot ceea ce au putut salva sătenii sunt cele câteva fotografii de la 1900, pe care le are azi familia.
Sătenii au rămas fără locuri de muncă, iar un an mai târziu, cand s-au răzvrătit împotriva colectivizării, au fost condamnați la muncă forțată, la canal. Acolo a ajuns și contesa-mamă, dupa ce contele a murit de inimă rea. Contesa Katalina avea 5 ani când a rămas singură pe lume. A crescut-o o femeie bună dintr-un sat vecin. „Am multe rude care nu mai vor să se întoarcă, din cauza amintirilor urâte. Următoarea generație e de obicei cea care vede, cumva, o lume ideală. Unii se întorc, noi suntem printre aceștia.”
Castelul și-a schimbat funcția de mai multe ori fiind la început sat de vacanță al presei comuniste, apoi preventoriu, mai târziu orfelinat, școală și sanatoriu.
Abia când a împlinit 16 ani, contesa a reușit să evadeze din România la rude în Austria. S-a întors acasă, în România, în fiecare an, împreuna cu fiii ei. Nimeni nu o credea în stare să recupereze vreodată moștenirea părinților. Imediat după revoluție și-a recăpătat cetățenia română și a cerut restituirea. În 97, măcar castelul era din nou al ei. Castelul era pe atunci spital insalubru pentru bolnavi mintal care nu reclamau mizeria.
