În decembrie 2015, un om de afaceri, reţinut şi ulterior trimis în judecată de Direcția Națională Anticorupție (DNA), l-a denunţat pe fostul şef al SRI. “Denunţul este luat de un procuror de caz, Secţia I a DNA, iar omul de afaceri în denunţul său descrie o serie de potenţiale fapte de corupţie petrecute într-o locaţie SRI, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2014, fapte la care ar fi participat mai multe persoane iar omul de afaceri, depune în susţinerea denunţului său o serie de probe: extrase de cont, tranzacţii. În ziua producerii denunţului află şi conducerea DNA şi SRI. La procuror, după ceva timp, poposeşte un actual director adjunct SRI, care este curios ce probe sunt în dosar. Mai precis, dacă sunt şi înregistrări audio. Procurorul nu-i spune. Cert că 1 an şi 2 luni de la momentul iniţial mare lucru în instrumentarea dosarului nu se întâmplă. Se obţin ulterior nişte ambientale, un martor al faptelor presupus petrecute, alt om de afaceri condamnat al DNA, este nehotărât dacă să vină sau declare ceva, procurorul de caz intră în conflict dintr-o serie de motive cu conducerea DNA, procurorul părăseşte DNA în februarie 2017. După ce părăseşte DNA, dosarul lui este repartizat altui procuror, procuror care cheamă iar la audieri pe denunţător. Denunţătorul îşi susţine declaraţiile şi probele depuse”, a scris Sorina Matei, pe pagina sa de Facebook.
Prin 2017 se află informaţia: că a fost depus denunţ la DNA pe SRI. Se confirmă neoficial că un asemenea denunţ a fost depus în instituţie.
Mai trec 2 ani. Nu se întâmplă nimic. Se face 2019. Se fac deja 4 ani de la depunerea denunţului. O întrebare pusă la-ntâmplare, dacă şi pe acest dosar s-a dat clasare, a primit un răspuns surprinzător: Nu, că nu mai e dosarul. Nu mai e că a dispărut. Nu mai e că nu se mai găseşte. Nu mai e că o fi pe undeva. Nu mai e s-au mai pitit dosare, hârtii şi denunţuri prin alte dosare. Nu mai e că e un haos în dosare. Nu mai e că poate nici nu a fost înregistrat. Nu mai e. (pauză de respiraţie) După mai multe discuţii de ping pong cu DNA- procurorul iniţial de caz- DNA-procurorul iniţial de caz, după care m-am cam plictisit, situaţia stă aşa:
Varianta DNA: Denunţul a existat, până acum, după verificări, nu este găsit nicăieri. Există un dosar penal care a fost înregistrat atunci de procurorul respectiv iniţial de caz, în perioada indicată respectivă, dosar care are 10 file şi care conţine doar o sesizare din oficiu a procurorului, sesizare din oficiu rezolutată de conducerea DNA. Sesizarea este însă doar pe un fost ministru al Apărării (care era şi el denunţat în respectivul denunţ, sesizarea pornind de la acel denunţ), nu se face referire în ea la nimeni din SRI, dar denunţul de la care e posibil să fi pornit sesizarea din oficiu nu există depus în dosar. Dosarul pe fostul ministru al Apărării a fost închis ulterior, în perioada vechii conduceri, de un alt procuror care a plecat din DNA. Denunţul iniţial de la care ar fi pornit totul nu a fost înregistrat nici în sistem electronic, nici pe hârtie/în registru în DNA. Dacă ar fi fost trecut pe hârtie, în registru, trebuia să existe musai şi în sistem. Pentru că tot ce e în sistem e şi în registru. Nu se poate şterge din sistem ceva, nici din registru, că lasă urme. Deci nu e.
Varianta procurorul iniţial de caz: Denunţul a existat, trebuie să fie, a fost înregistrat în sistem şi el ca şi dosarul pe fostul ministru al apărării, denunţat şi el în respectivul act. La vremea aceea, şi denunţul a fost rezolutat de conducerea DNA şi după aceea trecut în sistem, aşa cum s-a stabilit, cu numele fostului ministru al Apărării şi el menţionat în denunţ, atât în registrul de penal cât şi la grefă. Nu, nu se poate şterge din sistem ceva, nici din registru, că lasă urme.
Aşadar, nu mai e.
Nu este pentru prima oară când apare o controversă pe denunţurile importante sau pe persoane importante depuse în DNA. Au mai fost cazuri când procurorii nu au înregistrat denunţurile atât în registrul pe hârtie, în sistem electronic sau să meargă cu ele la rezolutat la şefi. Din mai multe motive: de frică- de frică de presiuni din partea şefilor, de frica instituţiilor, de frica scurgerii de informaţii, de frica dărămării prin diferite metode a probatoriului, de frică de o serie de repercusiuni, din diverse interese ale lor, ale colegilor şi jocuri. Tocmai din acest motiv, apoi în DNA s-a dat o circulară ca toate denunţurile să fie înregistrate şi rezolutate în toate registrele no matter what.
Însă în acest caz, în care până în acest moment chiar nu se ştie adevărul, cert e că o hârtie a dispărut/nu se mai găseşte, dar pe ideea foarte simplă că ceva poate dispărea din DNA ca şi când n-ar fi fost, după mai multe ping-ponguri, după back and forth, varianta DNA se bate frontal cap în cap cu cea a procurorului iniţial de caz şi varianta procurorului iniţial de caz se bate frontal cap în cap cu varianta DNA.
Jurnaliştii nu sunt nici Poliţie, nici procurori, nici CSM, nici Inspecţie Judiciară care se poate observa că este ZERO şi nu împart nici dreptatea între oameni. Doar informează opinia publică”, a mai arătat jurnalista.
