Cât de aproape suntem de un “Megadezastru“ și cât de ușor se ajunge acolo

Dezastrele prind forme și mărimi nebănuite, de la erupții vulcanice, până la mistuirea în flăcări a unei gospodării

Cum și dacă ne-am putea pregăti pentru un astfel de scenariu de coșmar, a fost întrebarea pe care a lansat-o CNN. Iar răspunsurile au venit pe multe paliere.

Cutremurul devastator care a lovit sudul și centrul Turciei și nordul și vestul Siriei în 2023, a fost unul dintre cele mai puternice din istoria țării. Recuperarea țării este lentă, chiar și la opt luni de la producerea dezastrului. Cutremurul de 7,8 grade din 2023, a devenit cel mai mare dezastru din Turcia, de la destrămarea Imperiului Otoman.

Cu toate că există reguli de construcție pentru prevenirea acestor tragedii, puține clădiri din regiune au fost ridicate, ținând cont de standarde. În total, acest cutremur  a ucis peste 53.000 de persoane și a lăsat fără case alte 3 milioane de oameni din Turcia și Siria.

Printre calamitățile ce pot deveni megadezastre sunt amenințări biologice, condiții de vreme extremă legate de schimbările climatice, prăbușirea infrastructurii, precum căderea unei întregi rețele electrice, atacuri cibernetice ori conflicte nucleare.

Amenințările biologice, inclusiv posibilitatea unei pandemii care ar depăși pandemia de Covid-19, ne bântuie cu patogeni precum virusul H5N1 care produce gripă aviară. Barierele tehnice care stăteau în calea fabricării unor arme biologice au dus la progrese în inginerie genetică.

Căldura fără precedent și evenimentele meteorologice extreme bat recorduri și au costat trilioane de dolari în ultimele decenii, numai în SUA. Deficitul bugetar crește, iar cheltuielile pentru combaterea dezastrelor, ar putea scăpa de sub control, dacă nu vor fi reduceri drastice ale nivelului de emisii de carbon.

Imaginați-vă, în România, drumurile pentru transportul alimentelor noastre, liniile electrice care transportă electroni pentru a ne alimenta viețile și internetul din spatele conturilor noastre bancare, sistemelor de navigație, dispozitivelor de monitorizare a sănătății și multe altele. Cu cât ne bazăm mai mult pe aceste progrese, cu atât este mai devastator când ne sunt luate.

Vrem să vedem apartamente la malul mării sau în vârf de munte, dar nu ne întrebăm dacă ar rezista la o furtună devastatoare, un cutremur sau la o surpare masivă de teren.

Raed Arafat a declarat recent că „suntem în miezul unor schimbări radicale de climă, mergem spre o nouă normalitate, care înseamnă fenomene extreme – canicule, furtuni, poate tornade, dar au mai apărut și alte fenomene, inundații incredibile”.

Unde construim, cum construim și pe cine protejăm sunt toți factori care sunt în afara sferei de influență a unui manager pentru situații de urgență.

Trebuie să avem o nouă șosea construită și deschisă cât mai repede, chiar dacă mâine se va inunda. Iar donatorii vor să vadă poze cu refugiați fericiți că se mută dintr-un cort într-un container, în loc să ne concentrăm pe construcția de case rezistente la cutremur care ar dura câteva decenii pentru a fi dezvoltate și care ar fi trebuit să fie acolo de la bun început.

Pentru a reduce riscul producerii megadezastrelor trebuie să ne uităm la dezvoltarea sustenabilă și la factorii care o stimulează, pentru a înțelege cu adevărat consecințele deciziilor noastre, înainte de a le lua.