S-a făcut dreptate! După mai bine de 42 de ani, atacatorul de la o Sinagogă din Paris a fost condamnat! Un tribunal din Paris a trimis după gratii un profesor universitar libanezo-canadian pentru comiterea atacului.
Judecătorii au decis că Hassan Diab, în vârstă de 69 de ani, este „tânărul” care a plasat motocicleta capcană în strada Copernic, la 3 octombrie 1980, scrie BBC.
Patru persoane au fost ucise și alte 38 au fost rănite în atentat.
Diab a refuzat să participe la proces, dar judecătorii i-au dat o condamnare pe viață.
Procurorii au susținut că era „dincolo de orice îndoială posibilă” că el a fost autorul atentatului. Susținătorii săi au condamnat procesul ca fiind „vădit nedrept”.
Atentatul din Rue Copernic a fost primul care a vizat evreii din Franța de la cel de-al Doilea Război Mondial și a devenit un model pentru multe alte atacuri similare legate de militanți din Orientul Mijlociu în anii care au urmat.
Ancheta, care a durat zeci de ani, a devenit un sinonim atât pentru confuzia judiciară prelungită, cât și pentru determinarea tenace a câtorva magistrați de a nu lăsa cazul să fie uitat.
Diab, în vârstă de 69 de ani, un libanez de origine palestiniană care a obținut cetățenia canadiană în 1993 și care predă sociologia la Ottawa, a fost numit suspect pentru prima dată pe baza unor noi dovezi în 1999, la aproape 20 de ani de la crime.
Opt ani mai târziu, francezii au emis un mandat internațional de arestare și abia în 2014 Canada a fost de acord cu extrădarea. Însă în 2018 magistrații francezi au declarat cazul închis din lipsă de probe, permițându-i lui Diab să se întoarcă în Canada.
În cele din urmă, în 2021, un recurs împotriva închiderii cazului a fost admis la Curtea Supremă, fiind pentru prima dată când acest lucru s-a întâmplat într-un caz de terorism în Franța. Aceasta a însemnat că, în sfârșit, un proces a putut să aibă loc, iar acesta a pornit la începutul acestei luni.
Încă de la început, Diab și-a proclamat nevinovăția și nu s-a întors în Franța pentru proces, care s-a desfășurat în absența sa. Condamnarea sa înseamnă că va trebui să urmeze o a doua cerere de extrădare, deși există mari îndoieli cu privire la succesul acesteia.
Ca răspuns la verdict, Comitetul de susținere a lui Hassan Diab din Canada i-a cerut premierului Justin Trudeau să precizeze „absolut clar” că nu va fi acceptată o a doua extrădare.
Aceștia au declarat că 15 ani de „coșmar juridic… este acum pe deplin expus în cruzimea și nedreptatea sa copleșitoare”.
Timp de trei săptămâni, instanța a audiat o relatare a faptelor cunoscute ale cazului, plus argumente care îl identifică pe Diab ca fiind autorul atentatului și contraprobe care sugerează că acesta a fost victima unei erori de identitate.
Niciunul dintre membrii echipei originale de investigare nu mai era în viață pentru a vorbi și a depune mărturie, iar martorii supraviețuitori care l-au văzut pe atacator în 1980 au recunoscut cu toții că, după mai bine de 40 de ani, amintirile lor erau prea neclare pentru te putea baza pe ele.
Bomba a fost lăsată în husa unei motociclete Suzuki în fața unei sinagogi din bogatul arondisment 16 din Paris. Dacă nu ar fi existat o mică întârziere, trotuarul ar fi fost plin de oameni care ieșeau de la slujba religioasă din interior.
În 1980, ancheta s-a axat inițial pe neonaziști, iar stânga politică a organizat demonstrații în masă. Dar s-a dovedit că o revendicare a unui grup de ultra-dreapta era falsă, iar până la sfârșitul anului atenția s-a îndreptat către o legătură cu Orientul Mijlociu.
Autorul atentatului cu bombă a fost identificat ca având un pașaport cipriot fals cu numele Alexander Panadriyu.
Se crede că acesta a intrat în Franța dintr-o altă țară europeană ca parte a unui grup mai mare și că a cumpărat motocicleta de la un magazin din apropierea Arcului de Triumf.
Se credea că aparținea unui grup palestinian disident numit Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei – Operațiuni Speciale (FPLP-SO).
Dar ancheta s-a lovit de un zid și abia în 1999 numele lui Hassan Diab a apărut în urma unor informații noi, despre care se credea că provin din fostul bloc sovietic.
Autoritățile italiene au dezvăluit apoi că, în 1981, pașaportul lui Hassan Diab a fost găsit pe aeroportul din Roma în posesia unui personaj de rang înalt din cadrul PFLP-SO. Pașaportul avea ștampile care arătau că titularul a intrat și a ieșit din Spania în jurul datei atacului de pe strada Copernic.
Pașaportul a constituit elementul central al acuzării.
În timpul interogatoriului din arest, Diab a explicat că pierduse pașaportul cu doar o lună înainte de atac. Dar în Liban, un judecător francez a găsit o declarație oficială pentru pașaportul pierdut – o declarație făcută în 1983 și cu o dată de pierdere în aprilie 1981.
Apărarea a susținut că toate acestea erau circumstanțiale și că nu existau încă dovezi concrete că Diab se afla în Franța în octombrie 1980. Au prezentat mărturii ale unor prieteni din Beirut care au declarat că Diab susținea examene universitare în momentul atacului.
Analiștii grafologi care au spus că formularul de înregistrare la hotel semnat de atacator era în concordanță cu scrisul lui Diab au fost, de asemenea, respinși ca fiind neconcludenți.
„Singura decizie posibilă din punct de vedere juridic – chiar dacă la nivel uman este una dificilă – este achitarea”, a declarat avocatul apărării, William Bourdon. „Mă aflu în fața dumneavoastră pentru a împiedica o eroare judiciară”.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
