O companie privată românească, Besmax Pharma Distribution SRL, a semnat un protocol cu Ministerul Sănătăţii, la începutul lunii aprilie, pentru donarea echipamentelor de plasmafereză și 3.000 de kituri de colectare de plasmă, exact în perioada când agenţia americană FDA (The Food and Drug Administration), un fel de Agenţie Naţională a Medicamentului, recomanda folosirea plasmei convalescente pacienţilor aflaţi în stare gravă.
Primul donator de plasmă convalescentă a fost un medic
Doina Goșa, directoarea Centrului de Transfuzii București, a anunțat săptămâna trecută, într-o intervenție la Antena3, că în câteva zile va începe recoltarea de plasmă convalescentă COVID-19 pentru a îi ajuta pe bolnavi.
Marţi s-a recoltat prima pungă de plasmă convalescentă COVID. Donatorul a fost un medic din prima linie de la Spitalul Victor Babeș din Bucureşti. Centrul de Transfuzii București va începe să ”producă” unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru pacienții infectați cu noul coronavirus și care dezvoltă forme severe ale bolii.
Procedura diferă față de recoltarea sângelui. Prin plasmafereza, se va extrage din sângele donatorilor doar plasma. Restul de elemente, trombocitele și eritrocitele, vor fi reintroduse în organism.
Primele terapii cu plasma convalescentă sau hiperimună au fost administrate de medicii chinezi, apoi de cei israelieni, germani şi americani.
Cum ar zice un medic de specialitate suntem în linia 1.
Ce face plasma convalescentă?
Conform specialiştilor, consultaţi de “România liberă,” plasma convalescentă introduce factori imuni de la pacienţii vindecaţi, la cei bolnavi.
România are o rată mică de bolnavi ajunşi la ATI. În jur de 200 la 11.000 de infectări. Există două curente de gândire: unii infecţionişti consideră că plasma convalescentă sau hiperimună, cum i se mai zice, trebuie administrată la începutul agravării simptomelor de boală, adică înainte a ajunge la Terapie Intensivă, alţii consideră că terapia se impune atunci “când nu mai e nimic de făcut.”
Este nevoie de dezvoltarea terapiei cu plasmă?
Pentru a ne lămuri care e situaţia, cum reacţionează bolnavii şi care e rolul plasmei convalescente, cei mai importanţi medici de pe frontul anti-COVID-19 ne-au răspuns la întrebarea: este nevoie de dezvoltarea terapiei cu plasmă?
Începe programul: “cu sângele tău, salvezi o viaţă”
“Da este nevoie, dar să o avem,” a fost răspunsul sec al Prof. Dr. Adrian Streinu-Cercel. Când? “Azi,” a răspuns mucalit.
Centrul de Transfuzii Bucureşti a început să recolteze plasma de la primii donatori. “Noi facem deja liste cu donatori, persoane care s-au vindecat de COVID-19.” A remarcat că există un anumit entuziasm printre participanţii la noul program “cu sângele tău, salvezi o viaţă.” Ne-a explicat că nu fiecare plasmă e eficientă în lupta cu boala. Plasma trebuie să aibă un titru suficient. Ce e acela un titru? L-am întrebat pe cel mai prestigios epidemiolog român. Fiecare pacient dezvoltă diferit factorii imuni. “Doar plasma celor cu titru mare dă rezultate”, a conchis directorul Institutului Naţional de Boli Infecţioase “Matei Balş.” Atenţie, a mai vrut să adauge Streinu-Cercel, administrăm doar la cei cu formă severă.
Plasma convalescentă şi efectele sale terapeutice
“E foarte bună,” ne-a asigurat prof. Dr. Mihaela Dorobăţ, directorul Spitalului Clinic de Boli Infecţioase „Sfânta Parascheva” din Iaşi. La fel ca profesorul Adrian Streinu-Cercel, a subliniat că are un grad mare de eficienţă la pacienţii cu risc vital.
Are plasma efecte adverse?
“Literatura de specialitate nu a consemnat astfel de situaţii,” a mai spus Dorobăţ, nu înainte de sublinia că în lipsa unui vaccin de prevenţie sau a unui medicament antiviral, această terapie e “de prima linie.”
Spitalul de Boli Infecţioase din Iaşi are 24 de paturi. Niciodată nu s-a ajuns în timpul pandemiei la capacitate maximă. E mândră că în Iaşi rata de vindecare e de 47%, în condiţiile unei medii de 33,3% pe ţară. Are şi o nemulţumire. Dacă medicii primesc un bonus de COVID-19 de 500 de euro la salariu, de muncitori şi de personalul administrativ, care-i ajută pe doctori, nu are grijă nimeni.
Singurul tratament specific
Profesorul doctor Virgil Păunescu, directorul OncoGen din Timişoara, medicul care caută formule pentru descoperirea unui vaccin anti-tumori, ne asigură că tratamentul cu plasmă convalescentă este singurul tratament specific. “Nu avem un medicament specific. Simgurul lucru specific pentru neutralizarea virusului e plasma.” Ce înseamnă tratament specific, am întrebat. Faptul că unii dezvoltă cantităţi suficiente de anticorpi pentru mărirea forţei de luptă a organismului, a venit răspunsul.
Ce nu a văzut profesorul în protocolul ministerial, de punere în operă a mecanismului de recoltare a plasmei hiperimune, este mecanismul de sterilizare a plasmei. A citit documentaţia, ştie cum se face de la nemţi, dar ar fi vrut să audă că şi la noi plasma se pune sub razele ultraviolete pentru distrugerea oricăror urme de microbi sau de viruşi. Din punctul său de vedere, testele PCR nu sunt 100% infailibile.
Cât despre procedura de recoltare, medicii de la Transfuzii ne-au asigurat că totul e făcut în mediul septic, protejat.
Unii din Sistemul Naţional de Transfuzie Sanguină au fost reticienţi
Au existat şi anumite reticenţe în Sistemul Naţional de Transfuzie Sanguină. Profesorul Păunescu a spus că rezistenţa la schimbare e mare. Acum zic că au echipamente de plasmafereză. Păi şi de ce nu le-au folosit? Se întreabă el. “Nu s-au implicat din teamă de a nu se infecta cu SARS CoV-2”, ne-a explicat prestigiosul medic timişorean.
Profesorul Dorel Săndesc, preşedintele Comisiei ATI din Ministerul Sănătăţii, a avut cea mai entuziastă opinie despre tratamentul cu plasmă.
“E o terapie eroică, de salvare, o susţin din tot sufletul,” a mai spus medicul timişorean. Laudă iniţiativa autorităţilor de a introduce un tratament de prima linie pe frontul COVID-19. A participat la redactarea fişei de studiu.
“Suntem pregătiţi!” Afirmă cunoscutul salvator de vieţi. E bucuros că în România sunt numai 230 de pacienţi la ATI din totalul de peste 11.000. “Paradox fericit”- proclamă Săndescu, dar nu înainte de a preciza că ţările din Estul Europei, mai sărace, au luat iniţiativa de a proteja populaţia în fazele de debut. “Poate că erau conştiente de vulnerabilităţi,” a conchis Săndesc.
