Omniprezent în aceste comitete și comisii este Raed Arafat, secretar de stat și în Ministerul de Interne liberal, susținut unanim de PSD și fan declarat al lui Victor Ponta. Ineficiența cronică a instituțiilor create de Arafat contaminează, din păcate, toate forurile decidente angajate în lupta contra pandemiei.
Planuri pe hârtie, incomplete și neaplicate. Primele vestigii ale legislației care reglementează lupta cu pandemiile datează din 2009. Este vorba despre HG 826/2009, act normativ apărut ca urmare a epidemiei de A/H1N1, cunoscută și ca epidemia de gripă porcină.
În Anexa la această Hotărâre de Guvern regăsim un plan național de intervenție pentru prevenirea îmbolnăvirii în masă a populației ca urmare a unor epidemii sau pandemii. Centrat pe activitatea Institutului Cantacuzino, nava amiral a cercetării medicale românești, planul prevedea, printre altele, operaționalizarea unei unități rapide de intervenție în urgențe microbiologice și fabricarea de vaccinuri, seruri și imunomodulatori care să prevină îmbolnăvirea populației.
Planul era axat pe identificarea unui vaccin și testarea rapidă a populației și personalului sanitar pentru determinarea posibililor contaminați și izolarea/tratarea lor. Atunci au fost creionate faze interpandemice și pandemice și au fost elaborate măsuri pentru fiecare fază în parte. Nimeni n-a prevăzut că pandemia poate genera penurie de materiale și echipamente medicale și n-a prevăzut măsuri în consecință. Reținem că experții se bazau pe utilizarea testelor rapide pentru o triere grosieră a cazurilor de infectare, metodă pe care comitetele lui Raed Arafat parcă o ignoră total de la începutul pandemiei de Covid.
Patru ani mai târziu, în anul 2013, guvernul lui Victor Ponta adoptă HG 320 privind aprobarea unui nou plan de intervenție în caz de pandemii sau epidemii. Pentru prima dată se vorbește într-un act normativ despre un virus gripal provenit de la animale. Institutul Cantacuzino este definit ca principala armă împotriva epidemiilor, căruia i se încredințiază pentru o perioadă de 10 ani, cităm, „încredințarea prestării serviciului de interes economic general pentru prevenirea îmbolnăvirii în masă a populaţiei generată de epidemii şi pandemii precum şi intervenţia rapidă şi eficientă în cazul constatării unor urgenţe majore de acest tip”.
Toată operațiunea se desfășura la nici doi ani de la momentul noiembrie 2011, lună în care Agenția Națională a Medicamentului a primit o adresă din partea celor de la ”Cantacuzino”, prin care i se solicita eliberarea deciziilor de încetare a autorizațiilor de punere pe piață pentru 21 de produse aflate în portofoliu. Institutul, arma antipandemică definită în 2013, arăta în 2011 că nu își mai dorește să producă Polidin, Cantastim, vaccinul stafilococic, vaccinul tetanic, serul anti-tetanic, iar asta la doar 5 ani după ce, în 2006, printr-un program al Băncii Mondiale care finanța programul cu nu mai puțin de 10 milioane de euro, fusese demarată o linie de producție a unui nou vaccin antigripal.
Revenind la 2013, isprava lui Ponta era să se soldeze cu o tragedie, la sfârșitul anului, nava amiral a cercetării românești producând celebrul Cantgrip, vaccinul – otravă, a cărui încărcătura de endotoxine bacteriene era de 30 de ori mai mare decât limita maximă admisă în UE! Scandalul pornit de la cazul respectiv s-a soldat în 2016 cu trimiterea dosarului la DNA pentru un prejudiciu de 2 milioane de euro produs de maiștrii de la Institutul Cantacuzino și cu punerea pe chituci a unității.
Transferat la Ministerul Apărării, în 2017, pentru ștergerea urmelor unor infracțiuni abominabile, așa cum am arătat în ancheta publicată în edițiile trecute ale României Libere, Institutul Cantacuzino se mulțumește astăzi, în plină epidemie, cu producția de suplimente alimentare și cu certificarea materialelor sanitare procurate pentru sistemul sanitar. Nota de fundamentare semnată de fostul ministru al sănătății Eugen Nicolaescu îngropa în Institutul Cantacuzino 10 milioane de lei, adică aproximativ 2,5 milioane de euro, bani aruncați pe gârlă.
Cum am intrat în criză de materiale sanitare? Criza gravă de materiale sanitare și echipamente are rădăcini adânci. Somitățile din capul Ministerului Sănătății au elaborat OMS nr 1033/2011 în care au prevăzut ce stocuri strategice de materiale sanitare ar fi trebuit să fie plasate la spitalele din România și utilizate în caz de urgențe. Astfel, în Rezerva Ministerului Sănătății ar fi trebuit să se regăsească și echipamentele de protecție după care țipă acum întreg sistemul sanitar:
Cifrele nu au mai fost actualizate de 9 ani și, judecând după criza acută instalată imediat după pandemie, ar pute fi doar cifre fără acoperire. După cum se poate observa, niciun act normativ nu prevede ce firme din țară ar fi putut fi capacitate în caz de pandemie pentru a produce materiale sanitare, ce resurse ar fi trebuit alocate și când ar fi trebuit demarată producția. Iar lipsa de viziune și strategie a minților luminate din Ministerul Sănătății ne costă vieți.
Comitetele lui Raed Arafat. Cocoțat în fruntea Ministerului sănătății încă din 2007, Raed Arafat s-a eternizat în guvernele care s-au succedat la putere. A ocupat o vreme chiar funcția de ministru al sănătății pentru ca în 2014 să fie transferat la Ministerul de Interne de către Victor Ponta, care l-a uns secretar de stat și coordonator al nou înființatului Departament pentru Situații de Urgență. Au urmat marile eșecuri (tragedia din Apuseni, drama de pe lacul Siutghiol, cazul Colectiv, etc) care au dat măsura competenței lui Arafat în materie de dezastre sau situații de criză majoră.
Devenit personaj cheie în angrenajul statului, Arafat este cel care gestionează din umbră lupta cu pandemia de COVID 19, fără a-și asuma și răspunderea pentru deciziile sale. Pe post de marionete în acest film de prost gust apar ministrul de interne, Marcel Vela, chitaristul politic Ludovic Orban și președintele nației, Klaus Werner, un fel de narator care ne spune seară de seară povești patriotice despre solidaritate și mobilizare la gura sobei sale din Palatul Cotroceni.
Două sunt instituțiile care controlează lupta cu pandemia. Este vorba despre Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, condus de Marcel Vela (în lipsa unui vicepremier pe probleme de securitate națională) și Grupul de Suport Tehnico Științific, organ cu rol consultativ, condus de Raed Arafat. În realitate, Grupul lui Arafat conduce tot iar Vela aprobă, de reglă, post factum. Ambele organisme sunt introduse prin OUG 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situațiilor de Urgenta. Că guvernul a devenit un fel de breloc al lui Arafat este și concluzia lui Sorin Paveliu, fost deputat PNL și expert în politici de sănătate publică. Într-o postare pe contul său de Facebook dl Paveliu spune cam așa:
„Probabil ca unii știu deja ca toate deciziile care au un caracter medical in aceasta pandemie sunt luate de către Grup de Suport tehnico – științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României – care sunt aprobate formal dar tacit (e formularea hotărârilor semnate de Vela).
Interesant este ca acest organism deosebit de important este prezidat de Raed Arafat (tot de..) si este compus din 16 membri. Dintre aceștia 2 sunt secretari de stat in MS, 3 sunt medici – dr. Adriana Pistol de la ISP si doi medici de la Balș, 4 sunt din MAI, 1 MApN (șeful direcției medicale), 2 din ministerul Transporturilor + 1 șeful direcției medicale, 2 din ministerul educației naționale, 1 din ministerul afacerilor externe.
Cum opacitatea este regula, nouă nu ne rămâne decât să executăm.
Totuși, nu credeți că deciziile care vizează medicii și pacienții lor ar trebui sa se bazeze pe un cerc mai larg de specialiști (tot respectul pentru cei 3 medici însă sunt într-o vădita minoritate)?”
Așa cum vom demonstra, Arafat nu determină doar deciziile medicale, ci și cele strategice care vizează acțiunea guvernului contra epidemiei de COVID 19. Mai exact, ale inacțiunii.
Ziua 1. Pentru guvernul României ziua 1 se consumă abia la data de 29 ianuarie 2020. Grupul lui Arafat emite Hotărârea nr 1 care consemnează că nu avem suficiente echipamente de protecție pentru pacienți și personalul medical. Se propune achiziționarea unor tărgi pentru pacienți și stabilirea unui cadru multianual pentru constituirea stocurilor de rezervă și a unei metodologii pentru asigurarea acestor stocuri. De asemenea se stabilește că ar fi necesare 1,7 milioane de echipamente de protecție individuală. Termenul dat de Arafat guvernului era de 45 de zile de la aprobarea documentului de către CNSSU (Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență). Specialistul nației habar nu avea despre pandemia care bătea la ușă și despre care Organizația Mondială a Sănătății vorbea apăsat încă din 2019 (vezi știrea din martie 2019 difuzată de Pro Tv, care vorbea despre aceste stocuri). Două zile mai târziu, la data de 31 ianuarie 2020, în Italia apăreau primii doi chinezi purtători de COVID 19.
Institutul Național de Sănătate Publică emite, la data de 29 ianuarie, prin intermediul Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile, o normă pentru prevenirea și controlul infecțiilor cu noul coronavirus, în care vorbește explicit despre măști, echipamente de protecție și modul de izolare a pacienților cu simptome ce ar indica o posibilă contaminare. Directorii medicali ai spitalelor nu au reacționat în niciun fel. Dovada o reprezintă starea în care se află astăzi multe spitale din România.
Ziua 2. La data de 2 februarie 2020, Grupul lui Arafat își aduce aminte că trebuie băgată și puțină carantină pentru persoanele care vin din China. Generos, Arafat trimite vreo 300 de seturi de echipamente de protecție la MAE și 500 de seturi la institutul Matei Blaș. Ziua se încheie glorios, ministrul Vela făcând drepți și aprobând în CSSU tot ce ordonase Arafat. În Italia tocmai ce apăruse un nou pacient infectat.
Ziua 3 Vela iese din izolare și emite la data de 24 februarie 2020 Hotărârea nr 2 prin care instituie măsuri de carantină pentru persoanele care sosesc în țară din anumite zone ale Italiei. Arafat primește noi puteri, fiind delegat în calitate de șef al DSU (Departamentul pentru Situații de Urgență) să comunice strategic cu instituțiile. Așa apare Grupul de Comunicare Strategică, un nou breloc guvernamental la mâna lui Arafat. În prealabil, OMS avertiza, la data de 7 februarie 2020, despre criza echipamentelor de protecție și a dispozitivelor medicale: “Totuși, lumea se confruntă cu o lipsă cronică de echipament personal de protecție, așa cum cred că vă imaginați. În această după-amiază voi discuta cu responsabilii lanțurilor de aprovizionare în caz de pandemie pentru a identifica blocajele și pentru a găsi soluții pentru o abordare corectă în distribuirea echipamentelor”. A fost momentul ratat în care firmele românești care puteau produce aceste echipamente ar fi trebuit puse la treabă…
Ziua 4. Pe 4 martie 2020 CSSU, adică Vela, aprobă noi decizii ale Grupului lui Arafat luate pe 2 martie. Este vorba despre scenariile de evoluție a COVID 19, cele pe care le vedem pomenite de oficialii statului român pe toate canalele. Grav este faptul că scenariile au fost aprobate într-un conclav din care fac parte doar 3 medici și mai mulți politruci. Ne mai miră cu scapă lucrurile de sub control? Ulterior, grupul lui Arafat devine stat în stat. Vela decide că el poate adopta tot ce-i trece prin scufie (din punct de vedere tehnic) fără a mai fi nevoie de aprobarea prealabilă a CSSU. Oricum era doar o formalitate, după cum am văzut mai sus. În acest timp Italia contabiliza 3089 de cazuri de infectare (+ 23%) și 107 morți (+ 28%). Era clar că trebuia schimbat modul de carantină, prin obligarea tuturor celor care intrau în țară de a rămâne sub supravegherea medicilor. Valurile de repatriați intrau în țară și erau lăsați să circule liber, doar pe baza unor declarații pe propria răspundere că se vor izola. Și s-au izolat…..
Ziua 5. Rămas singur pe front, Arafat se pune pe treabă și emite Hotărârea nr 7/7.03.2020. Care permite intrarea în țară doar pe bază de hârțogăraie inutilă. Se suspendă, totuși zborurile pe ruta Italia-România și retur. Tardiv.
La data de 7 martie Institutul Național de Sănătate Publică emite o normă pentru utilizarea rațională a echipamentelor de protecție. Spitalele aplicau de mult refolosirea echipamentelor de unică folosință. Producătorii români stăteau pe dreapta pentru că nimeni nu le-a cerut să producă. În Italia, în acea zi, erau deja 5883 de pacienți infectați (+ 27%) și 233 de morți (+ 36 %). Grupul lui Arafat dădea mesaje optimiste la TV, președintele Klaus mulțumea guvernului, toată lumea era fericită.
Ziua fatală. La data de 11 martie 2020 Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat infecția COVID19 pandemie, în contextul creșterii numărului de cazuri la peste 124.000 în peste 110 țări și teritorii din toată lumea și din cauza riscului crescut de continuare a răspândirii infecției la nivel global. Conform declarației oficiale OMS, decizia de a caracteriza infecția COVID-19 drept pandemie este urmarea îngrijorării provocate de nivelurile ridicate de răspândire și severitate a infecției, precum și de gradul “alarmant de lipsă de reacție” al autorităților locale.
Pe 11 martie 2020, Vela era ocupat să aprobe ceea ce hotărâse Grupul lui Arafat pe 10 martie. În timp ce OMS Declara pandemie de COVID-19, omul strategic al guvernului Orban lua decizii hazlii: interzicea manifestări cu mai mult de 100 de persoane, sugera companiilor cu peste 99 de angajați să vină în grupuri de 2-3 persoane la slujbă și închidea cursurile universităților.
O țară întreagă pe mâna lui Arafat. Pe 13 martie Arafat încă mai elabora definiția contactului apropiat, reducea la 50 numărul de persoane ce puteau participa la manifestări publice și reglementa modul de lucru al poștașilor. În acest timp, în Italia existau 17.660 de infectați și 1266 de morți. Dar cine să se uite și să acționeze?
Cronologia de mai sus arată că Guvernul României și-a bazat întreaga acțiune de control a pandemiei de COVID 19 pe un singur om: Raed Arafat. Toate structurile statului și toate resursele umane și materiale au fost dirijate de acest personaj, preocupat de imagine, de control și de putere. Asta a împiedicat statul să acționeze organizat, să gestioneze eficient toate momentele cruciale ale crizei și să limiteze drastic proporțiile epidemiei. Consecințele sunt incalculabile la acest moment. Iar nota de plată va fi achitată de noi toți și mai puțin de politicienii fricoși și iresponsabil care și-au ascuns incompetența și neștiința sub statura geniului pustiu al situațiilor de urgență din România.
