Nicolae Ciucă (53 de ani) este militar de carieră și a participat, ca ofițer, la misiunile Armatei Române în zonele de război din Angola, Afganistan și Irak.
Cel care i-a acordat primul grad de general (cu o stea) a fost președintele Băsescu, în anul 2010.
Dar președintele Iohannis este cel care l-a numit pe Nicolae Ciucă, în anul 2015, șef al Statului Major al Apărării (cea mai înaltă funcție militară din România) și care l-a menținut în această funcție în ciuda opoziției unui fost ministru al Apărării, reprezentant al PSD. Apoi Iohannis a agreat numirea lui Nicolae Ciucă – simultan cu trecerea lui în rezervă, în funcția de ministru civil al Apărării, în guvernul Orban. La demisia lui Orban din fruntea guvernului, președintele Iohannis l-a numit pe Ciucă premier interimar – deși, în mod normal, această funcție putea fi preluată de vicepremierul Raluca Turcan.
Nicolae Ciucă are o imagine foarte bună și în Statele Unite, fiind, printre altele, adeptul achizițiilor militare preponderent din SUA (deși această poziție a generat nemulțumiri în interiorul UE față de România).
Toate aceste elemente conduc la ideea că actualul premier interimar Ciucă are șanse maxime de a fi numit de președintele Iohannis în fruntea viitorului Guvern.
Procedura oficială este ca, la consultările cu șeful statului, Nicolae Ciucă să fie propus ca prim-ministru de către PNL, al cărui membru este, însă, de mai puțin de două luni. Evident că o parte din PNL nu agreează o asemenea variantă, existând surse care afirmă că PNL are o listă cu patru candidați la fotoliul de premier – Ciucă fiind una dintre cele patru variante. Decisivă va fi însă poziția președintelui Iohannis. Dacă acesta a acceptat îndepărtarea lui Orban, însuși liderul PNL, din fruntea Guvernului, este de așteptat ca șeful statului să nu fie impresionat de eventualele proteste ale unor oameni din linia a doua a PNL. Neoficial se afirmă că, alături de Ciucă, alți doi candidați de pe lista PNL sunt Florin Cîțu și Marcel Boloș.
Cine va decide numele viitorului premier?
Fiecare partid care vine la consultări cu președintele Iohannis îi va înainta o singură propunere, iar dintre aceste propuneri șeful statului îl va alege pe viitorul șef al Guvernului.
Ce susținere are Nicolae Ciucă?
Actualul premier interimar este unul dintre colaboratorii apropiați ai președintelui Klaus Iohannis și se bucură, de asemenea, de apreciere din partea Statelor Unite.
„Am colaborat cu el, ca militar nu am nimic să-i reproșez. Ca om politic, nu știu câtă experiență are domnul Nicolae Ciucă”
Sorin Grindeanu,
Prim-vicepreședinte PSD
“Vom discuta despre propunerile de premier și vom valida un nume. Sunt trei – patru nume, Nicolae Ciucă este unul dintre ele”
Rareș Bogdan,
Prim-vicepreşedintele PNL
Biografia generalului în rezervă Nicolae Ciucă este, din punct de vedere politic, extrem de “subțire”, aceasta fiind chiar una dintre obiecțiile la adresa lui: că nu are experiența politică necesară pentru a conduce un guvern. Evident însă că, fiind militar activ, Ciucă nici nu avea voie să aibă apartenență politică. Punctul forte al lui Nicolae Ciucă este experiența de comandant militar, care poate fi asimilată cu aceea de management, utilă pentru a conduce orice organizație, inclusiv un guvern.
Din trecutul militar al lui Nicolae Ciucă, episodul cel mai spectaculos, dar mai puțin mediatizat în România, este bătălia de la Nassiriyah (Irak), din anul 2004. La acel moment, Nicolae Ciucă avea gradul de locotenent – colonel și era comandantul Batalionului 26 Infanterie, trimis de România în Irak. Batalionul românesc se afla în subordinea brigăzii italiene Ariene, aflată, la rândul ei, sub coordonarea comandamentului american.
La Nassiriyah, forțele americane, italiene și românești s-au confruntat cu până la 600 de insurgenți irakieni, iar Nicolae Ciucă a condus personal militarii români trimiși să apere, în zilele de 14 – 15 mai 2004, unul dintre cele patru poduri de peste fluviul Eufrat. Singurul jurnalist român care se afla în acel moment în Irak, Radu Dobrițoiu, ne-a relatat că militarii români au avut aproape o misiune de sacrificiu: aceea de a atrage spre ei cât mai mulți atacatori irakieni, astfel încât forțele italiene să obțină spațiul liber și timpul necesar pentru a o elibera din centrul orașului Nassiriyah pe guvernatoarea provinciei Dhi Qar, Barbara Contini, care era asediată într-o clădire. Italienii și-au finalizat cu succes misiunea și, de asemenea, și românii. Batalionul românesc n-a pierdut niciun om în acea bătălie (față de câteva zeci de atacatori care au murit în luptă), dar două transportoare blindate românești s-au întors în tabără grav avariate. Aceasta a fost, practic, ultima bătălie terestră reală la care a participat Armata Română.
