În emisiunea “Controverse” de la B1 TV, fostul edil al sectorului 5, Marian Vanghelie, a făcut o serie de afirmații explozive despre retroscena politicii românești a ultimilor ani, despre tenebrele acesteia, despre serviciile secrete și, mai ales, despre cum au fost distruse și apoi preluate business-uri românești de mare succes.
“Dom’le, și Nelu Iordache a fost arestat tot de Ponta. La cerința domnului Ponta. A încercat să orchestreze un scandal între firmă domnului Iordache și o firmă spaniolă care era susținută la vremea respectivă de președintele Comisiei Europene, Barroso. Nelu Iordache datora niște bani acestei firme spaniole și Barroso l-a rugat pe Ponta să-l ajute să își încaseze banii. Ponta s-a folosit de acest fapt. A făcut toate demersurile către DNA și către SRI că să-l aresteze pe Iordache și să-i ia firmă Blue Air. Din informațiile mele, acum firmă Blue Air este controlată de niște oameni aflați în spatele domnilor Ponta și Ghiță. Era o practică să vâneze business-urile ce erau foarte bune. Sub etichetă de luptă anticorupție ei își făceau toate mendrele”, a susținut fostul primar Marian Vanghelie despre modalitatea stranie în care compania aviatica Blue Air și-a schimbat aproape peste noapte acționariatul.
Pornind de la aceste afirmații ale lui Marian Vanghelie, jurnaliștii de la ziarul Național au încercat să meargă pe firul ciudatelor evenimente ce au dus, în doar câteva luni, la o completă și forțată schimbare de acționariat în cel mai de succes business din aviația românească.
Manevrele care l-au lăsat pe Iordache fără Blue Air. Episodul Ponta
Povestea reală, din păcate, începe undeva în iarnă anului 2012, la doar șase luni de la preluarea puterii guvernamentale de către Victor Ponta, aflat alături de Crin Antonescu la conducerea blocului politic USL. Mai exact, în dimineață zilei de 2 decembrie 2012, la sediul grupului de firme deținut și condus de Nelu Iordache au descins procurorii DNA, însoțiți de ofițerii judiciari care au purces la un simulacru de percheziție în urmă căreia au fost confiscați de-a valma metri cubi de documente. Trebuie menționat că în anturajul apropiat omului de afaceri era de notorietate faptul că, prin persoane terțe, fusese avertizat că urmează să fie arestat, iar compania Blue Air, “perla coroanei”, să îi fie luată. După acel simulacru de percheziție- în fapt, o preluare cu forță a documentelor aparținând tuturor firmelor lui Iordache, nu doar societății Blue Air- percheziție care a durat bine de 12 ore, undeva jurul orelor 22, acesta fost reținut, atenție! cu mult timp ÎNAINTE percheziția se fi terminat procurorii ofițerii de Judiciar finalizeze ridicarea documentelor de la sediul grupului de firme. Din acel moment, preluarea Blue Air, cel cel de succes operator aerian privat din , începuse.
Episodul Barroso
Revenind la dezvalurile explozive făcute de Marian Vanghelie, acum, la ani de acel moment, trebuie subliniat într-adevăr de notorietate mediul de business, cel politic, ostilitatea pe care Victor apropiații o aveau de Nelu Iordache. De altfel, se exprimase multe rânduri “daca ajungem la putere termin pe Iordache pe toți cu care făcut bani”. Ceea ce povestește Vanghelie legat de “orchestrarea unui scandal domnului Iordache o (n.r.- o , Monteadriano) care la vremea de președintele Comisiei Europene, Barroso. Nelu Iordache datora niște bani acestei firme spaniole Barroso l- rugat pe -l ajute își încaseze banii. -folosit de acest fapt. făcut toate demersurile către către SRI -l aresteze pe Iordache -ia Blue Air”, este într-o adevărat.
Reamintim că fostă procuroare DNA Mihaela Iorga Moraru a fost cea care a pus în mișcare acțiunea penală împotrivă afaceristului Nelu Iordache, pe care l-a reținut, a cerut instanței, și a și obținut, arestarea preventivă a patronului Romstrade pentru o pretinsă fraudare de fonduri europene în legătură cu finanțarea lucrărilor de construcție de la autostradă Nadlac – Arad. Concret, Nelu Iordache fusese acuzat în principal de comiterea de infracțiuni împotrivă intereselor financiare ale Comunităților Europene, pe motiv că “in perioadă 01.07.2011 – 29.08.2011 în mod repetat și în bază unei rezoluții infracționale unice, cu intenție, a schimbat destinația fondurilor, respectiv a avansului în sumă de 71.230.464 Ron… în vederea mobilizării, proiectării și execuției lucrărilor pentru autostradă Nadlac–Arad”. În realitate, fapt nespus de procurori și ignorat de instanțele care au emis și prelungit mandatele de arestare, Contractul de finanțare nerambursabila a Programului Operațional Sectorial Transport 2007 – 2013 “Constructia autostrăzii Nadlac–Arad” a fost perfectat cu organismele europene abia la 21.10.2011, așadar la două luni după pretinsele fraude cu fonduri europene!
La vremea respectivă, jurnaliștii de la “Lumea Justitiei” arătau că sumele pretins deturnate de Nelu Iordache, conform acuzațiilor formulate de DNA, nu proveneau din fonduri europene, ci dintr-un avans plătit de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) perfectat la 20 mai 2011 între CNADNR și Asocierea Romstrade S.R.L. – Monteadriano Engenharia Portigalia – Donrep Construct S.R.L. Concluzia celor de la “Lumea Justitiei” era pe cât de simplă, pe atât de clară: nici vorba de infracțiunea de fraudare de fonduri europene (pentru care a fost inculpat și arestat Nelu Iordache), întrucât singurii bani avansați către asocierea Romstrade au provenit din fonduri bugetare, că urmare a unei hotărâri de guvern care a decis că până când va veni finanțarea europeană de la Comisia Europeană, prin Fondul de Coeziune, să pună prin CNADNR banii la bătaie pentru demararea lucrărilor la autostradă Nadlac–Arad.
Portughezii au reclamat la OLAF că nu și-au primit un avans, iar DNA s-a sesizat că un făcut, peste noapte. Ghinionul pentru Nelu Iordache a început de când s-a asociat cu firmă portugheza Monteadriano Engenharia E Construcao SĂ și cu SC Donrep Construct S.R.L., pentru a formă asocierea care a semnat cu CNDANR, la 8 aprilie 2011, contractul de proiectare și execuție al autostrăzii Nadlac–Arad. În această asociere, Romstrade avea calitatea de “lider de asociere”, însă răspunderea și participarea la cotele de profit și pierdere sunt comune.
Întrucât Guvernul României decisese în mai 2011 – că până ce Comisia Euopeana, prin Fondul de Coeziune, va avansa cotă de 85% din valoarea totală a contractului de 1,316 miliarde Ron – să se urgenteze lucrările prin finanțarea anticipată a cotei sale de 15%, astfel că Asocierea Romstrade – Monteadriano – Donrep a primit sumă de 161 milioane Ron de la CNADNR. Ulterior, asociatul Monteadriano, deși nu investise nimic în proiect și nici nu efectuase lucrări, a solicitat cotă să din avansul primit, iar urmare a faptului că a fost refuzată o astfel de plată nejustificată, Monteadriano a sesizat OLAF-ul cum că ar există suspiciuni de deturnare a fondurilor, iar Nelu Iordache a fost acuzat că a deturnat sume din acest avans.
Ciudat este că portughezii de la Monteadriano (cu o participare minoră în cadrul asocierii) nu au făcut nicio plângere penală la DNA. Ci au făcut doar o sesizare la Oficiul de Luptă Antifrauda de la Bruxelles (OLAF), plângere în termeni generali, dar fără probe, menită să trezească într-adevăr o suspiciune legitimă de fraudă. Sesizarea portughezilor viză în fond un litigiu pur commercial, și anume că portughezii aveau pretenția că din avansul încasat Romstrade să le vireze imediat circa 5 milioane de euro. Numai că Nelu Iordache i-a refuzat, nu doar pentru că lucrările nu începuseră, iar conform contractului de asociere, portughezii de la Monteadriano aveau obligația să execute un tronson de 7 km al autostrăzii, plus un drum de legătură de 5 km, ci mai ales pentru că portughezii nu au obținut și prezentat scrisorile de garanție bancară la care erau obligați prin contract.
Are dreptate Vanghelie?
Că între portugezii de la Monteadriano și Nelu Iordache a survenit, la un moment dat, o neînțelegere de ordin financiar, în cadrul asocierii lor, această era cel mult un litigiu comercial. Acesta este momentul-cheie în care a intrat pe fir DNA – care s-a autosesizat miraculos, fără să aibă vreo plângere, probabil în urmă unor intervenții externe.
Nu este un secret că Jose Manuel Barroso, fost președinte al Comisiei Europene și fost prim-ministru și ministru de externe al Portugaliei, a manifestat în acea perioadă zbuciumată din punct de vedere politic în România, un interes deosebit în privință DNA, în sensul că șefii acestui parchet să nu fie schimbați de nouă putere politică instalată la București. Barroso nu avea niciun drept moral sau legal să impună premierului Victor Ponta să-și ia angajamentul că nu se va atinge de șefii DNA. Prin urmare, se ridica întrebarea legitimă, mai ales acum la șase ani distanță, când Vanghelie vine și confirmă ceea ce mulți jurnaliști și politicieni de bună credința se întrebau încă de atunci: a intervenit cumva Jose Manuel Barroso, președintele CE, în acest dosar, în favoarea conaționalilor lui? Avea vreun interes particular legat de DNA în acest dosar?
Cum se face, așadar, că DNA s-a amestecat în litigiul dintre Romstrade și Monteadriano (firmă portugheza), deschizând din proprie inițiativă un dosar, fără să existe vreo plângere penală de la vreun membru al asocierii și, mai grav, fără să audieze vreun reprezentant al firmei portugheze, dacă se simte prejudiciat sau să verifice dacă așa-zisă fraudare a fondurilor europene este o infracțiune comună, întrucât, conform contractului de asociere, cele trei firme Romstrade – Monteadriano – Donrep au răspundere comună că entitate contractuală cu autoritățile care au finanțat autostradă Nadlac–Arad.
Trebuie reamintit și că fostă procuroare DNA Mihaela Iorga Moraru (acum și ea inculpată în mai multe dosare penale) a refuzat în data de 6 februarie 2013, la solicitarea avocaților lui Nelu Iordache, să dispună audierea reprezentanților firmei portugheze Monteadriano, cu atât mai mult cu cât calitatea de ”lider al asocierii” a Romstrade S.R.L. nu exclude, conform clauzelor contractuale, răspunderea societății portugheze, esența unei asocieri fiind conlucrarea și împărțirea responsabilităților și a beneficiilor.
Mai mult, avocații lui Nelu Iordache au demonstrat de nenumărate ori în instanțe că în realitate nu există niciun prejudiciu și că sumele de bani care făceau obiectul dosarului penal proveneau de la bugetul de stat și nicidecum de la bugetul Uniunii Europene!
