Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Un management neperformant și țepele unui mare retailer german

Cine a îngenuncheat Baumeister S.A.

Deținută inițial de germanul Michael Dietrich, compania Baumeister trece ulterior sub controlul omului de afaceri Dan Adamescu și al fiului său, Alexander, care reușesc să dubleze cifra de afaceri în trei ani, 2004-2007.

Share

Andrei Mărgăritescu 0 comentarii

Actualizat: 18.04.2018 - 09:59

Deținută inițial de germanul Michael Dietrich, compania Baumeister trece ulterior sub controlul omului de afaceri Dan Adamescu și al fiului său, Alexander, care reușesc să dubleze cifra de afaceri în trei ani, 2004-2007. În 2008, compania introduce un sistem dualist de gestiune, iar familia Adamescu cedează managementul, care ajunge pe mâna germanofilului Mihai Ionescu, cel care promitea atunci un succes răsunător. La scurt timp, cifra de afaceri a companiei scade la jumătate. Apoi a urmat dezastrul. La 6 mai 2011, Baumeister semnează cu Lidl pentru centrul logistic de la Iernut. Un an mai târziu, în urma cercetărilor primului lichidator judiciar, rezultă un deznodământ devastator pentru directoratul Baumeister: subevaluări, neîncasarea sumelor restante de execuție, pe scurt, proiectul Lidl Iernut se transformă într-o pierdere de 22 de milioane lei.

Compania privată Baumeister a luat naștere în luna mai a anului 1997. Patronul acesteia a fost germanul Michael Dietrich, iar sediul central era în Ploiești. Încă din anul 1997, compania se ocupa de lucrări de apă-canal în Ploiești, precum și producție și livrare de beton. În anul 1998, Baumeister S.A. ajunsese la investiții de aproximativ 4.000.000 DM și își extinsese activitatea oferind și închiriere de utilaje de construcții: excavatoare, buldozere, macarele. 

În anul 2000, Baumeister S.A. se lansează ca subcontractor pe proiecte precum București Mall și Efes Pilsener Brewery - Fabrica de bere Efes Pilsener. A urmat execuția unui parc rezidențial de 80 de case în cartierul Bucov lângă Ploiești. Astfel că în anul 2003, cifra de afaceri se ridica la 11,1 milioane de euro și devenise, astfel, cea mai mare companie de construcții din județul Prahova. În anul 2004-2005 construiește clădirea Asesoft Center care aparține lui Sebastian Ghiță. Curios, tot în același an, germanul Michael Dietrich solicita ajutorul lui Dan Adamescu pentru preluarea pachetului majoritar al companiei Baumeister.

Cifra de afaceri se dublează

Dan Adamescu reușește să dubleze cifra de afaceri în 3 ani de zile (2004-2007), la conducerea Baumeister aflându-se Cornelius Mitter. Astfel, în portofoliul firmei Baumeister intră numai construcții private de renume, dintre care amintim cel mai mare proiect în valoare de 99,6 milioane de euro - Parcul logistic din Ploiești – Kaufland, cu peste 124.000 de metri pătrați construiți pe 20 de hectare de teren. A urmat apoi parcul logistic Kaufland din Turda pe o suprafață construită de 60.000 de metri pătrați la un preț de 35 de milioane de euro.

Un alt mega-proiect - Parcul logistic Rewe din Ștefănești pe o suprafață de 17.000 metri pătrați. Pe lângă parcurile logistice se adaugă și lanțurile de supermarketuri Kaufland, Rewe și Lidl. 

Totodată Baumeister construiește și Fabrica Siemens Automotive din Timișoara, Centrul Tehnologic Yazaki din Arad, Fabrica de bere Ursus din Buzău, Aurora Mall din Buzău, Unirea Shopping Center Brașov, precum și complexe rezidențiale din Constanța și București. 

 Căderea a început odată cu schimbarea managementului

În anul 2008, compania introduce un sistem dualist de gestiune, creând pe de o parte un consiliu de supraveghere fără sarcini executive, și un directorat care să conducă afacerile firmei de construcții. Practic din acest moment Dan Adamescu și fiul acestuia, Alexander Adamescu, au cedat managementul și deciziile executive care până atunci avuseseră un succes, compania dublându-și în fiecare an cifra de afaceri.

Astfel că exercitarea conducerii de facto a societății revine lui Sorin Seteanu în anul 2007, care părăsește postul la mai puțin de un an, în toamna anului 2008, pentru a fi înlocuit de germanofilul Mihai Ionescu, cel care la momentul respectiv promitea un succes răsunător, acesta fiind cel care gestiona mega-proiectul Kaufland - centrul de logistică Ploiești.

La momentul preluării de către Mihai Ionescu, societatea avea deja o cifră de afaceri de 47 milioane de euro, cifră pe care nu a mai depășit-o niciodată, urmând un declin brusc în perioada 2009 și 2010.

Societatea înregistrează scăderi la jumătate, la scurt timp după ce este preluată în anul 2009 conducerea de Mihai Ionescu, ajungând la doar 23 de milioane de euro în anul 2010. 

„Scăderea s-a datorat nu lipsei de interes a beneficiarilor față de compania noastră, ci lipsei de finanțare. Mergând mai departe pe fir, cauza a fost prudența exagerată a instituțiilor financiare de creditare. O parte din ofertele pregătite și acceptate de către beneficiari la finele anului 2008 nu s-au mai materializat din această lipsă de finanțare.“ așa explica Mihai Ionescu, directorul general al Baumeister Constructii, într-un interviu acordat Ziarului Financiar în 18 mai 2010. El însuși un specialist născut la Mediaș cu studii germane, școlit pe șantierele românești din orașul München și revenit în țară la finele lui 2005 când se alătură echipei firmei de construcții din grupul familiei Adamescu.

 Proiectul falimentar Lidl Iernut

În anul 2011, prin proiectul Lidl Iernut, cifra de afaceri crește din nou la 41 de milioane de euro, dar este doar o amăgire fiindcă tocmai acest proiect este responsabil pentru falimentarea societății. Societatea avea la momentul respectiv, în perioada 2011-2012 lucrări în execuție în valoare totală de 60.300.000 de euro.

În data de 6 mai 2011, Baumeister Construcții,  reprezentat de directorul general Mihai Ionescu, semnează cu marele retailer german Lidl pentru centrul logistic de la Iernut, iar în iulie 2012 se declanșează dezastrul. În urma cercetărilor primului lichidator judiciar rezultă un deznodământ devastator pentru directoratul Baumeister: subevaluări, neîncasarea sumelor restante de execuție, pe scurt, proiectul Lidl Iernut se transformă într-o pierdere de 22 de milioane lei.

Astfel, valoarea proiectului Lidl Iernut înseamnă 71 milioane de lei plus valori suplimentare de 7 milioane de lei plus TVA, în total 96 milioane de lei. Lidl a rămas dator cu 7 milioane de lei, refuzând constant sa plătească, iar pierderile operaționale au fost uriașe, de 15 milioane de lei.

Contactat de RL, Mihai Ionescu a spus că vrea să se sfătuiască cu avocatul înainte de a răspunde la întrebările noastre. N-a mai revenit. De asemenea, am transmis și Lidl România o solicitare pentru un punct de vedere. „Suma la care faceți referire face obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanței. La acest moment, nu vă putem oferi mai multe informații în ceea ce privește acest dosar. Avem încredere în Justiție, astfel că am efectuat și vom efectua în continuare toate demersurile necesare pentru soluționarea acestui litigiu“, a fost răspunsul reprezentanților Lidl.

 Cine este Mihai Ionescu?

Cetățean român, născut în Mediaș, cu școală germană și studii suplimentare tot în limba germană. Este un germanofil cu facultatea de Construcții la Timișoara și cursuri de specialitate, cu bursă de studii în München și cu o experiență de peste 6 ani de coordonări tehnice economice de șantier, cu o carieră promițătoare, având un know-how în construcții adus din șantierele germane.

Acesta se alătură echipei Baumeister pe 1 ianuarie 2006, acumulând o vastă și serioasă experiență în coordonarea și implementarea unor mega-proiecte de construcții. 

În aceste condiții, se nasc întrebări firești. Cum se explică atunci o pierdere de 15 milioane de lei? Cum este posibil ca un manager cu pregătirea lui Mihai Ionescu să greșească în asemenea fel evaluarea și managementul acestui proiect? Toate în favoarea unor coloși germani cum ar fi Lidl?

Pe model KPMG, sute de mii de euro pentru prescriere, întârziere și faliment

Surprinzător, al doilea administrator judiciar – ZRP Insolvency – are în grijă să își stabilească onorariul în sumă de 3.000 de euro/lună, însă nu are în grijă, timp de 3 ani de zile, să analizeze și să introducă acțiuni în justiție pentru recuperarea creanțelor deținute de debitoare, lăsând astfel ca aceste creanțe să se prescrie. Recuperarea acestor creanțe ar fi putut facilita achitarea parțială a masei credale. Mai mult decât atât, nu conservă bunurile, le lasă în paragină, și folosește date eronate din care să rezulte insolvența. Date din contabilitatea debitoarei pentru care nu își asumă răspunderea, punând societatea la cheltuieli în plus pentru efectuarea unei expertize contabile. Raportul celui de-al doilea administrator judiciar – ZRP Insolvency – a fost întocmit cu depășirea termenului prevăzut de lege și IGNORĂ punctul de vedere al primului administrator judiciar reprezentant de Monica Borza, care în urma analizării documentelor financiare a constatat că societatea are șanse reale de organizare.

 În loc de concluzii

Administratorul judiciar ZRP Insolvency nu face niciun efort să deslușească pierderile șantierului care a dus această companie în faliment. Nici o încercare de a verifica dacă incompetența sau frauda pe șantierul Lidl Iernut au cauzat pierderile grupului de firmă. 

Reprezentanții Sigur Industrial Construct SRL (fosta Bauimeister S.A.) aduc acuzații devastatoare administratorului judiciar ZRP Insolvency“. Este trist să constatăm cum un administrator judiciar, recunoscându-și implicit vina (prin exprimarea certă a nesiguranței în datele contabile), reține răspunderea unor persoane, imposibilitatea de redresare a debitoarei în lipsa oricărui fundament contabil, constatând doar anumite presupuse efecte, fără a fi identificate cauzele reale ale insolvenței“. Și acuza administratorul judiciar că „încearcă să își ascundă propria culpă care generează falimentul, culpă care rezultă astfel dintr-o proastă gestiune că a durat aproape 3 ani… cunoscut fiind faptul că patrimoniul, rulajele financiare, lichiditățile s-au aflat timp de 3 ani pe mâna sa și a dispus de ele după bunul plac, fără a rezulta o creștere economică.“  

Comentarii