Potrivit unu studiu dat publicităţii de executivul european, taxarea bancilor în funcţie de expunerea la risc pe pieţele financiare este una dintre opţiunile “inovatoare” aflate pe masa miniştrilor UE care vor discuta, la 16 şi 17 aprilie, la Madrid, modurile de reechilibrare a bugetelor naţionale, afectate de criză, dar şi soluţiile prin care statele UE vor putea să-şi asigure fondurile necesare acoperirii unei alte viitoare crize. “Sectorul financiar trebuie să contribuie la stabilitatea financiară. Acest (sistem de taxare -n.n) ar putea fi una din cărămizile unui cadrul de management al crizelor în Europa”, a explicat, într-un comunicat, Michel Barnier, comisarul eurpopean pentru servicii şi piaţa internă.
Solicitată mai ales de Suedia, care instituit deja la nivel naţional un impozit de 0,0036% asupra băncilor, dar susţinută şi de “greii” UE – Franţa şi Germania – schema fiscală poate constitui, conform raportului CE, şi o sursă de finanţare a obiectivelor de dezvoltare sau a celor privind limitare încălzirii globale.
Studiul CE arată că taxarea băncilor ar forţa sectorul să-şi planifice mai bine viitorul şi să-şi autolimiteze apetitul pentru risc – unul din factorii care au generat criza financiară.
Potrivit documntului CE, “dacă se ia în calcul taxa suedeză de 0,036%, veniturile ar fi fost de 13 miliarde euro în 2009”, în timp ce, aplicare taxei după modelul deja iniţiat în SUA ar genera 50 de miliarde pentru bugetele statelor UE.
SUA au anunţat în ianuarie o taxă de 0,15% pe activele cele mai riscante aflate în portofoliile instituţiilor financiare, ca una din modalităţile de finanţare a amplelor programe de salvare economică girate de guvern.
Experţii CE au analizat şi impactul unei taxe pe fiecare tranzacţie financiară intenaţională, estimând că şi de aici pot fi generate circa 20 de miliarde de euro pentru bugetele celor 27 de state membre.
În acelaşi studiu, executivul european avertizează însă că atât taxa pe expunerea la risc, cât şi ce pe tranzacţiile internaţionale pot genera o fugă a capitalului pe alte pieţe financiare din afara UE – de aici necesitatea unui acrod la nivel mondial, care poate fi adoptat la summitul G20 din iunie din Canada.
O altă problemă – de data aceasta limitată strict la spaţiul UE – ar ţine de colectarea “asimetrică” a acestor taxe la bugetele naţionale. În siutaţia prezentă, Marea Britanie ar colecta cele mai importante venituri la buget, dat fiind faptul că 80% din industria de servicii financiare din UE se află în City-ul londonez. Chiar dacă banii ar constitui o bulă de oxigen pentru finanţele Regatului Unit, Londra priveşte cu rezerve o astfel de taxă care ar putea limita dezvoltartea în contiuare a sectorului financiar.
