Cel mai mic canton elveţian nu este faimos pentru mărimea lui, ci pentru că este gazda afacerilor de miliarde de euro ale marilor companii ale lumii. Vă spunem tainele bine păzite ale Zugului.
În iarna friguroasă a lui 2005, politicienii europeni se chinuiau gândindu-se cum să furnizeze căldură în milioanele de case ale continetului. A fost o perioadă proprice pentru gigantul rus Gazprom să bată palma cu firmele europene pentru construirea unui gazoduct de 1.200 km care se va întinde prin Siberia, Marea Baltică şi apoi coasta germană, ca din 2012 să încălzească casele europene. Cu o investiţie de 7,4 miliarde de dolari, s-ar putea crede că birourile companiei, denumită acum Nord Stream, se află într-un oraş mare şi aglomerat. Totuşi, firma îşi are sediul într-un orăşel mic din Elveţia, numit Zug, unde singura stradă pe care se pot face cumpărături este încadrată de un lac şi de crestele alpine, iar cel mai faimos produs este tortul cu cremă de lichior de cireşe. Zug poate fi uşor confundat cu un orăşel de provincie, deşi Ferrari-urile parcate ridică întrebări. „Este un oraş de ţară elveţian”, spune Cristoph Eibl, directorul Tiberius Asset Management, care are biroul aici. „Nu se prea întâmplă nimic prin zonă.”
Cam nimic, aşa e, dacă ignori afacerile de miliarde care se încheie în Zug. În clădirile scunde din oţel şi sticlă se tranzacţionează zăcăminte şi alimente din cele mai preţioase pentru omenire: minereuri de fier, grâu, cupru, cobalt, gaze naturale, petrol, aur, diamante, aluminiu. Poate că Londra, New York-ul sau Hong Kong-ul au zgârie-nori şi luminiţe. Dar puţine din gadgeturile sau maşinile noastre ar exista fără toate aceste tranzacţii care se fac din orăşelul european.
O firmă pe cap de locuitor
Zug este unul din cele 26 de cantoane ale Elveţiei şi are doar 115.000 locuitori. Totuşi, în or㬺el, sunt înregistrate mai mult de 29.000 companii, aproximativ una pe cap de locuitor. Cam 1.000 de companii noi sunt înregistrate în fiecare an. Printre firmele înregistrate aici se numără şi Glencore, cel mai mare furnizor de materii prime şi materiale rare. Numele Glencore se leagă de cel al lui Marc Rich, care a părăsit Statele Unite în 1983, după ce a fost acuzat de cea mai mare evaziune fiscală din istoria Americii.
Rich proscrisul s-a mutat în Zug ca să se bucure de anonimat şi de taxele mici. Astfel, a reuşit să pună bazele comerţului fără-întrebări. În micuţul canton, Rich este un erou, pentru că l-a făcut celebru. Oricum, omul de afaceri a fost graţiat de preşedintele Clinton, în ultimele ore ale mandatului, în ianuarie 2001.
Printre miile de companii care şi-au mutat sediul în Zug după venirea lui Rich se numără şi Transocean, unul dintre cei mai mari contractanţi de foraj offshore, al cărui utilaj, Deepwater Horizon, a explodat în Golful Mexicului anul trecut, provocând cea mai mare scurgere de petrol pe care a văzut-o America.
Cum să faci afaceri în Zug
Când oamenii de afaceri ajung în Zug, sunt întâmpinaţi de şeful Biroului Economiei şi Muncii, Bernhard Neidhart. Birocraţia este minimală: într-o săptămână, compania ta este înregistrată în cantonul elveţian. Neidhart spune că oamenii de afaceri preferă orăşelul, pentru că modul de viaţă este lejer, european şi la 20 de minute de mers cu trenul de băncile discrete ale Zurich-ului.
„Cele mai multe companii nici nu au trecut numele pe uşă. Au doar o căsuţă poştală în Zug”, spune Rolf Schatzmann, de la Pricewaterhouse Coopers, citat de Time. „Poţi să faci asta şi în Dubai, dar aici e mai uşor”, adaugă el.
Zug a fost unul din cele mai sărace cantoane din Elveţia. Avea numai două lăptării şi două fabrici, până când autorităţile au schimbat sistemul de taxe, în 1940. Companiile înregistrate în Zug plătesc taxe doar pe veniturile obţinute în Elveţia – venituri infime pentru ele. Firmele de furnizori, care cumpără cantităţi mari de petrol, gaze şi minerale şi apoi le vând clienţilor la mare depărtare, sunt foarte avantajate de acest sistem. Pe hârtie, Zug taxează companiile străine cu 8,8%, însă Neidhart spune că firmele pot deduce o parte din taxe, ajungând la 8,5%.
În 2007, Comisia Europeană a acuzat cantonul elveţian că ajută ilegal companiile, prin scutirile de taxe. Până acum, Elveţia rezistă apelurilor de a-şi schimba sistemul de taxe, dar, la presiunea SUA, şi-a relaxat regulile privind confidenţialitatea băncilor. Şi chiar dacă se vor înnăspri taxele, Zug mai are un avantaj: registrele unde sunt trecute taxele sunt secrete, chiar şi pentru Neidhart.
În clădirile scunde se tranzacţionează zăcăminte şi alimente preţioase pentru omenire
