Un demers bine ticluit si larg mediatizat al procesatorilor de rapita pentru biodiesel a pregatit terenul unor preturi neremuneratorii pentru producatori. Procesatorii au sustinut ca preturile pe care le pretind producatorii le-ar impune costuri de productie prea ridicate si ca atare se vor vedea nevoiti sa renunte la achizitii, urmand probabil sa se indrepte spre import.
Cursa intinsa de procesatori a prins prada. Mediile jurnalistice au cazut in capcana, raspandind ideea ca lacomia producatorilor de rapita i-ar putea scoate pe acestia de pe piata inca inainte de a intra. si, prin implicatie, Romania ar pierde sansa, pe de o parte, de a economisi combustibil fosil din import, iar pe de alta parte de a raspunde cerintei Uniunii Europene de a acoperi, din valorificari de biomasa, in cativa ani, aproximativ 10% din consumul de carburanti.
Este un domeniu in care Romania dispune de posibilitati. si lucrurile in acest domeniu au lasat impresia ca se misca destul de repede. Uniunea Europeana aprobase 450.000 hectare de culturi oleaginoase pentru biodiesel si, spre deosebire de situatia altor culturi, se si trecuse la cultivarea unei mari parti din terenurile destinate. si, la fel de important, peste 40 de mari instalatii de procesare pentru biodiesel sunt deja gata sau vor fi gata in curand sa preia recolta.
si acum, hait, lacomia producatorilor ar compromite sansele! De fapt insa lucrurile stau exact invers. Cei care au investit in instalatiile de procesare vor sa-si recupereze repede-repede, poate chiar in acest an, investitiile si au mizat pe o recolta bogata, care sa le asigure nu numai cantitatile vizate, ci si preturi scazute la achizitie. Seceta, indeosebi din sudul tarii, le-a cam stricat insa socotelile. Nu numai productia nu va atinge volumul sperat, dar si preturile nu vor putea fi scazute, tocmai din cauza compromiterii unor culturi. Rapita, precum si alte culturi ce pot fi folosite in productia de biodiesel nu vor fi in exces pentru ca preturile sa mearga in jos, asa cum ar dori procesatorii. si atunci acestia au declansat din timp operatiunea diverisionista anterior mentionata, pentru a forta producatorii agricoli sa vanda ieftin.
Nu se face acum cu rapita decat absolut acelasi lucru ce se face de ani de zile cu cerealele. Daca recolta este buna, se tergiverseaza achizitiile pentru ca producatorii, ce n-au alternativa, sa vanda ieftin, de cele mai multe ori sub costuri. Daca recolta este slaba, din cauza secetei, se santajeaza din timp cu recurgerea la importuri, tot pentru a presa producatorii sa vanda ieftin, in ciuda atuului conjunctural pe care l-ar avea intr-o asemenea situatie.
Exista si o expresie cifrica globala a acestui proces de secatuire sistematica prin preturi a producatorului agricol de catre liota de intermediari si de procesatorii din aval. In perioada postdecembrista, preturile la produsele destinate agriculturii (ingrasaminte, masini agricole, servicii de lucrare a pamantului si irigatii) au crescut de aproape doua ori mai mult decat preturile la produsele agricole, adica cele la care au reusit sa vanda producatorii, indiferent de anii agricoli buni sau rai.
