Datele cu privire la situatia contului curent extern pe primele doua luni ale anului – facute publice zilele trecute de Banca Nationala – sunt de natura sa-i ingrijoreze serios pe cei ce se culcasera pe urechea ca si pe la case mai mari s-au produs explozii ale deficitului extern in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana, urmand ca dezechilibrele si efectele lor nefavorabile sa fie absorbite in conditiile cresterii economice prelungite.
Vestea rea din aceste date este aceea ca importurile au continuat nestavilit, in ciuda restrictiilor puse creditului pentru populatie de catre Banca Nationala. Era de asteptat ca aceste restrictii sa tempereze expansiunea consumului si, prin incidenta, sa slabeasca cresterea importurilor, caci marirea cererii, determinata de sporirea creditelor, se indreapta spre import din cauza insuficientelor globale si structurale ale productiei interne. Datele par sa evidentieze faptul ca productia interna nu reactioneaza in nici un fel la marirea cererii, astfel incat continuarea creditarii, prin ocolirea de catre banci a restrictiilor impuse de Banca Nationala, orienteaza consumul suplimentar pe care il provoaca tot catre import.
Cu mult mai rau este insa altceva. Pana acum, deficitul de cont curent extern – un fel de consum net de resurse din strainatate – era mereu mai mic decat deficitul comercial, adica decat depasirea exporturilor de catre importuri. Explicatia era ca, in balanta transferurilor altele decat cele comerciale, se obtineau din strainatate incasari mai mari decat cheltuielile facute in strainatate, ceea ce acoperea o parte din deficitul comercial. Existau iesiri nete in contul dobanzilor la datoria externa si repatrierilor de profituri de catre investitiile straine, precum si sub forma cheltuielilor turistilor romani in strainatate. Toate acestea erau supracompensate de trimiterile de bani in tara din partea romanilor aflati la munca in alte tari. Acum, insa, balanta globala a transferurilor aproape s-a inversat. Si aici se tinde, ca si in sectorul comercial, sa se inregistreze un deficit, desi in balanta turismului situatia s-a echilibrat, sold negativ ce mareste amploarea si pericolul deficitului de cont curent extern. Motivele nu sunt deloc de ignorat: transferurile in strainatate sub forma de repatrieri de profituri din investitii externe au crescut serios si, mai ales, au scazut sever remiterile catre tara din partea lucratorilor romani in strainatate.
Daca prima tendinta era de asteptat si trebuie luata in considerare ca manifestare pregnanta pentru anii ce vin, a doua tendinta constituie intr-un fel o surpriza si oricum un semnal de alarma, deoarece se conta pe continuarea si chiar amplificarea acestor remiteri de fonduri catre tara. Restrictiile care au operat in cursul anului trecut si pana de curand in ce priveste iesirile din tara si circulatia romanilor in spatiul Schengen pot sa fi jucat un rol in scaderea respectivelor remiteri, situatia urmand eventual sa se redreseze odata cu ridicarea de curand a restrictiilor. Dar, mult mai ingrijorator, ar putea fi vorba de o plafonare „naturala” a remiterilor, astfel incat nu se va mai putea miza pe compensari sporite din partea acestora a extravagantelor din importuri. Fapt este ca, in premiera, trimiterile de bani in tara din partea romanilor aflati la munca in strainatate au fost, in primele doua luni ale acestui an, mai mici decat cele din ianuarie-februarie anul trecut.
In aceste conditii, deficitul de cont curent extern si-a accelerat puternic cresterea, cu 70% in ianuarie si chiar cu 120% in februarie, fata de situatia din lunile corespondente din 2005, cu toate ca deficitul comercial si-a incetinit cresterea (75% in ianuarie si doar 55% in februarie fata de situatia din lunile corespondente din 2005). Pentru prima data, in februarie, deficitul de cont curent extern (627 milioane euro) a fost mai mare decat deficitul comercial (610 milioane euro), iar, cumulat in primele doua luni ale anului, a depasit 1 miliard euro, fiind cu 80% mai ridicat decat cel din primele doua luni ale anului trecut. Inutil aproape de mentionat ca, anul trecut, deficitul extern, de aproximativ 7 miliarde euro, fusese cu circa 3 miliarde euro mai mic decat deficitul comercial si ajunsese sa reprezinte 8,7% echivalent PIB, in depasire severa a cotei, de 6%, considerata de alerta pe plan international.
Dupa cum se vede, gluma se cam ingroasa. Si daca ianuarie-februarie 2006 nu vor fi fost niste exceptii, inseamna ca explozia se precipita. Daca nu se va mai putea conta pe cresteri ale remiterilor catre tara din partea romanilor aflati la munca in strainatate, in timp ce este sigur ca repatrierile de profituri de catre investitiile straine in Romania se vor majora, deficitul extern va spori considerabil, devenind in mod clar nesustenabil, oricate noi investitii straine vor veni in tara.
