Inițiativa a fost lansată de ministrul pentru Energie – Răzvan Nicolescu – în prezența comisarului european Günther Oettinger și prevede definirea consumatorului vulnerabil la nivel european și alocarea unor fonduri comunitare care să-l ajute să-și achite facturile.
„I-am propus comisarului (Günther Oettinger, comisarul european pentru energie, n.n.) să încercăm să discutăm la Bruxelles posibilitatea definirii unui consumator vulnerabil la nivel european. Trebuie stabilit un anumit prag de venituri sub care consumatorul vulnerabil să fie finanțat direct din fonduri europene”, a explicat Nicolescu la sfârșitul săptămânii trecute, în cadrul unui summit pe teme energetice. Acesta a adăugat că va susține acest lucru și lunile următoare la Bruxelles și speră să aibă sprijinul colegilor din alte țări europene. Într-un context asemănător, preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ, declara în toamna anului trecut că proiectul guvernului de liberalizare a tarifelor va putea fi considerat un succes atunci când vor putea fi identificaţi consumatorii vulnerabili, cu venituri mici, şi se vor găsi modalităţi de sprijinire a acestora la plata facturii la energie.
Cui prodest?
Ideea liberalizării prețului la energie pleacă de la dorința de a asigura condiții de competiție egale pentru toți actorii economici din spațiul UE. Dacă marile companii occidentale au de câștigat din slăbirea concurenței în țările unde prețurile la energie erau masiv subvenționate, populația cu venituri mici din acestea suportă un șoc care se transmite indirect asupra întregii economii prin reducerea cererii (o parte mai mare din venituri este direcționată spre plata facturilor iar scumpirea produselor ca urmare a majorării tarifelor la energie are de asemenea o contribuție importantă). Alternativa, subvenționarea consumatorilor vulnerabili din taxele pe profitul excepțional al producătorilor de gaze și energie electrică ori prin majorarea redevențelor, este mai puțin eficientă din două motive.
În primul rând, nu se poate ști cu exactitate cu cât se va reduce consumul ca urmare a creșterii prețurilor. Ce ia suplimentar din taxele excepționale și redevențe pentru a le redirecționa spre consumatorul vulnerabil, Guvernul ar putea să piardă prin împuținarea încasărilor din TVA, accize etc. În al doilea rând, statul este în postura de a se supra-taxa pe sine (deci în final tot pe contribuabili) în contextul în care unele din companiile energetice sunt încă de stat. În concluzie, cum liberalizarea prețurilor slăbește economia și companiile din statele care subvenționau anterior energia, acordarea unor subvenții din bani europeni (preponderent din banii statelor bogate cu alte cuvinte) pare o soluție de bun simț cât timp companiile din statele unde energia era deja scumpă capătă un avantaj competitiv, iar puterea de cumpărare a consumatorilor din acestea crește prin raportare la cea a populațiilor din statele unde energia se liberalizează. Probabil că va fi mai greu să se fixeze un venit fix ca punct de reper pentru consumatorul vulnerabil (românii și bulgarii ar intra aproape in-corpore în această categorie), dar raportarea acestuia la salariul mediu pe economie ar fi un obiectiv realizabil dacă va exista voință politică pentru așa ceva.
Unde se plasează acum prețurile la nivel european
Potrivit celor mai recente date ale Eurostat, în al doilea semestru din 2012, Bulgaria şi România aveau cele mai mici preţuri medii la electricitate dintre statele membre UE, de 9,6 euro pentru 100kWh şi, respectiv, 10,8 euro per 100 kWh, iar cele mai mari
s-au regăsit în Danemarca (29,7 euro) şi Cipru (29,1 euro). Raportat la puterea de cumpărare, cea mai ieftină energie electrică din UE este în Finlanda, Franţa, Luxemburg şi Suedia, iar cea mai scumpă în Cipru, Germania, Polonia, Portugalia şi Ungaria. În ceea ce priveşte gazele, cele mai mici preţuri medii au fost înregistrate în România (2,7 euro per 100 kWh), Slovacia şi Estonia şi cele mai mari în Suedia, Danemarca şi Grecia.
Ajustate la puterea de cumpărare, cele mai mici preţuri la gaz sunt în Luxemburg, Marea Britanie, România, Franţa şi Irlanda şi cele mai ridicate în Bulgaria, Grecia, Portugalia, Ungaria, Spania şi Lituania. Topurile se vor schimba însă radical la sfârșitul perioadei de liberalizare.
