Mai puțin de 7.000 de asistenţi sociali sunt activi în România, deşi în ultimele două decenii au absolvit peste 35.000. Astfel, sistemul funcţionează cu doar 35 la sută din numărul estimat de specialişti necesari, informează Mediafax.
„În momentul de faţă în România sunt activi aproximativ 7.000 de asistenţi sociali (conform CNASR). În ultimii 20 de ani au absolvit facultatea de profil peste 35.000 de asistenţi sociali. În ultimii patru ani peste 200 de asistenţi sociali au părăsit ţara, dintr-un total estimat de 1.500 de absolvenţi care au plecat după 1990. Începând cu 2008 nu s-au mai făcut angajări în sistemul public de asistenţă socială. Sistemul de asistenţă socială nu poate să răspundă eficient nevoilor beneficiarilor fără să ţinem cont de prezenţa asistentului social”, a spus Cristian Roşu, secretar executiv al CNASR, citând dintr-un raport al instituţiei.
La sfârşitul anului 2012, studiile au indicat un deficit de 11.000 de asistenţi sociali în întregul sistem, atât pentru serviciile primare – Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS), cât şi pentru cele specializate – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC).
„Asistentul social nu este o invenţie recentă. A fost reintrodus în 1990 ca specializare universitară, după interzicerea profesării în 1969. Acum este necesară creşterea numărului de asistenţi sociali, pentru că astăzi sistemul funcţionează cu doar 35% din numărul estimat pentru a asigura funcţionarea optimă. Pentru respectarea normei de un asistent social la 4.500 de cetăţeni, ar fi nevoie de încă aproximativ 4.250 asistenţi sociali la nivel naţional care să asigure accesul la servicii şi beneficii pentru toţi cetăţenii. La nivelul serviciilor specializate, în funcţie de standardele de calitate, numărul asistenţilor sociali ar trebui să depăşească 15.000 (la nivelul tuturor furnizorilor de servicii sociale, publici şi privaţi). Pentru a creşte numărul asistenţilor sociali ar fi indicat ca pentru reţeaua de asistenţă socială primară să fie asigurată finanţarea de la bugetul central, preluând modelul de finanţare din sistemul de sănătate sau pe cel din educaţie”, a continuat Roşu.
În cadrul dezbaterii, Doru Buzducea, prodecanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială şi preşedinte al CNASR, şi Sebastian Oprescu, preşedinte de onoare al Institutului pentru Politici Sociale şi Administrative, au arătat că sistemul de asistenţă socială nu trebuie să dea dependenţă beneficiarilor. Dimpotrivă, ar trebui să existe un „contract” între cei care oferă şi cei care primesc servicii sociale, pentru o cheltuire eficientă a resurselor şi pentru măsurarea rezultatelor, au susţinut aceştia.
Roşu a mai precizat că plăţile pentru asistenţă socială din 2014 au fost de 8.015.422.309 lei, din care 50 la sută reprezintă alocaţia de stat pentru copii şi plata indemnizaţiei de creştere a copilului. Bugetul alocat de Ministerul Muncii în 2014, asistenţei sociale se împarte astfel: 33,5 la sută – alocaţia de stat pentru copii, 27,2 la sută – pentru persoane cu handicap, 20,9 la sută – indemnizaţie pentru creştere copil, 8,7 la sută – asigurarea socială pentru venitul minim garantat, 3,3 la sută – alocaţie pentru susţinerea familiei, 2,8 la sută – ajutoare pentru încălzire, 2,6 la sută – stimulent, 0,9 la sută – ajutor financiar de urgenţă, şi 0,1 la sută – ajutor pentru refugiaţi, potrivit raportului citat.
Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România (CNASR), Institutul pentru Politici Sociale şi Administrative şi Asociaţia Şcolilor de Asistenţă Socială din România au organizat miercuri, la Institutul Cultural Român, dezbaterea publică „Asistenţa socială în România. Probleme şi oportunităţi”.
