În anii de vârf ai pandemiei, școlile din România au fost mai mult închise, dar aproape 300 de unități de învățământ preuniversitar au fost șterse din statistici, iar, în ultimii șapte ani, din țara noastră au dispărut peste 1.500 de școli.
Potrivit datelor Ministerului Educației (ME), obținute de “România liberă”, în anul școlar 2018 – 2019, țara noastră avea un număr total de 17.081 unități de învățământ preuniversitar, dintre care 6.126 cu personalitate juridică și 10.995 arondate.
În următorul an școlar, au mai rămas doar 16.834 de unități de învățământ preuniversitar, dintre care 6.118 cu personalitate juridică și 10.716 arondate.
În anul școlar recent încheiat, au fost înregistrate doar 16.811 unități de învățământ preuniversitar, dintre care 6.098 cu personalitate juridică și 10.713 arondate.
Aceste date arată că au dispărut din statistici, în ultimii doi ani în care școala online a dominat educația românească, 270 de unități.
COVID apare; școlile dispar
Dacă luăm ca referință anul 2019, când se estimează că a apărut noul coronavirus, constatăm că România avea, în anul școlar 2018 – 2019 (adică, înainte de apariția virusului), 17.449 de unități de învățământ preuniversitar (6.140 cu personalitate juridică și 11.309 arondate).
Concret, față de 2018, acum, avem cu 638 mai puține unități de învățământ preuniversitar.
Fenomenul reducerii numărului de școli persistă în țara noastră, de foarte mulți ani.
Față de anul 2015, la în anul școlar 2021 – 2022 au fost înregistrate cu 1.556 mai puține unități de învățământ preuniversitar.
Clădirile școlilor, la mâna primarului
În anul școlar 2015 – 2016, au fost înregistrate la nivel național 18.367 unități de învățământ preuniversitar, dintre care 6.261 cu personalitate juridică și 12.106 arondate.
Închiderea unei unități de învățământ preuniversitar sau comasarea unor astfel de unități este decisă la nivel local, în funcție de necesitățile pe care autoritățile consideră că le are comunitatea.
Conform Articolului 23, punctul 3, din Ordinul 5235/2018, “inspectoratele şcolare au obligaţia de a stabili, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, respectiv consiliul judeţean şi consiliile locale, unităţile de învăţământ propuse pentru reorganizare. Lista acestor unităţi, însoţită de o notă de fundamentare privind motivele care stau la baza procesului de reorganizare propus, se transmite la ARACIP de către inspectoratul şcolar”.
Același articol legislativ prevede că: “În vederea stabilirii unităţilor de învăţământ propuse pentru reorganizare, inspectoratele şcolare şi autorităţile administraţiei publice locale, respectiv consiliul judeţean şi consiliile locale, vor ţine seama de următoarele criterii:
a) calitatea educaţiei furnizate de unităţile de învăţământ preuniversitar corelată cu standardul naţional de acreditare/evaluare periodică, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar, în vigoare;
b) eficienţa utilizării resurselor financiare, materiale şi umane, în cazul unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat;
c) încadrarea cheltuielilor unităţii de învăţământ de stat în fondurile alocate pentru finanţarea de bază şi în numărul de posturi didactice, didactice auxiliare şi nedidactice aprobate acesteia de către inspectoratul şcolar;
d) respectarea prevederilor art. 19 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, privind efectivele de copii şi elevi ale acestor unităţi de învăţământ”.
Citește și:
Cîmpeanu anunță schimbări majore în Educație. LIVE VIDEO
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
