Guvernul Ponta îi dă undă verde lui Vlasov pentru preluarea Registrului Comerţului?

În cele 60 de zile în care îl obligă legea, Guvernul nu a găsit timpul necesar să dea aviz iniţiativei legislative ce prevede trecerea Registrului Comerţului de la Ministerul Justiţiei la Camera de Comerţ. Astfel sunt deschise porţile preluării unei instituţii publice ce aduce 50 milioane de euro la buget către o organizaţie privată condusă de o persoană acuzată de deturnare de fonduri.

Guvernul nu a discutat ieri, în şedinţa sa săptă­mânală, propunerea iniţiată de mai mulţi senatori USL, unii pe statele de plată ale controversatului avocat Mihai Vlasov, şeful Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), de trecere a Oficiului Naţional Re­gistrului Comerţului (ONRC) de la Ministerul al Justiţiei la CCIR.

Proiectul a fost înaintat Guver­nului cu două luni în urmă, la data de 27 februarie, în vederea obţinerii avizului. Potrivit Legii 250/2006, ce mo­difică Legea 90/2001 pri­vind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, Guvernul „emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative, iniţiate cu respectarea Constituţiei, şi le transmite Parlamentului, în termen de 60 de zile de la data solicitării. Nerespectarea acestui termen echivalează cu susţinerea implicită a formei iniţiatorului“.

Ieri a avut loc ultima şedinţă de Guvern în care acesta îşi putea manifesta acordul sau dezacordul referitor la iniţiativa parlamentară.

Eliberarea avizului nu a figurat însă pe ordinea de zi. Săptămâna aceasta se scurg cele 60 de zile şi astfel se poate vorbi de un sprijin pe care Guvernul Ponta il acordă lui Mihail Vlasov pentru preluarea RC.

Potrivit lui Gabriel Sterea, director în Secretariatul General al Senatului, Camera superioară nu a primit până în prezent avizul. Solicitarea noastră adresată Guvernului, în care ceream explicaţii asupra motivelor pentru care nu s-a eliberat un aviz, fie pozitiv, fie negativ, a rămas fără răspuns.

Consiliul Legislativ demontează argumentele iniţiatorilor

Trecerea unei instituţii de importanţă naţională precum ONRC la un ONG numit pompos Cameră de Comerţ şi care nu are nici o reprezentativitate pentru mediul de afaceri (în multe judeţe mai puţin de 5% din firmele înregistrate sunt şi membre ale Camerei Judeţene) este o măsură abuzivă, unică în Europa. Proiectul a fost avizat de către Consiliul Legislativ, care a ţinut însă să precizeze că trecerea ONRC la CCIR e un aspect de oportunitate asupra căruia Consiliul „nu este abilitat a se pronunţa“.

Instituţia a indicat mai multe erori grave ale iniţiativei, prin­tre care şi pretenţia iniţiatorilor că în perioada interbelică
ONRC era la Camerele de Comerţ şi de aceea aşa ar trebui să fie şi acum.

„Se cuvine precizat că, în perioada interbelică, Camerele de Comerţ şi Industrie erau instituţii publice, activitatea acestora fiind supusă controlului exercitat de Ministerul Industriei şi Comerţului. Bugetul fiecărei camere era aprobat de minister”, spune Consiliul. El adaugă că, în prezent, în Uniunea Europeană, în 23 de state din 25 Registrul Comerţului e subordonat ministerelor şi doar în cazul a două ţări e subordonat camerelor de comerţ (Italia şi Olanda), însă diferenţa e că acolo acestea au fie statut de instituţie publică, fie sunt subordonate unui minister.

Pilele lui Vlasov din Senat

Iniţiativa preluării ONRC de către ONG-ul lui Vlasov, socrul ministrului liberal Cristian David, a fost lansată de şase parlamentari, unii legaţi direct prin interesele lor de Mihail Vlasov. Lista iniţiatorilor îi include pe deputatul PNL Alina Ştefania Gorghiu şi deputatul PSD Florin Iordache, care au şi calitatea de arbitri ai Curţii de Arbitraj Come­rcial Internaţional de pe lângă CCIR. Sumele primite în această calitate nu sunt de neglijat.

Astfel, Alina Gorghiu a încasat într-un an, în urma prestării activităţii de arbitru, suma de 21.457 lei (aproximativ 4.800 de euro), iar colegul ei, Florin Iordache, a primit 145.686 lei (circa 33.110 euro).

Banii nu vin din fondurile CCIR, ci din taxele plătite de firme pentru a li se face dreptate de către Curtea de Arbitraj, însă numirea arbitrilor pe dosare se face direct de către Mihail Vlasov, care este şi „autoritate de nominare“ a Curţii.

CCIR, cât de reprezentativă ?

În pofida denumirii pompoase purtate, nu este clar în ce măsură CCIR mai este reprezentativă pentru mediul de afaceri românesc. Nu se ştie nici măcar dacă, din cele aproximativ 600.000 de firme din România, mai sunt 1.000 membre ale CCIR.

Pe site-ul instituţiei nu se precizează această informaţie. Statutul CCIR este de ONG, instituţie autonomă a mediului de afaceri, ceea ce înseamnă că nu poate fi controlată financiar de organe de control precum Curtea de Conturi, Mi­nisterul Finanţelor, Autoritatea de Achiziţii Publice, Agenţia Naţională de Integritate, Corpuri de Control etc.

Miza disputei în jurul Registrului Comerţului este controlul unor venituri estimate la 50 milioane de euro, obţinute de această instituţie din taxe­le plătite de firme cu ocazia oricăror operaţiuni referitoare la forma, adresa, acţionariatul, obligaţiile bugetare ale acestora. Banii în prezent merg la bugetul de stat, prin Ministerul Justiţiei. CCIR a fost implicată recent în mai multe scanda­luri, precum închirierea unei părţi din cele 35 de hectare primite de la stat cu titlul de folosinţă gratuită, deturnarea unor fonduri UE de către directori ai CCIR. Grosul veniturilor CCIR nu vine din ta­xele plătite de firmele membre, ci din închirierea modulelor expoziţio­nale la Romexpo sau din taxele percepute firmelor ce se prezintă pentru arbitrarea unor dispute la Curtea de Arbitraj de pe lângă CCIR. În vara anului trecut, zece camere judeţene de comerţ şi indus­trie l-au acuzat pe Mihail Vlasov de folosirea banilor în interes personal, de dezinteres şi ineficienţă în slujirea firmelor din România şi de falimentarea firmelor la care CCIR e acţionar. Potrivit nemulţumiţilor, anul trecut, preşedintele Mihail Vlasov a cheltuit „fără documente contabile justificative” aproape 2,85 milioane euro, refuzând să justifice modul de cheltuire a banilor. Aceştia ar fi fost cheltuiţi dintr-un aşa-zis fond aflat la dispoziţia lui Mihail Vlasov. În cei cinci ani în care a condus CCIR, el a avut la dispoziţie suma de 8 milioane de euro. Pentru 5,38 milioane euro Mihail Vlasov nu poate prezenta documente justificative de plată, spuneau semnatarii scrisorii. Vlasov a cerut pentru anul 2012 un fond la dispoziţia sa de 2,6 milioane euro, cererea sa fiind „inexplicabil” aprobată de AGA CCIR, „prin presiuni şi manipulare”. Nemulţumiţii au fost categorisiţi la acel moment de către Mihail Vlasov drept „frustraţi, loseri, instigatori, securişti, necopţi, gunoaie, nemernici”.

60 de zile a avut la dispoziţie Guvernul pentru a da aviz trecerii Registrului Comerţului la ONG-ul lui Vlasov, fără ca acesta să fie eliberat. Absenţa avizului echivalează cu o aprobare a transferului de către Guvern.