USL şi-a menţinut grosul ofertei electorale din campanie în noul program de guvernare al Cabinetului Ponta 2. După refacerea salariilor bugetarilor, stimularea creşterii economice se realizează acum pe mai multe fronturi. TVA urmează să revină la cotele anterioare planului de megaausteritate aplicat de Boc. În plus, producătorii (atenţie, nu şi procesatorii) din agricultură vor beneficia de o cotă redusă de 9% la TVA, diferenţa faţă de actualul nivel de 24% urmând să fie utilizată pentru dezvoltare (citeşte contracararea concurenţei importurilor). Bine cel puţin că nu se mai pomeneşte de scăderea preţurilor la consumatorul final – probabil că nu vom asista la aşa ceva ca efect al TVA reduse decât în situaţii marginale. Avem promisiunea că în orizontul 2013-2016 impozitul pe venit se va aplica în 3 tranşe, de 8%, 12% şi 16%, pe grile de venit. CAS la angajator urmează să scadă cu 5%, iar în cazul în care compania generează locuri de muncă, ar putea primi chiar o eliminare integrală a CAS-ului corespunzător lor pentru un an, dacă le menţine timp de cel puţin încă un an. Să nu uităm de salariul minim pe economie, majorat la 1.200 lei.
Pe partea de încasări, în afara promisiunii concrete de aliniere a redevenţelor la nivelul mediei europene (proaspătul ministru al energiei pomenea de 20-30% pentru petrol şi gaze), efectele creşterii cheltuielilor de perso-nal şi minusului de venituri din reducerea fiscalităţii ar urma să fie compensate de combaterea evaziunii fiscale, Consiliul Fiscal estimând la 54% indicele de eficienţă a colectării TVA, 60% pentru impozitul pe venit şi 80% pentru colectarea CAS.
Calcule şi comparaţii
Anul trecut, veniturile fiscale (din TVA, accize, CAS etc.) au reprezentat doar 27,2% din PIB, faţă de aproape 40% din PIB cât este media europeană, potrivit unei analize a Consiliului Fiscal. Din TVA s-au strâns la buget 48 miliarde lei în 2011 şi probabil că o sumă comparabilă – chiar uşor mai mare – va veni în acest an (în octombrie încasările erau de 41 miliarde). Cum încasările din TVA reprezintă cam 8% din PIB, o scădere cu peste 20% a TVA, de la 24% la 19%, va crea o gaură de peste 1% din PIB. Să ne gândim că în 2011 creşterea încasărilor din TVA, pe fondul măsurilor de austeritate (majorarea cotei cu 5%), a fost de 17%, în condiţiile în care majorarea s-a aplicat de la jumătatea anului. Sigur, nu se pot face corelaţii liniare, TVA mai mică antrenează vânzări mai mari, dar cel puţin în primă fază încasările fiscale, şi aşa mici, scad. Pentru a le compensa, indicele de eficienţă a colectării ar trebui să urce de la 54% în România spre valoarea de 71% din Bulgaria (ca să nu pomenim de 82% în Estonia). De altfel, ponderea în PIB a veniturilor din TVA este comparabilă în cele 3 state, între 8,1-8,6% din PIB, în condiţiile în care Bulgaria şi Estonia au un nivel al TVA de 20%.
O situaţie similară şi în cazul veniturilor din CAS. Statul a încasat 50,6 miliarde anul trecut, eficienţa colectării fiind de 60%. Cum nivelul CAS este în prezent de 44,4%, o scădere a sa de 5% diminuează în prima fază cu aproape 1% din PIB încasările statului.
Una peste alta, fără o reducere spectaculoasă a evaziunii fiscale, măsurile de relaxare preconizate de Guvern ar majora deficitul bugetar cu 2-3% din PIB, cam cât tot deficitul preconizat pe un an, în condiţiile în care cea mai mare contribuţie la deficit o are sistemul de pensii.
Punem căruţa înaintea boilor?
Într-o prezentare ţinută la BNR despre diferitele tipuri de politici monetare, economistul-şef al instituţiei, Valentin Lazea, insista că o politică de creştere, corelată cu dobânzi mici şi stimulente fiscale este aleasă, de regulă, de ţările unde presiunea demografică este accentuată (SUA, de pildă, cu 3% rată de creştere a populaţiei). Îşi poate permite România, cu scădere demografică, o strategie agresivă de creştere a economiei, precum o imaginează Guvernul? Nu pu-nem cumva căruţa (creşterea PIB-ului) înaintea boilor (creşterea colectării, reducerea evaziunii)? N-ar fi mai cuminte să aşteptăm creşterea încasărilor pentru a opera majorări ale cheltuielilor?
Rămâne de văzut care vor fi efectele, cert este că, pentru a da roade strategia Guvernului, vor trebui să se suprapună fericit o creştere viguroasă a economiei (media anuală luată în calcul pentru 2013-2016 în programul de guvernare este de 3%), un flux consistent de investiţii străine şi o suplimentare a ratei de absorbţie a fondurilor europene (pentru a compensa ieşirile din rezerva BNR pentru plăţile în contul datoriei publice externe), dublate de o creştere spectaculoasă a gradului de co-lectare a taxelor şi impozitelor şi o scădere pe măsură a evaziunii fiscale sau o majorare a veniturilor din alte surse (redevenţe?). Vi se pare un fleac? Nouă nu, mai ales gândindu-ne la surprizele neplăcute pe care le mai face agri-cultura, la „succesele” de până acum în materie de fonduri europene, la inepuizabila inventivitate a celor dispuşi să ocolească legea şi la eficienţa lobby-ului celor care ne exploatează resursele. Ca să remarcăm şi jumătatea plină a paharului, sumele suplimentare care ne vor veni în buzunare (din salarii, reducere de TVA, CAS, impozit pe venit) pot compensa majorarea facturilor la utilităţi în următorii 5 ani.
