Asa cum era de asteptat, rezultatele comunicate de Institutul National de Statistica privind comertul exterior pe ansamblul anului 2007 sunt dramatice. In timp ce exporturile n-au reusit sa ajunga la 30 miliarde de euro, atingand doar 29,3 miliarde euro, importurile au depasit sensibil 50 miliarde euro, fiind de 50,8 miliarde euro. Deficitul comercial a urcat la 21,5 miliarde euro, spulberand bariera de 20% echivalent PIB. Gradul de acoperire a importurilor de catre exporturi a coborat la nivelul mai mult decat periculos de 57%, ceea ce inseamna ca deficitul tinde aproape sa egaleze exporturile sau ca, la fiecare euro exportat, Romania are un euro deficit. Situatia este nu doar fara precedent, dar si de un tragism terifiant, cu atat mai mult cu cat deficitul se dovedeste organic si cronic, punand in evidenta dezarticularea s-ar putea fara remediu a economiei din Romania.
In continuarea tendintelor nefaste din anii ‘90, exporturile – dupa ce au spart gheata si au crescut pentru ceva timp la inceputul anului 2000 – stagneaza practic in ultimii ani, in ciuda investitiilor straine care au intrat in tara si care in principiu trebuiau sa impinga in sus nu numai productia interna, dar si livrarile pe pietele externe. Da, stagneaza! ANEIR (Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor) s-a plans sistematic in anii din urma ca livrarile pe care exportatorii din Romania reusesc sa le plaseze pe pietele externe au inregistrat cresteri mici, aproape nesemnificative in volum. Pentru 2007, estimarea sporului in volum este de numai 2%, la o crestere de aproape 14% a valorii exporturilor. Ceea ce inseamna ca aceste cresteri in valoare se datoreaza covarsitor unei conjuncturi favorabile a preturilor pe pietele de export (conjunctura care se poate pierde), precum si nefericitei aprecieri a leului dupa 2004, care a marit evaluarile in euro ale exporturilor.
Exista insa menestreli ai importatorilor care, pentru a apara privilegiile dobandite de acestia prin politicile nesabuite de curs sau de cerere interna artificial mentinuta, inventeaza tot felul de schimbari structurale ce ar anunta o apropiata reducere linistitoare a deficitului extern. Se insista indeosebi asupra "importurilor de dezvoltare" (echipamente, tehnologii) care, chipurile, ar domina importurile si care ar fi de natura sa echilibreze treptat conturile externe pe baza substituirii importurilor si cresterii exporturilor. Din pacate, nici macar o cincime din totalul importurilor nu reprezinta "importuri de dezvoltare". si nu ramane mai nimic din "importurile de dezvoltare" daca automobilele – ale caror importuri au trecut de doua miliarde euro in 2007 – ar fi contabilizate ca exact ceea ce sunt, adica bunuri de consum, si nu ca bunuri de investitii.
Cat priveste schimbarile din structura exporturilor, acestea sunt mai mult o gogoasa! Exceptand livrarile spre retelele lor internationale facute de multinationale si alte firme straine ce folosesc Romania ca baza de productie si care nu prea constituie altceva decat textile si, mai nou, componente auto fabricate aici in lohn, este vorba cam de aceleasi si aceleasi produse dintotdeauna, precum minerale (indeosebi rafinate din petrol), lemn neprelucrat sau slab prelucrat ori altele asemenea cu valoare adaugata mica. Sa nu ne amagim, structura actuala a exporturilor este mai putin "moderna" chiar decat cea de pe vremea comunismului!
Semn clar al "nemodernizarii" structurii exporturilor este vulnerabilitatea lor extrema la aprecierea leului. Potrivit ANEIR, in vreo doi ani, aprecierea – altfel artificiala – a leului a scos din joc 5.000 dintre cei 15.000 de exportatori romani!
Din pacate, in Romania autoamagirea si furatul caciulii proprii au facut scoala. Menestrelii "importurilor de dezvoltare", care nu sunt de fapt decat niste lupi importatori deghizati in pazitori ai stanii, au ajuns sa recurga si la diversiuni. Iata cea mai noua dintre acestea, ce poate fi numita "diversiunea decembrie". In conditiile caderii leului din ultima parte a anului trecut, importatorii s-au bulucit nu numai sa faca, dar si sa deconteze cat mai repede posibil importurile de sarbatori, ca sa nu apuce un curs si mai defavorabil lor. si atunci a aparut ca, in decembrie 2007, fata de decembrie 2006, importurile au crescut – culmea – mai slab decat exporturile. Gata, s-au grabit menestrelii sa ne spuna, "importurile de dezvoltare" au inceput sa-si faca efectul: exporturile deja cresc mai repede decat importurile! N-a contat ca, pe ansamblul anului 2007, importurile au sporit cu 17,9%, in timp ce exporturile abia cu 13,7%!
Macar de s-ar fi inversat tendintele! Dar, daca asa ar fi, atunci trebuie sa fie clar ca presupusa schimbare a intervenit nu cumva gratie "importurilor de dezvoltare", ci din cauza devalorizarii leului, care, in vreme ce i-a mai ajutat pe exportatori, adica pe napastuitii politicilor economice din ultimii ani, le-a mai taiat importatorilor din aripile artificial umflate de aceleasi politici economice si monetare nefericite.
