Într-un interviu acordat Ziarului Financiar, bancherul Nicolae Dănilă, fost preşedinte al BCR, critica vineri politica actuală a BNR (desigur, în jargonul „soft”, de specialitate) considerând că starea proastă în care se află economia este rezultatul abordării excesiv de prudente a Băncii Centrale. O poziţie oarecum neobişnuită, având în vedere că nu vine din mediul bancar, de la vreo instituţie supărată pe cerberii BNR (nici ING, contestatar consecvent, n-a mers până acolo) ci chiar din interior, din sânul Consiliului său de Administraţie, semn că există interese foarte concrete care militează pentru o politică mai expansionistă a BNR, care să împace creşterile de salarii şi pensii deja angajate cu posibilităţile tot mai modeste ale statului. Mai mult, o regulă impusă în instituţie spune că nu se fac declaraţii cu 7 zile înainte de o şedinţă de Consiliu BNR, or interviul a apărut vineri iar şedinţa de politică monetară era programată luni.
Ce spune, pe scurt, Nicolae Dănilă? Că e nevoie de „revigorarea consumului intern (mai ales pe segmentul produselor fabricate local), de măsuri pentru creşterea exporturilor, de influenţarea pozitivă a veniturilor gospodăriilor şi firmelor”. După cum se vede, toate ar fi rezolvate prin inflaţie-de frica devalorizării economiilor personale consumul se revigorează, leii mai mulţi din piaţă sprijină exporturile pentru că euro se apreciază, veniturile populaţiei şi firmelor cresc, prin celebrele indexări ( e drept, rareori puterea de cumpărare se conservă deşi salariile şi pensile sunt updatate periodic-vă amintiţi de experienţa anilor ’90?).
Sigur, într-o economie majoritar privată, e greu să obţi inflaţie cum ai pocni din degete (Japonia s-a chinuit 20 de ani dar n-a reuşit decât să crească semnificativ datoria publică), nu poţi creşte instantaneu toate salariile şi pensiile. Experienţa recentă din SUA şi spaţiul euro, cu dobânzi reduse până aproape de zero e sugestivă. Inflaţia n-a crescut deocamdată, consumatorii n-au renunţat la atitudinea prudentă, chiar dacă băncile s-au repezit cu excesul de lichiditate să umfle noi bule în pieţele de capital. Cu toate astea, se sugerează că România ar putea încerca ceva similar, reducând pentru început rata dobânzii de politică monetară.
Nicolae Dănilă propune în final „regândirea echilibrată a obiectivelor, a misiunii şi a rolului Băncii Centrale” aducând în discuţie şi poziţia României de „ţară asistată”. „Dacă tot continuăm să solicităm sprijin financiar din exterior – care este întotdeauna acompaniat de condiţionalităţi «împachetate» în aşa-zise programe de reformă şi ajustări cu costuri politice şi economice importante -partenerii noştri ajung uşor la concluzia că nu avem capacitatea internă să acţionăm autonom şi independent pentru rezolvarea propriilor probleme. Atragerea resurselor financiare internaţionale trebuie să se facă în completarea unui plan de utilizare şi de potenţare a resurselor şi alternativelor interne. Şi aceasta prin aplicarea unor politici economice şi monetare proactive şi corelate”. Din păcate, fostul şef al BCR-ului nu vine şi cu soluţii concrete de acţiune, cel puţin în ceea ce priveşte Banca Centrală (cu cât să taie BNR dobânda? să cumpere bonduri guvernamentale direct precum Fed-ul? să lase cursul liber şi să nu mai „gestioneze lichiditatea”?), oprindu-se la nivelul principiilor.
Cum era de aşteptat după o asemenea ieşire în presă, BNR a ţinut ieri pe loc dobânda monetară (la 5,25%) şi nivelul rezervelor, singura schimbare vizibilă fiind în ceea ce priveşte gestionarea lichidităţii (comunicatul înlocuieşte sintagma „gestionare fermă”, cu „gestionare adecvată”-este deci posibil ca băncile să primească mai mulţi lei în cazul licitaţiilor săptămânale, cu plafonări mai rare ale sumelor, fapt ce poate genera un puseu de depreciere pentru leu).
De la dorinţă la putinţă
„Ce poate face BNR pentru a spriji economia prin…inflaţie? Inflaţia e oricum mare în România iar mecanismul bancar e deja ruginit, scăderile de dobândă nu se duc în creditare şi deci în inflaţie. Vezi ce se întâmplă în lume, Băncile Centrale cumpără active financiare pentru că dobânda de politica monetară redusă nu mai dă rezultate. Sistemul bancar ar trebui restructurat pentru a reveni creditarea, nu folosesc nimănui băncile-zombi ţinute în viaţă artificial” spune analistul Florin Câţu care este de părere că independenţa Băncilor Centrale s-a pierdut oricum în momentul în care acestea au decis să intervină pentru a salva scaunele politicienilor.
„Unei Bănci Centrale nu îi poţi cere să se ocupe de creşterea economică, nu intră în fişa postului ei, Guvernul are pârghiile pentru aşa ceva.” spune Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal. „Oricum, pe plan global, nu suntem deloc lămuriţi dacă rolul mai agresiv asumat de Băncile Centrale în combaterea crizei va fi până la urmă benefic. Pe moment pare că a dat rezultate strategia lor, dar nu e deloc clar cum se va trage linia” adaugă Dumitru.
„Disputa între adepţii austerităţii şi cei ai expansiunii monetare nu e deloc nouă, nou şi îngrijorător e faptul că la BNR a început să se vorbească pe 2 voci. Domnul Dănilă putea ţine prelegeri despre politica monetară ca independent, nu din Consiliul BNR. De altfel, îmi amintesc de nişte atacuri asemănătoare la adresa instituţiei cu ani în urmă, prin 2003-2004, când lucrurile s-au calmat abia după cooptarea domnului Florin Georgescu în staff-ul BNR” remarcă analistul Sorin Ioniţă.
„Trend”
Urmează „naţionalizarea” Băncilor Centrale?
Într-un articol preluat de Contributors, consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitorul, scria despre posibila pierdere a independenţei Băncilor Centrale, ca efect al măsurilor anti-criză promovate. La un moment dat, pomparea de bani prin cumpărare de bonduri ori active financiare va înceta, odată cu apariţia inflaţiei-este de părere Croitoru. Băncile Centrale vor trebui să vândă o parte din aceste active grăbindu-le prăbuşirea preţului (umflat oricum artificial) iar acest fapt va duce la afectarea bilanţurilor proprii iar pierderile vor fi spectaculoase. Moment în care politicieni vor fi tentaţi să intervină, „salvându-le” pentru a le putea controla direct (vom vedea dobânda de politică monetară decisă prin vot în Parlament?). Soluţia expusă de Lucian Croitoru este spargerea Băncilor Centrale în 2 instituţii distincte, una cu bilanţ modest, pentru supraveghere şi control şi o instituţie de „intervenţie”, care îşi va putea extinde bilanţul considerabil în situaţii sensibile.
