O nouă legislație comunitară, pe care România ar trebui să o transpună cel târziu anul viitor, reglementează problema celor îndatorați în valută. Printre altele, descâlcește și spinoasa conversie a creditelor.
Directiva europeană privind contractele de credit pentru bunuri imobiliare rezidențiale este utilizată ca argument în lupta dintre bănci și cei creditați în valută. În timp ce Consiliului Patronatelor Bancare din România (CPBR) susține că directiva stabileşte că operaţiunile de conversie se vor efectua la cursul de schimb de la data acesteia, avocații vin cu argumente contra, în favoarea clienților băncilor.
„Orice iniţiativă privind conversia creditelor în valută trebuie să ţină cont de principiile stipulate de directiva europeană 17 din 2014, care stabileşte că operaţiunile de conversie se vor efectua la cursul de schimb de la data acesteia. Aşa cum a anunţat încă din luna septembrie 2014, deşi directiva are ca termen de aplicabilitate luna martie 2016, CPBR consideră că elaborarea unei legislaţii naţionale care să se armonizeze cu principiile directivei este posibilă chiar din acest an, aşa încât orice operaţiune de conversie ulterioară acesteia să se bucure de garanţia respectării principiilor directivei“, se arată într-un comunicat al CPBR.
Conform directivei, „statele membre se asigură că, în cazul în care un consumator deține un împrumut într-o monedă străină, creditorul avertizează consumatorul periodic, pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cel puțin în cazurile în care valoarea cuantumului total plătibil de către consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20% în raport cu valoarea la care s-ar ridica dacă s-ar aplica cursul de schimb aplicabil la momentul încheierii contractului între moneda contractului de credit și moneda statului membru. Avertizarea îl informează pe consumator în legătură cu o creștere a cuantumului total plătibil de către consumator, prezintă, după caz, dreptul de conversie într-o monedă alternativă și condițiile în care se poate efectua acesta și explică orice alt mecanism aplicabil pentru limitarea riscului ratei de schimb valutar căruia i se expune consumatorul“. Avocatul Gheorghe Piperea a explicat pe pagina sa de Facebook că astfel se naște dreptul consumatorului de a cere conversia la cursul din ziua apariției riscului de creștere/explozie a cursului, întrucât banca are obligația să emită avertismentul și înștiințarea imediat. „Acest mecanism este favorabil consumatorului, și nicidecum băncii. Astfel, în afară de conversia la un curs înghețat la momentul istoric, se prevede și modalitatea plafonării cursului, ca modalitate de limitare a riscului la care este supus consumatorul, ceea ce, ex ante, a dispus Tribunalul Galați, în cauza Costache versus Volksbank, adică un curs majorat cu maximum 10% față de cel din data acordării creditului“, a detaliat Piperea.
Formula unică pentru calculul dobânzii
Printre altele, noile norme europene impun o serie de reguli, cum ar fi: informații corecte din partea băncilor în ceea ce privește produsele de creditare, publicitatea mincinoasă sau care poate induce în eroare fiind sancționată, identificarea precisă a dobânzii anuale efective, cu exemple pentru creditele cu dobândă fixă și variabilă (directiva precizează formula matematică pentru calcul), evaluarea strictă a bonității consumatorului, în funcție de venituri, dar și elaborarea de către statele membre a unor standarde fiabile de evaluare a bunului imobil rezidențial în vederea împrumuturilor ipotecare.
De asemenea, costul total al creditului pentru consumator trebuie să includă toate costurile pe care acesta trebuie să le plătească în legătură cu contractul de credit. În plus, țările UE trebuie să promoveze măsuri care sprijină educația consumatorilor cu privire la practicile responsabile de împrumut și de gestionare a datoriilor, îndeosebi cu privire la contractele de credit ipotecar.
