Criza a pus în discuţie modelele după care majoritatea organizaţiilor, mici sau mari, publice sau private, s-au ghidat. Regândirea acestor modele împreună cu reformarea sistemului financiar ar trebui să fie prioritare susţine Dăianu într-un articol publicat pe friendsofeurope.org (“When economic models crumble: A template for rethinking them”) indicând primele măsuri în această direcţie.
1.Reforma autorităţilor de supraveghere şi reglementare
Slaba reglementare a adus haos în pieţele financiare. Modelele de business practicate în industrie au supralicitat importanţa tradingului şi speculaţiilor, utilizarea derivatelor toxice şi negarea riscului. Organismele de reglemetare s-au autosugestionat că o rată scăzută a inflaţiei este echivalentă cu stabilitatea financiară iar răspândirea derivatelor un mijloc de diminuare a riscului, susţine Dăianu. În final s-a ajuns la risc sistemic şi la salvarea băncilor cu bani publici, o evoluţie accelerată de spargerea anterioară a zidului dintre activitatea de investiţii şi cea de retail a băncilor şi creşterea tranzacţiilor transfrontaliere. Nu s-au înţeles riscurile extinderii pieţelor financiare iar viitoarele autorităţi de supraveghere şi reglementare vor trebui să-şi asume rolul îmblânzirii acestora.
2. Revizuirea modului de business din industria financiară
Nu cu mult timp în urmă se credea în industrie că “big is beautiful”. Guvernele s-au confrutat apoi cu entităţi prea mari să fie lăsate să se prăbuşească iar dimensiunea pare un obstacol şi pentru un management eficient. Organizaţii mai simple şi mai mici (utilizând în acest scop legislaţia anti-trust, separând retailul de activităţile de tranzacţionare), cu mai mult capital propriu şi grad redus de îndatorare, cu o separare a banilor deponenţilor de resursele băncilor, limitarea stimulentelor şi corelarea lor cu performanţa, reprezintă paşii în direcţia cea bună.
3. Modelele de risc trebuie actualizate
Este nevoie de mai multă acurateţe şi transparenţă, modelul actual permite băncilor să îşi asume riscuri prea mari. Basel III se poate dovedi depăşit, iar riscul unor raportări false către autorităţi şi acţionari n-ar trebui minimizat.
4. Cine controlează fondurile cu capital de risc ?
Morala falimentului Long Term Capital Management (ce se lăuda cu modele furnizate de doi laureaţi ai premiului Nobel) este că fondurile cu capital de risc pot induce la rândul lor riscuri sistemice iar supravegherea operaţiunilor pe care le desfăşoară n-ar trebui ignorată.
5. Sectorul bancar trebuie pus la regim
Criza din Cipru (dar şi din Irlanda sau Islanda) a demonstrat că un sector bancar supradimensionat care se prăbuşeşte riscă să îngroape întreaga economie.
6. Economii robuste, cu structuri echilibrate
Boom-ul şi prăbuşirea economiilor unor state nou aderate la UE subliniază rolul politicilor publice în descurajarea fluxurilor masive de capital şi alocarea eficientă a resurselor . Nu este uşor de realizat, liberalizarea fluxurilor de capital este bun câştigat în UE iar politicile în direcţia limitării lor sunt firave (fondurile structurale şi de coeziune nu sunt instrumente suficient de puternice).
7. Globalizarea a mers prea departe
Reducerea fluxurilor financiare transfrontaliere în periaoda crizei poate fi privită ca un fenomen de inversare a trendului globalizării. Îl putem consiera însă şi un fenomen sănătos remarcă Daniel Dăianu, deoarece s-au constatat efectele intrării masive de capital în unele regiuni. Identificarea unui grad optim de deschidere, limitarea dependnţei de bunuri şi servicii din import, descoperirea de noi pieţe în apropiere este cel mai bun mod de readuce pericolele viitoare. Până la urmă, excesul de globalizare prost administrat poate sfârşi în protecţionism şi alianţe comerciale.
8. Regândirea zonei euro
Zona euro este mai mult o zonă a unei monedei unice decât o uniune monetară iar modul în care funcţionează este mai rigid decât cel al standardului-aur din perioada interbelică în ciuda mecanismelor de reglare spune Dăianu. Uniunea bancară poate fi soluţia la problemele zonei euro doar dacă se realizează şi uniunea fiscală. Fără aceasta proiectul european va fi paralizat iar unele “evadări” pot avea loc.
9. Relaţia Guvern-societate trebuie “reparată”
Criza a determinat o respingere a politicilor tradiţionale, creşterea extremismului şi erodarea contractului social.Toate astea cer o revizuire a politicilor publice, o reproiectare a relaţiilor dintre sectorul public şi cel privat, promovarea încrederii în forţele proprii la nivel individual în paralel cu menţinerea solidarităţii şi justiţiei sociale.Democraţia poate fi subminată prin deconectarea dintre politicieni şi cetăţeni şi distorsiunile induse de supraexpansiuneai industriei financiare.
10. Regândirea structurii instituţiilor financiare
Lumea financiară ar fi cazul să revadă detaliile acordului de la Bretton Woods în scopul păstrării unui sistem de tranzacţionare relativ deschis. Iar acest lucru se poate întâmpla doar dacă pieţele financiare sunt domesticite subliniază din nou Daniel Dăianu. Instituţiile financiare internaţionale trebuie să ţină seama mai mult de economiile emergente iar acest fapt să fie reflectat şi în structurile lor de conducere.
