O instituţie financiară nebancară a acordat credite de peste 30 milioane lei câtorva mii de persoane şi firme mici din zona rurală şi nu înregistrează, până acum, nici măcar un singur restanţier.
Zona rurală începe să devină, în sfârşit, interesantă dacă nu pentru bănci măcar pentru Instituţiile Finaciare Nonbancare. Un exemplu este şi good.bee, IFN care aparţine fundaţiei Erste şi care s-a specializat în finanţarea micilor întreprinzători din zona rurală. Ţinta predilectă o constituie chiar clienţii refuzaţi iniţial de bănci. Doar în primele cinci luni ale acestui an, compania a acordat credite de peste 4,5 milioane euro, ajungând la un total de peste 7 milioane într-un an de activitate.
Good.bee a majorat recent limita maximă a creditului de la 50.000 de euro la 100.000 de euro echivalent lei şi are un plan de dezvoltare pe termen lung care presupune diversificarea produselor şi serviciilor oferite în zona rurală. Pe un model testat deja în alte ţări ale UE, good.bee intenţionează să lanseze microasigurări, micropensii, dar şi microfonduri de investiţii dedicate zonei rurale. Dobânda la creditele în lei, singura monedă în care poate fi luat împrumutul, este de 12% pe an, fixă pe toată perioada creditării.
Clienţi giraţi de preot şi de învăţătorul din sat
Modalitatea de analiză a fiecărui client în parte este una mai puţin obişnuită şi, în orice caz, total diferită de cea utilizată de bănci. „Creăm grupuri informale, de maximum 60 de persoane, alcătuite din cei care doresc credit. Se alege prin vot secret un comitet de credit, format din persoanele în care comunitatea are cea mai mare încredere, cum ar fi directorul şcolii sau preotul. Informaţia pe care o luăm de la ei ţine de caracterul debitorului: cine este serios, cine nu, cine are experienţă în afacerea respectivă”, arată cei de la good.bee. Comitetul este cel care dă verdictul cu privire la suma creditului. Una e suma pe care o cere solicitantul, alta este cea pe care o poate plăti. Deşi este luat individual, creditul implică întrega comunitate: pentru un singur rău-platnic în sat, comunitatea pierde dreptul la credit. Metoda cu responsabilizarea comunităţii chiar funcţionează; de exemplu good.bee, la un portofoliu de credite de 40 de milioane de lei, nu are nici un credit neplătit.
Pe cuvânt de primar. Cine ia credite „corporate”?
La ţară lucrurile stau altfel decât la oraş, pentru că oamenii din mediul rural sunt de departe cel mai puţin solvabili, după stardardele clasice de analiză. Nu au adeverinţe de salariu, de multe ori nici măcar acte pentru casele în care locuiesc. Doar primăria le poate da o dovadă scrisă prin care să confirme producţia pe anul trecut, ca o garanţie, pentru cei dispuşi să-i împrumute, că îşi vor putea recupera creditul pe care vor să îl dea anul acesta. „Până la 10.000 de euro, creditele nu sunt garantate de săteni. Cei care vor între 10.000 şi 30.000 de euro pot garanta cu gajuri, iar de la 30.000 cerem ipoteci”, arată good.bee. Pentru a ajunge totuşi la clienţii din mediul rural, creditorii au conceput un model diferit de business, care îmbină două sisteme – creditarea de grup cu „village banking”, comunitatea fiind implicată direct – de la avizare şi până la rambursarea creditului.
„În afară de cei care doresc să-şi asigure sursele de finanţare imediate, adică mici afaceri, finanţăm şi afaceri medii şi mari. Este vorba despre cei care au mori de măcinat, mici ferme de animale (unii dintre aceştia au ajuns la câteva zeci de capete), stupi de albine şi echipamente de prelucrat mierea, până la pensiuni turistice (mai ales în zona de nord a ţării). Cifra de afaceri, în cazul SRL-urilor care au accesat finanţări good.bee Credit, poate ajunge şi la câteva sute de mii de euro pe an – vorbim despre cazuri în care finanţările de la good.bee Credit IFN au depăşit 50.000 de euro. În general însă nivelul este mult mai mic, de până la 100.000 de euro”, îşi caracterizează clienţii mari compania.
