Revenim, așa cum am promis, asupra începuturilor tunului imobiliar în urma căruia frații Stan, deja celebrii membri ai Clanului Stanbox, au reușit performanța de a câștiga în 2010, în primă instanță, aproape 10 milioane de lei de despăgubiri pentru o pretinsă lipsă de folosință a unei cladiri construite fără autorizații, devenită de ani buni o haldă de gunoi la kilometrul zero al Bucureștiului. Alte 2,65 milioane lei au fost ulterior trimise de judecătoarea Iuliana Mădălina Larion, de la Secția VI-a Tribunalului București, din conturile Unirea Shopping Center, în cele ale ”valutiștilor” din familia Stan, pe motiv de lipsă de folosință a unor spații de reclame.
După cum reiese din documentele vremii, frații Stan par să fi pus ochii pe un teren existent în curtea fostei Societăți Comerciale pentru Desfacerea de Mărfuri Alimentare şi Industriale (SCDMAI) Unirea încă din 1992, an în care încep și demersurile pentru construirea unui spațiu propriu, obținând avize și autorizații de la Primăria Capitalei și Inspectoratul de Stat în Construcții în ciuda faptului că primul contract de închiriere ce apare menționat în scriptele oficiale ale fraților Stan este datat 1996!..
Frații Stan centrează, FPS finalizează
Printr-o adresă înaintată în 1996 către Fondul Proprietății de Stat, autoritate la acea vreme responsabilă cu privatizarea societăților comerciale de stat, Vasile Stan, directorul general al Stanbox Music informează autoritatea responsabilă cu valorificarea activelor statului asupra faptului că a finalizat în 1994 construirea propriei clădiri în curtea interioară a Magazinului Unirea, clădire pe care a racordat-o, atenție, la instalațiile de energie electrică, termică, hidrant, canal, apă și telefon, ale SCDMAI Unirea SA în baza unui acord din 1992, prin care societatea anunța că este capabilă ”să alimenteze și aceste utilități suplimentare din sursele proprii”.
Invocând crearea a 38 de noi locuri de muncă (refren la modă în perioada începutului de deceniu 9), acestea fiind ocupate de ”cadre recrutate din rândul șomerilor”, și comunicându-și intențiile de a mai crea încă 14 și de ”diversifica gama sortimentale comercializate” (!?!), Vasile Stan ”ruga respectuos” FPS-ul să fie de acord cu vânzarea, din patrimoniul SCDMAI Unirea SA, către firma Stanbox Music, a unei suprafețe totale de 334,93 mp (suprafață construită plus căi de acces).
Mai mult decât atât, același Vasile Stran ridica elegant, în propriul careu al FPS, un balon imperativ, în ton cu vremurile, menit a le oferi apărătorilor activelor statului, ce urmau a fi valorificate, posibilitatea de a înscrie în proprie poartă. ”Prin faptul că dorim să achiziționăm acest teren, considerăm că, indirect, contribuim la capitalizarea SCDMAI Unirea, care are nevoie acută de lichidități pentru consolidarea clădirii”, își argumenta directorul Stanbox cererea de cumpărare, la final.
Servit impecabil de Vasile Stan, FPS nu stă prea mult pe gânduri și, în noiembrie 1996, comite una bucată adresă nr 210-4859 către reprezentanții săi în AGA SCDMAI Unirea, prin care dă liber vânzării solicitate de valutiștii din Clanul Stanbox. Înțelegerea prealabilă, ușor de presupus după lecturarea actelor, este evidențiată de copierea, cuvând cu cuvânt, în documentul FPS-ului, a argumentației din adresa anterioară a firmei Stanbox.
Concret, FPS-ul aproba tranzacția și dă ordin pentru vânzarea către Stanbox a suprafeței de teren construite și a celor provenite din cota indiviză, argumentându-și decizia prin faptul că, ”prin construirea acestui magazin SC STANBOX MUSIC SRL a creat locuri de muncă și prin diversificarea gamei sortimentale se prevăd încă 14 locuri de muncă”, iar ”prin faptul că SC STANBOX MUSIC SRL dorește să cumpere acest teren, se consideră că suma negociată cantribuie la capitalizarea SCDMAI Unirea, care are nevoie acută de lidlidități pentru consolidarea clădirii”.
Un copy – paste la fel de eficient și de profitabil, am spune, ca și plagiatul lui Victor Ponta, câtă vreme, la doar o lună după decizia FPS, Adunarea Generală a Asociaților SCDMAI Unirea, ”reanalizând solicitarea firmei Stanbox Music (…), înregistrată și avizată favorabil la F.P.S. – Departamentul Restructurare Privatizare, având și aprobarea FPS DT București”, decide ”cu majoritate de voturi” să aprobe vânzarea suprafețelor solicitate de Vasile Stan în curtea interioară a magazinului Unirea, urmând ca și contractul de vânzare – cumpărare să se încheie în termen de 7 zile de la momentul oficializării Hotărârii AGA, 13 decembrie 1996.
Dezvăluirile lui Angelescu: s-a aprobat o vitrină, s-a construit o clădire cu două niveluri!
Intrată în linie dreaptă către parafare, grație blatului evident între Stanbox Music și FPS, și mulțumită băieților responsabili cu valorificarea activelor statului, transformați peste noapte în avocați pledanți ai legitimității intereselor fraților Stan, afacerea dubioasei vânzări a terenului din curtea magazinului Unirea se împiedică, în 1997, de un personaj decis să respecte legea și deloc dispus să ia parte la jefuirea patrimoniului pe care îl administra la acea vreme.
Vorbim aici despre economistul Mircea Angelescu, șeful Consiliului de Administrație al SCDMAI Unirea în anul de grație (pentru frații Stan) 1997, cel care în martie 1997 aduce la cunoștința FPS și SIF Muntenia divergențele de opinie create între CA și AGA SCDMAI Unirea, pe marginea oportunității și legalității vânzării terenului în suprafață de 335 de metri pătrați din patrimoniul societății pe care o administra.
Concret, Angelescu anunță faptul că operațiunea de înstrăinare a patrimoniului nu a primit girul Consiliului de Administrație, decizia fiind motivată pe câteva argumente de ordin legal, a căror nerespectare lipsea întreaga afacere de suportul faptic inițial afirmat de către solicitanți.
Potrivit președintelui CA al SCDMAI Unirea, deși frații Stan primiseră în 1992 aprobare pentru amenajarea unei vitrine în zona cuprinsă între aripa Călărași și corpul principal al Magazinului Unirea, ”de la aprobarea pentru amenajarea unei vitrine, firma Stanbox Music a ajuns la construcţia unui magazin cu etaj, fără să aibe acordul SCDMAI Unirea în acest sens”.
Mai mult decât atât, reprezentanții CA au descoperit ulterior ”existenţa unui contract de asociere semnat de fostul director general Ioan Gheorghiu și patronul firmei Stanbox Music, contract încheiat cu depășirea mandatului dat de către Consiliul de Administraţie” și neaplicabil în condițiile în care, la data semnării contractului de asociere, SCDMAI Unirea nu avea titlu asupra terenului, proprietar fiind statul.
Cu alte cuvinte, Angelescu explica faptul că toate documentele anterioare anului 1996, an în care se luase în calcul o plângere penală împotriva Stanbox, dar s-a preferat intrarea în legalitate prin intermediul semnării unui contract de închiriere pentru terenul de sub clădirea ilegal ridicată, erau nule și nu puteau fi luate în considerare ca motivare a unei solicitări de cumpărare.
Vânzarea cerută de Stanbox și aprobată de FPS, ilegală și ”periculoasă”
Președintele CA al SCDMAI Unirea anunța autoritățile responsabile cu valorificare activelor statului că afacerea pusă la cale de Vasile Stan cu reprezentanții în AGA ai FPS încalcă normativele legale și poate da naștere unui precedent periculos în piață.
”Procedura de vânzare a terenului recomandată de A.G.A., nu respectă legislația în vigoare ( art.20 din Legea nr.55/1995, art.54 din Legea nr.58/1991, H.G. nr.634/1991 cu privire la vânzarea de active ale societăților comerciale cu capital de stat) cu privire le vânzarea de active, fiind recomandată negocierea directă și nu licitație. Vânzarea terenului în aceste condiții ar crea un precedent periculos pentru celelalte firme care își desfășoara activitatea în cadrul SCDMAI Unirea”, anunța Mircea Angelescu, care mai enumera, în adresa sa, și alte motive pentru care nu putea subscrie ilegalului parteneriat FPS – Stanbox Music: evaluarea terenului fusese făcută, ilegal, de un evaluator agreat de Stanbox, și nu de unul independent, la cererea vânzătorului, vânzarea nu se poate face decât prin licitație și oricum nu făcea parte din strategia de privatizare a unității., etc.
FPS, ”ordin” expres: vindeți sau suferiți consecințele terguiversării!
Surprinzător, în loc să țină cont de argumentele pertinente ale șefului Consiliului de Administrație al SCDMAI Unirea, Fondul Proprietății de Stat, prin pixul președintelui de atunci, controversatul Sorin Dimitriu, cel care, 12 ani mai târziu, avea să fie condamnat pentru o infracţiune de abuz în serviciu şi săvârşirea infracţiunii împotriva intereselor financiare ale UE, trimitea la gunoi, în aprilie 1997, avertismentele privind încălcarea legii, formulate de Mircea Angelescu, și dispunea vânzarea prin negociere directă, cerând, atenție, să fie avute în vedere și eventuale măsuri administrative de viitor pentru cei care ar fi avut tupeul să ignore recomandările și să ”tergiverseze în continuare” finalizarea tunului imobiliar vizat de frații Stan.
