Ce se va întâmpla când rezervele estimate de hidrocarburi se vor epuiza şi care este posibilul scenariu într-o astfel de conjunctură? Opiniile specialiştilor diferă dar liniile directoare ale unui posibil scenariu sunt asemănătoare.
Cert este că în perioada următoare este necesară diversificarea surselor energetice utilizate, energia trebuie să fie „mai curată” şi accentul se va pune pe utilizarea eficientă, cu randament cât mai mare a resurselor de energie disponibile. Cât priveşte un scenariu al autorităţilor într-o asemenea situaţie, de ani de zile nu există niciun document sau studiu oficial.
Sursele clasice de energie rămân indispensabile
Energia obţinută din surse regenerabile nu poate suplini în totalitate necesarul de energie. Între sursele clasice de energie şi cele regenerabile există chiar o interdependenţă în utilizare. „Sursele regenerabile de energie nu pot înlocui în totalitate nevoile crescânde de energie electrică, având în vedere creşterea populaţiei şi faptul că încă există gospodării care nu beneficiază de energie electrică”, a declarat Ovidiu Pop, preşedintele Institutului pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie (IRE).
„Energia electrică este o marfă care se produce şi consumă instantaneu, nu poate fi stocată în cantităţi mari. Iar sursele regenerabile, de exemplu energia electrică produsă din generatoarele eoliene, prin proiect sunt evaluate la o funcţionare de 2.800 ore pe an din 8.760 ore cât are anul. Pentru acoperirea curbelor de sarcină electrică, în perioadele când din diverse motive producţiile din sursele regenerabile sunt insuficiente, utilizarea surselor clasice, termo, nuclear, hidro sunt obligatorii. La această oră, nu sunt alte modalităţi de compensare, iar în unele ţări acordarea unei autorizaţii de înfiinţare pentru 1 MW instalat într-o sursă regenerabilă, mai ales eolian, este condiţionată de realizarea unei investiţii de 0,5 -0,7 MW într-o sursă clasică cu pornire rapidă, explică preşedintele IRE.
Petrol şi gaze pentru 15 ani
Rezervele sigure de gaze naturale ale României sunt estimate să acopere consumul în următorii 15 ani, potrivit preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Alexandru Pătruţi.
„Vom rămâne dependenţi de importul de petrol în viitor, avantajul este că pentru petrol este o piaţă mondială şi avem surse diverse de aprovizionare. În privinţa gazelor naturale, dependenţa de import este mai redusă, dar şi aici producţia este în scădere. Perspectivele imediate în privinţa gazelor naturale sunt mai încurajatoare decât la petrol, existând posibilitatea de noi descoperiri în zone adânci şi în Marea Neagră”, a declarat preşedintele ANRM.
Potrivit acestuia, un rol important pentru asigurarea aprovizionării cu gaze a României va fi crearea unei pieţe unice la nivel mondial, la fel ca în cazul petrolului.
Rezervele sigure de petrol sunt de 54,88 milioane tone, iar rezervele geologice se ridică la 2,02 miliarde tone.
Rezervele sigure de gaze naturale se ridică la 109,2 miliarde metri cubi, iar rezervele geologice sunt de 660,6 miliarde metri cubi. România produce anual circa 11 miliarde metri cubi de gaze naturale.
„Aceste cifre vin din însumarea rezervelor actuale”, a spus Pătruţi.
De asemenea, rezervele geologice de huilă sunt de 1,4 miliarde tone, la o producţie anuală de 2,3 milioane tone, iar rezervele geologice de lignit se ridică la 9,6 miliarde tone, la o producţie anuală de 30 milioane tone. Exploatarea lignitului şi huilei s-ar putea întinde pe o perioadă de 115 ani, respectiv 260 de ani. Ambele resurse sunt folosite în principal pentru producţia de energie electrică, mai puţin pentru producţia de energie termică.
Scenarii nefundamentate
„Aceleaşi cifre cu rezervele de petrol şi gaze sunt vehiculate de mai bine de 15 ani, fără o fundamentare riguroasă, fără studiu aprofundat, fără indicarea surselor”, susţine un fost director de la ANRE.
Până în anul 2005 existau elaborate strategii energetice de tip etatist, care speculau latura naţionalistă, susţin specialiştii în energie. Se sugera utilizarea resurselor interne, exporturi cât mai puţine, orientarea spre folosirea intensivă a rezervelor de cărbune. La sfârşitul anului 2007, a fost elaborată o nouă strategie energetică însă în aceeaşi notă ca şi în trecut: se punea accent pe independenţa energetică şi utilizarea resurselor interne de cărbuni. Însă totul fără strategii bine conturate, fără a se sublinia importanţa resurselor regenerabile şi a tehnologiilor noi.
Un raport al Băncii Mondiale recomanda autorităţilor din România elaborarea unor strategii energetice, însă bazate pe cercetări ale specialiştilor, ale profesioniştilor. Recomandarea viza chiar recrutarea unor specialişti reputaţi din străinătate care să fundamenteze ştiinţific studiile din domeniul energiei.
Un alt specialist din domeniul energiei, directorul executiv la Romania Energy Center (ROEC), Radu Dudău, spune că nu doar legislaţia din domeniu este greoaie, dar şi accesul la baze de date e extrem de dificil şi din această cauză elaborarea unor scenarii devine dificilă.
„Nu există informaţii corecte privind, de exemplu, resursele primare. În primul rând, ar fi necesară o hartă a resurselor naturale şi pentru energia primară în România. Iar dacă constatăm că nu există suficientă expertiză tehnică în România, întrebarea este de ce nu se recrutează specialişti sau firme din străinătate. În general, când prezinţi estimări e necesar să fie citată şi sursa, care trebuie să fie una credibilă, şi să se indice în ce condiţii s-au efectuat studiile”, a menţionat Radu Dudău.
Importuri şi investiţii în tehnologii noi
Actualele rezerve de gaze estimate să ajungă 15 ani ar putea însă creşte în urma descoperirii de noi zăcăminte în special în zona Mării Negre, unde există câteva companii care deţin concesiuni de explorare. De asemenea, se fac cercetări (incipiente în România) şi există lucrări de explorare a resurselor naţionale de gaze neconvenţionale (gaze de şist). De asemenea, există contracte de concesiune pentru exploatarea petrolului în două perimetre din zona Mării Negre. În schimb, zăcămintele petroliere ce ar mai putea fi descoperite în România vor fi mici în comparaţie cu cele existente în alte state, dar ar putea suplimenta consumul intern. Cu toate acestea, România va rămâne şi în viitor dependentă de importuri, atât la gaze, cât şi la petrol.
Exploatarea multor zăcăminte din ţară şi a celor preconizate a fi descoperite implică însă tehnologii noi şi investiţii pe măsură. De exemplu, în cazul zăcămintelor petroliere va fi necesară exploatarea în profunzime, şi nu doar la suprafaţă. La fel, exploatarea şisturilor, pe lângă costuri mari, implică şi mari probleme de mediu.
România importă aproape 20% din necesarul de gaze şi peste jumătate din cantitatea de petrol necesară. În ultimele trei decenii, producţia de petrol şi gaze a României s-a redus cu 60%.