Deşi băncile funcţionează pe un model asemănător cu cel din ţările dezvoltate, clienţii lor nu beneficiază de nici unul dintre instrumentele de protecţie consacrate în zona euro.
Clienţii băncilor din România nu au nici o umbrelă serioasă de protecţie împotriva eventualelor abuzuri ale creditorilor. Spre deosebire de o bună parte a ţărilor membre ale Uniunii Europene, ţara noastră nu are nici o lege a falimentului personal şi nici măcar un organism de tip ombudsman care să rezolve, pe căi amiabile, eventualele conflicte dintre bănci şi clienţii lor. Mai mult, până nu mai târziu de anul trecut, lipsa unei legislaţii adecvate permitea băncilor să majoreze unilateral costurile împrumuturilor aproape oricând doreau. Unele dintre băncile locale erau printre puţinele din Europa care percepeau o dobândă variabilă fără a oferi clienţilor şi formula de calcul a acesteia.
Cum este în ţările civilizate
Aproape toate ţările de provenienţă ale băncilor din România (excepţie face doar Grecia) reglementează posibilitatea obţinerii falimentului pentru persoanele fizice supraîndatorate faţă de bănci. Mai mult, Franţa a modificat recent legea în aşa fel încât să vină în sprijinul clienţilor cu probleme. Procedura falimentului va fi mai rapidă, perioada pe care este construit planul de rambursare va fi mai scurtă, iar persoanele ale căror dosare de insolvenţă sunt încă nesoluţionate nu vor mai putea fi evacuate din locuinţă de către bancă, potrivit www.conso.ro. În noua ei formă, legea franceză este aproape similară cu actul normativ conceput în România de avocatul Gheorghe Piperea, adoptată tacit de Senat, însă îngropată la cererea Fondului Monetar Internaţional. Oficialii FMI au considerat că o astfel de lege ar pune în pericol stabilitatea sistemului bancar. În România, ca şi în Franţa, principalele motive pentru care oamenii ajung în situaţia de a nu mai putea plăti ratele sunt şomajul, divorţul şi pierderea soţului sau a soţiei. O lege a falimentului personal există în Franţa, Germania, Austria, Belgia, Olanda, Italia, Spania şi Marea Britanie.
„Centru de plângeri” pentru clienţii băncilor
Asociaţia Română a Băncilor, sprijinită de Banca Mondială, a încercat, fără succes, să implementeze un sistem pentru protecţia clienţilor pe model britanic. Este vorba despre instituţia ombudsmanului, a cărei sarcină este rezolvarea pe cale amiabilă a problemelor apărute între instituţiile financiare (bănci, firme de leasing, companii de asigurări etc.) şi clienţii lor. Instituţia primeşte anual peste un milion de plângeri de la clienţii nemulţumiţi de o anumită decizie a băncii. Ombudsmanul britanic a fost creat de către Parlament şi are în componenţă experţi independenţi.
