Degradarea situaţiei economice europene costă în plus România zeci, poate sute de milioane de euro, anual.
România a ajuns să se împrumute la dobânzi mai mari decât în 2010, când ţara nu era stabilizată macroeconomic, din cauza deprecierii CDS-ului întregii regiuni, a declarat sâmbătă preşedintele Traian Băsescu.
Numai după iulie 2011, CDS-ul României (Credit Default Swap) a crescut de la 230 bps (puncte de bază) la 420 bps la finele lunii septembrie. Fiecare punct în plus de CDS înseamnă 0,01% mai mult la dobândă. În cazul unui împrumut nou-angajat pentru acoperirea deficitului bugetar, România se împrumută la o dobândă cu 2% mai mare decât în urmă cu câteva luni.
Credit Default Swap este costul riscului aferent fiecărui debitor în parte, care se adaugă peste dobânda de bază. Acest risc al debitorului se tranzacţionează pe piaţă, rezultând CDS-ul fiecărui debitor.
Majorarea CDS-ului este o veste proastă pentru România care oricum găseşte din ce în ce mai greu şi mai scump banii necesari acoperirii deficitului.
Deficit de 3%, greu de finanţat
României îi va fi foarte greu să susţină financiar un deficit de 3% din cauza dobânzilor foarte mari care se percep la credite, afirmă Traian Băsescu. „Toate analizele pe care le-am făcut (…) ne arată că, datorită condiţiilor de creştere a costului finanţării, practic ar fi extrem de greu să susţinem financiar un deficit de 3%, datorită dobânzilor foarte mari care se percep acum la credite şi datorită lipsei banilor”, a declarat Traian Băsescu. „Două puncte procentuale pot însemna sute de milioane în plus pentru datoria publică”, explică Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank. În opinia sa, „noi arătăm mai bine decât acum un an dar ne împrumutăm mai scump”.
Efectele CDS-ului mai mare se vor vedea de acum încolo. „La liniile de credit interbancare dobânzile vor fi mai mari şi la fel la dobânzile pentru creditele luate în viitor. Componenta marjă fixă care se adaugă Euribor va creşte”, spune el.
O altă temere a preşedintelui Băsescu este că recapitalizarea băncilor europene s-ar putea face prin micşorarea expunerii băncilor străine pe România.
Cum se poate face recapitalizarea băncilor UE
„Am atenţionat în mod expres că programul de recapitalizare a băncilor trebuie să aibă în vedere şi menţinerea nivelului de expunere a băncilor din zona euro în cea românească. Nu putem accepta o recapitalizare care să fie adusă la volumele necesare prin retragere de bani, spre exemplu, de pe piaţa românească, pentru a face faţă crizelor din interiorul zonei euro”, spune el.
Potrivit lui Ionuţ Dumitru există trei căi de recapitalizare a băncilor europene: aportul acţionarilor, al statului prin naţionalizarea băncilor şi Fondul European de Stabilitate.
„Temerea preşedintelui este că s-ar putea alege prima variantă care ar pune presiune pe subsidiarele băncilor din România”, explică economistul-şef al Raiffeisen. Mai precis, băncile-mamă pot cere de la subsidiarele lor din România capitaluri. O altă variantă este cea în care la scadenţă băncile-mamă nu mai prelungesc liniile de credit acordate subsidiarelor. Aceste posibilităţi sunt reduse din două motive: normele BNR nu permit retragerea a mai mult de 20% din capitalurile subsidiarelor, iar majoritatea liniilor de credite date de băncile-mamă sunt pe termen lung după ce BNR a permis o rată mică a rezervelor minime obligatorii în cazul liniilor de credit mai lungi de 2 ani, explică el. Prin urmare, cea mai potrivită variantă de salvare a băncilor europene, expuse prin cumpărarea titlurilor Greciei, ar fi Fondul European de Stabilitate Financiară.
Cât de aproape suntem de prăpastie?
Datoria publică a României a ajuns la finele lunii iunie la 39,4% din PIB, nivel redus faţă de alte ţări, după cum se laudă oficialii. Ea ar fi mică şi faţă de nivelul de 60% din PIB prevăzut în tratatul de aderare la euro de la Maastricht. Cât de mult mai poate creşte aceasta fără a apărea probleme? În ultimii trei ani, datoria publică s-a triplat, de la 13,4% din PIB în 2008 la nivelul actual.
Băsescu despre bugetul 2012
E o conjunctură economică ce îndeamnă la prudenţă.
România are de refinanţat şi împrumuturile din anii anteriori.
CDS-ul e mai prost ca al Bulgariei, e cât al Spaniei şi mai bun decât al Italiei, Ungariei, Portugaliei sau Irlandei.
Deficitul bugetar trebuie să fie sub 3% din PIB, poate 1,5-1,7%, dar „e doar o speranţă”.
Nu vor fi afectate investiţiile.
Nu se vor tăia sau impozita suplimentar pensiile, nu vor fi reduse salariile.
Costurile de finanţare a datoriei publice au devenit mari.
