21 C
București
sâmbătă, 27 iulie 2024
AcasăInvestigații România LiberăCapitalul international vs capitalul international

Capitalul international vs capitalul international

Avalansa de avertismente la adresa investitorilor internationali din partea agentiilor de rating si a altor analisti occidentali referitoare la vulnerabilitatile tarilor emergente, indeosebi ale unora dintre ele, printre care, la loc de frunte, si Romania, constituie un element nou, interesant si intr-un fel contrariant in experimentul pe care, cu strategie sau fara, capitalul international il face in aceste tari, mai ales si nu intamplator tocmai in cele mai vulnerabile dintre ele.

Interventia din ce in ce mai articulata, zgomotoasa si precisa a agentiilor de rating si a altor analisti occidentali este interesanta si intr-un fel contrarianta pentru ca trage semnale de alarma in legatura tocmai cu o situatie creata in tarile respective de nimeni altcineva decat de capitalul international. Caci vulnerabilitatile aiuritoare pe care aceste tari au ajuns sa le aiba in numai cativa ani sunt de dimensiuni atat de mari incat nu aveau cum sa fie generate de ele insele, depasind pur si simplu posibilitatile economiilor lor. Aceste tari nu puteau singure sa creeze, in doar cativa ani, adevaratele prapastii intre consum si productie care exista acum in economiile lor. Deficitele lor apocaliptice de cont curent si supraindatorarea lor externa instabilizatoare nu sunt, la dimensiunile la care au ajuns, opera lor. Pentru ca, nici sa vrei, nu te poti indatora extern dincolo de anumite limite, daca "mediul international" nu-ti permite! Nu poti sa functionezi cu importuri fara exporturi daca "mediul international" nu te lasa. Sa fim seriosi!

Contributia proprie a tarilor in cauza la vulnerabilitatile incendiare la care au ajuns este legata, desigur, si de iresponsabilitatea celor care le-au fost la carma in perioada din urma, in sensul ca au lasat lucrurile sa o ia razna, fara a interveni, in masura posibilitatilor, pentru a le mentine cat de cat sub control. Cea mai reprobabila pozitie a lor a fost pactizarea cu dezastrul, transformandu-se ei insisi, prin afacerile clientelare derulate (de atatea ori in cardasie cu capitalul strain), in profitori ai cursului spre dezarticularea economiei, spre adancirea deficitelor externe si supraindatorare.

Totusi, in esenta, vulnerabilitatea tarilor respective ramane, intr-o foarte mare masura, opera directa a capitalului international. Fara investitiile straine generatoare de achizitii externe, importurile nu ar fi crescut cum au facut-o. Fara banii adusi din afara, bancile straine din Romania n-ar fi avut cum sa genereze atatea credite interne care au incendiat consumul. Fara banul extern, aglomerat disproportionat in retail, in banci si in imobiliar, cresterea economica nu ar fi fost pe atat cat a fost – poate nici n-ar fi existat –, dar n-ar fi existat nici consum fara productie, nici importuri fara exporturi. Nici cresterea economica n-ar fi fost bazata atat de dezarticulant pe consum acoperit din import, nici deficitul extern n-ar fi fost atat de mare, creand vulnerabilitati dramatice, nici indatorarea externa nu ar fi devenit supraindatorare.

Nu este aici locul de a analiza daca ar fi fost mai bine sau mai rau. Dar acum vulnerabilitatile create tarilor respective de catre capitalul international sunt puse la zid tocmai de catre capitalul international, caci doar nu ar putea pretinde cineva ca agentiile de rating si analistii occidentali or fi niscai vectori ai intereselor tarilor emergente!

Daca nu am fi implicati, ar fi doar interesant sa se vada care va fi deznodamantul acestui episod bizar in expansiunea capitalului international, in care exact aceasta creeaza problema si tot aceasta o critica! Iesirea din aceasta contradictie pe seama tarilor emergente nu reprezinta vreo mare scofala, dar nu este deloc exclusa! Caci este cel mai simplu sa lasi aceste tari fara lichiditati. Iar fara lichiditati, aceste tari sunt lichidate aproape instant, pentru ca nu au nimic altceva. N-au cheag, n-au economie reala. Nu mai au resurse nationale pe mana.

Cele mai vulnerabile la o asemenea varianta sunt tarile cu cele mai mari vulnerabilitati economice si financiare, Romania fiind in frunte. Din Europa, dintre tarile numite mai nou emergente sunt cateva care ar putea sa nu fie vizate. Este cazul celor central-europene. Nu au o situatie dramatica a contului curent extern si nu sunt dezarticulate de discrepante prea mari intre productie si consum. In rest, este vorba de tari dezarticulate complet de expansiunea fulguranta a capitalului strain in economii cu bazele distruse si cu sectoare reale precare (cazurile Bulgariei, tarilor baltice, tarilor din sud-vestul Balcanilor). Romania este de departe cea mai mare si mai importanta dintre ele.

Nu stim situatia exacta din acest punct de vedere a celorlalte tari, dar Romania are si marele dezavantaj al unei cooperari grotesti a factorului politic cu distrugerea. Capitalul autohton nu prea mai detine nimic important din economie. Toti politicienii sunt imbogatiti prin importuri. si toti bogatasii romani sunt importatori. Politicile economice au favorizat si favorizeaza importurile. Exporturile, ca si industria si agricultura, sunt desconsiderate sau chiar aflate in bataia de joc a factorului politic si de decizie!

Epilogul infruntarii capitalului international-capitalul international in ce priveste soarta unei tari ca Romania va depinde, evident, de lucruri si raporturi de forta care transcend Romania. Dar, in cazul tarii noastre, trebuie sa fim constienti ca fortele care vor dori sa iasa din confruntarea cu pricina pe seama Romaniei au cooperarea si pot conta pe lipsa de impotrivire a factorului politic si clientelar din Romania.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă