ANRE a propus Guvernului anularea calendarului de liberalizare a pieței gazelor pentru consumatorii non-casnici începând cu 1 iulie 2014 deoarece pe piață prețurile au ajuns sub cele stabilite prin respectivul calendar ca urmare a scăderii consumului, a cotațiilor internaționale și a importurilor mai mici.
„Propunem Guvernului ca de la 1 iulie să finalizăm procesul de liberalizare din sectorul industrial (75% din piața gazelor e reprezentată de acesta) și să beneficieze și consumatori non-casnici de posibilitatea de a accesa prețuri mai mici decât cele prevăzute în calendar. Calendarul actual prevedea creșteri de prețuri la niveluri mai mari decât sunt prețurile de acum, ceea ce nu mai este fezabil, așa că propunem anularea calendarului“, a spus ieri șeful ANRE, Niculae Havrileț, la o conferință de presă pe teme energetice, citat de Agerpres.
Oficialul ANRE a amintit că, la momentul începerii liberalizării, diferența dintre prețul gazelor de producție internă și cel de import era de 1 la 3 (prețul de import era 590 dolari pe mia de metri cubi, iar cel de producție internă era de 150-160 de dolari pe mia de metri cubi). Calendarul de liberalizare a fost stabilit în baza unui studiu realizat de compania de consultanță Rolland Berger, care urmărea trei scenarii, niciunul realizat. „O primă presupunere se referea la faptul că în următorii ani consumul va crește, ceea ce nu s-a adeverit. A doua axiomă a fost că va crește importul la 35% din totalul consumului, însă nici această estimare nu s-a potrivit. A treia presupunere a fost că prețul gazelor va rămâne la 500 de dolari pe mia de metri cubi, dar la toate hub-urile din Europa prețul este acum de 330-360 de dolari“, a mai explicat Havrileț.
Cine pierde, cine câștigă?
Renunțarea la prețurile generoase asumate prin calendarul liberalizării în favoarea unora ceva mai mici din piața liberă poate dezamăgi producătorii (Romgaz și Petrom), dar dă o gură de oxigen companiilor din industria chimică, de unde provin principalii consumatori. Dacă în cazul Romgaz, cu statul acționar majoritar, veniturile mai mici (și implicit dividendele) sunt acceptabile în cazul protejării locurilor de muncă din economie, mai greu va fi pentru acționarii OMV Petrom să înghită asta. Nici investitorii privați ai Romgaz nu se vor simți încântați în condițiile în care au participat la oferta publică a companiei în ideea de a profita de prețurile mari la gaze prinse în calendarul de liberalizare. În compensație, statul ar putea renunța sau îndulci taxa pe profiturile excepționale și ar putea lua în calcul o redevență mai mică la finalul acestui an (la un moment dat s-a vehiculat procentul de 20%). O altă soluție pentru a îndulci povara consumatorilor, sugerează șeful E.ON România.
„Consiliul Concurenței ar trebui să se uite la acest sector. O măsură ar fi să spargem producătorii, astfel încât, în loc de doi, să fie șase-șapte și să existe competiție pe piață.“ Întrebarea care s-ar pune este în ce măsură mai mulți producători cu acționari identici (statul/OMV) s-ar comporta diferit de binomul Romgaz-Petrom.
