Pentru cine a urmărit declaraţiile venite în ultimele luni de la Berlin, care a cerut rezidenţilor ruşi din Cipru să contribuie la planul de salvare a sistemului bancar al insulei, acordul de vineri de la Bruxelles nu ar fi trebuit să fie o surpriză. Ciprul este obiectul unui experiment fără precedent al cărui final se anunţă pe cât de impredictibil, pe atât de periculos. Astfel, din suma de 17 miliarde de euro necesară salvării sistemului bancar cipriot, 10 miliarde ar urma să vină de la Uniunea Europeană, 1 miliard de la FMI şi şase miliarde ar urma să fie strânşi prin aplicarea unei taxe excepţionale de 6,7% asupra depozitelor bancare de sub 100.000 de euro şi de 9,9% asupra depozitelor mai mari de 100.000 de euro, în condiţiile în care Cipru este un paradis fiscal unde se percepe o taxă de 0,2% asupra depozitelor bancare, iar depozitele de până la 100.000 de euro sunt asigurate de stat.
Ţinta acestei taxe o reprezintă, în primul rând, banii ruşilor. Ciprul a devenit în ultimii 20 de ani destinaţia preferată pentru banii miliardarilor ruşi, care au găsit în sistemul bancar cipriot nu numai un refugiu prietenos pentru sume, de multe ori de provenienţă dubioasă, dar şi o maşină eficientă de spălare a banilor proveniţi din activităţi criminale. Potrivit unui raport al serviciilor secrete germane publicat de revista Der Spiegel la sfârşitul anului trecut, ruşii au depozitat în Cipru aproximativ 26 de miliarde de euro, iar băncile cipriote sunt placa turnantă a spălării banilor mafiilor ruseşti. Băncile din Cipru au început să aibă probleme în momentul în care au realizat că au investit masiv în bonduri greceşti care s-au dovedit lipsite de valoare şi acum sunt în criză de lichiditate şi au nevoie de bani europeni. Ideea venită de la Berlin a fost să îi oblige pe ruşi să împartă povara. Problema este că planul ar putea merge extrem de prost.
După ce au golit bancomatele de pe insulă, furia ciprioţilor a crescut tot mai mult, iar la posturile de televiziune se vorbeşte tot mai mult despre “trădare”. Parlamentul, care trebuia să aprobe ieri în regim de urgenţă planul de salvare convenit vineri, şi-a amânat pentru astăzi şedinţa, iar preşedintele Nicos Anastasiades a renunţat şi el la discursul pe care dorea să-l adreseze naţiunii. Partidul său de centru-dreapta nu deţine decât 20 din cele 56 de fotolii ale Parlamentului şi după reacţia populaţiei nu mai este sigur că va obţine sprijinul celorlalte partide.
Analiştii financiari ai Forbes au criticat în termeni extrem de duri planul de salvare, pe care l-au comparat cu falimentul Lehman Brothers. În opinia lor, taxa extraordinară impusă băncilor cipriote subminează unul din pilonii stabilităţii bancare – garanţiile de stat ale depozitelor – şi avertizează că din momentul în care depo-nenţii nu vor mai fi siguri că banii lor sunt asiguraţi, unda de şoc a neîncrederii se poate propaga în toată Uniunea Europeană. Mizele sunt uriaşe şi, cum scria ieri presa germană, responsabilii de la Berlin îşi rod unghiile în aşteptarea deznodământului.
