Intr-o miscare neasteptata pentru politica promovata in ultimul timp, Banca Nationala a decis mai zilele trecute sa elimine restrictiile impuse creditarii in valuta. Oficial, s-a explicat ca, intrucat restrictiile si-au facut efectul si ponderea creditului in valuta a scazut in totalul creditarii, se poate renunta la restrictiile asupra necesitatii carora, fie vorba intre noi, se batuse serios toba. Mai oficios, s-a spus insa ca, intrucat de la 1 ianuarie 2007, o data cu intrarea in UE, se deschide piata bancara pentru oricare dintre bancile europene ce doresc sa opereze pe piata romaneasca, restrictiile n-ar face altceva decat sa dezavantajeze concurential „bancile romanesti” in fata competitiei cu „bancile straine”.
Pai sa vedem cum sta de fapt treaba! Bancile din Romania nu s-au prea sinchisit de restrictiile BNR. Fiind toate filiale ale unor grupuri bancare cu extindere inter-nationala, au pasat solicitarile de credit din tara catre bancile-mama din strainatate, care mustesc de bani, carora abia asteapta sa le gaseasca un plasament. In statistici a aparut ca restrictiile au dat rezultate, intrucat creditarea in valuta s-a incetinit, pierzand teren in fata creditarii in lei. Asta insa numai in statistici, pentru ca in realitate creditarea n-a mai fost in parte inregistrata in Romania, ci in strainatate. In schimb, efectele au fost consemnate in Romania. Creditele in valuta din strainatate au fost folosite pentru a se face importuri si mai mari, care au de-teriorat si mai periculos deficitul extern.
Cea mai gogonata este insa povestea cu „bancile romanesti” si „bancile straine”. Care or mai fi bancile romanesti in sistemul bancar din Romania?! Mai sunt vreo doua-trei intr-adevar romanesti, ce nu depasesc insa impreuna minunata cota de 5% din piata. Poate doar pentru acestea sa fi functionat restrictiile, caci pentru toate celelalte, care au pozitii coplesitor dominante pe piata, restrictiile n-au contat, find eludate tocmai datorita faptului ca sunt filiale sau sucursale ale unor banci straine.
Daca bancile ce opereaza in Romania ar fi fost intr-adevar ro-manesti, nimeni nu s-ar fi sinchisit probabil si restrictiile cu pricina ar fi functionat bine mersi pe mai departe. Numai ca este vorba de banci straine. Care si-au pus la bataie artileria grea pentru a nu fi afectate de restrictii in fata altor banci straine, care, in baza deschiderii pietei, vor veni de acum incolo sa opereze pe piata roma-neasca. Meciul restrictiilor nu are practic nici un jucator roman. Doar terenul de joc se afla in Romania.
Faptul demonstreaza pierderea de catre Banca Nationala a pozitiilor de comanda in sistemul bancar din Romania, asa cum se prefigura din momentul in care au fost lichidate in cadrul acestuia aproape in totalitate pozitiile capitalului autohton. Banca Nationala nu mai are in fata cui sa se impuna sau pe cine sa dirijeze, centrul de decizie aflandu-se in afara jurisdictiei sale teritoriale. Dincolo de aceste probleme, Romania ramane sa preia doar efectele. In cazul in speta, consecintele sunt – in situatia data – extrem de grave. Chiar daca nu si-au atins scopurile, restrictiile mai tineau totusi cat de cat in frau, macar ca idee, iuresul importurilor. Creditarea in valuta are acum toate conditiile sa scape caii. Un nou val de importuri va veni. Si va fi tsunami pentru echilibrele externe ale tarii.
