Angajamentul FMI de introducere a managementului privat la firmele de stat cu pierderi se transformă pe zi ce trece într-o imensă înşelătorie la adresa FMI- instituţia mondială care a obligat România să adopte măsura. Vechii directori încartiruiţi politici şi obedienţi faţă de politicieni sunt ”prefăcuţi” în manageri privaţi.
După ce l-au debarcat pe Dimitris Sophocleous de la conducerea CFR SA ca urmare a refuzului acestuia de a semna un contract de 300 de milioane de euro atribuit ilegal unor firme, oamenii lui Relu Fenechiu au pus tunurile pe ultimul manager cu adevărat privat din Transporturi, anume pe belgianul Christian Edouard Heinzmann.
Potrivit lui Lucian Isar, fost ministru delegat pentru mediul de afaceri şi membru al Consiliului de Administraţie Tarom până la finele lunii trecute, la nivelul companiei se fac presiuni asupra actualului director general Christian Edouard Heinzmann pentru a demisiona din această funcţie. Postul acestuia este vânat de mai mulţi membri ai CA, inclusiv de unii membri neexecutivi ai CA, care nu ar avea nicio cădere să viseze la aşa ceva.
Potrivit OUG 109/2011 a guvernanţei corporative, act legislativ realizat în urma recomandărilor FMI, mandatul directorului general este de 4 ani. El poate fi schimbat doar dacă nu îşi îndeplineşte indicatorii de performanţă la care s-a angajat. Nu este cazul lui Heinzmann. În primul trimestru al anului 2013, Tarom a înregistrat pierderi în scădere, respectiv 49 de milioane lei, cu 29 de milioane de lei mai mici faţă de bugetul aprobat şi cu 15 milioane de lei inferioare celei din aceeaşi perioadă a anului trecut.
In pofida rezultatelor, ministerul lui Relu Fenechiu vrea să se debaraseze de Heinzmann, imediat după ce FMI va aproba scrisoarea de intenţie a actualului acord, spune Lucian Isar. Acestuia i se spune că planul său de administrare, aprobat de vechiul CA, valabil pentru 4 ani, ar fi fost doar ”de probă” , noţiune inexistentă în Ordonanţa guvernanţei corporative.
Heinzmann s-a cerut în afara disputei Fenechiu-Băsescu
Din cele srise de Isar pe blogul său rezultă că ar exista două motive pentru care Relu Fenechiu nu l-ar mai iubi pe managerul privat. Între ei au apărut dispute pe două teme, anume achiziţia unor noi aeronave şi atragerea Tarom în conflictul politic pivind aeronava prezidenţială. Heinzmann nu ar fi fost de acord cu creşterea flotei prin ”achiziţii făcute de dragul achiziţiilor”, după cum se exprimă Isar, deoarece nici măcar aeronavele existente nu aveau încărcare suficientă. In privinţa aeronavei prezidenţiale, Heinzmann nu a fost de acord cu ”un scandal public pe o temă care să afecteze brandul Tarom”.
Pentru a scăpa de Heinzman oamenii lui Relu Fenechiu (iniţial doar doi, dintre care unul îşi dorea poziţia de director general, iar celălalt îl susţinea în demersul său) au început o campanie îndreptată împotriva directorului general care a cuprins: discreditarea acestuia în rândul angajaţilor, dezinformarea acestuia privind intrarea sa în dizgraţia unor finanţatori ai companiei sau politicieni, interdicţii adresate acestuia de a mai comunica cu presa, inventarea unor indicatori calitativi greu de măsurat, pe care Heinzmann nu i-ar fi atins.
După eşecul campaniei psihologice asupra lui Heinzmann, acesta rezistând cu brio asaltului, oamenii lui Relu Fenechiu au trecut la al doilea plan, anume câştigarea majorităţii în CA. Iniţial susţinerea de care se bucura în CA era de 4 voturi la 2. Pentru aceasta a fost cooptat un nou membru în CA (cel mai posibil e vorba de Nicolae Demetriade, fost director general Tarom în mandatul lui Miron Mitrea) şi a fost exclus din CA Lucian Isar. In plus, cum bătaia pe postul de diector general este mare, s-au mai inventat câteva alte funcţii executive de conducere, precum director general adjunct operaţional, altul comercial, pe care să şi le împartă adversarii lui Heinzmann după debarcarea acestuia. ”CEO-ul (Christian Edouard Heinzmann – n.red.) este „rugat“ aproape zilnic, în ultima perioadă, să se îmbolnăvească ori să se ceară afară pentru orice motiv doreşte să invoce (…) Oferetele care i se fac CEO-ului variază de la a i se oferi o poziţie de consilier la nivel de board până la a sta pur şi simplu acasă doar să renunţe de bună voie la poziţia de CEO”, spune Lucian Isar.
Heinzmann, ultimul independent
Heinzmann este ultimul manager al unei companii de stat din subordinea Ministerului Transporturilor cu adevărat independent şi care nu provine din clica foştilor directori de stat încartiruiţi politic, metamorfozaţi de Fenechiu în aşa zis manageri privaţi. Fiind vorba de aceleaşi personaje care conduceau şi in trecut firmele destat, diferenţa nu o face competenţa sau verticalitatea lor. Singura schimbare este că anterior intrării în vigoare a OUG 109/2011 directorii-baroni câştigau salarii egale cu cel al unui secretar de stat (aproximativ 4.500 de lei lunar) odată încoronaţi manageri privaţi ei cîştigă lunar salarii în jurul a 10.000 de euro.
