Criza financiara si economica internationala a rasturnat pur si simplu anumite lucruri si randuieli care pareau de neimaginat a se putea schimba. In Romania, asemenea lucruri si randuieli nu sunt multe. Deoarece ceea ce parea a fi ajuns in firescul cotidian – precum cresterea economica dinamica, explozia creditarii, expansiunea consumului, boom-ul imobiliar, majorarea veniturilor (salarii si pensii) – erau, pentru orice analist serios si cu scaun la cap, simple baloane de sapun, fara suport economic, iar spargerea acestor baloane era previzibila. Printre putinele lucruri greu de imaginat, chiar si pana in urma cu doar cateva luni, sa se schimbe se numara prabusirea imaginii bancilor straine din Romania, prabusire care s-a produs cu o viteza ametitoare si din care imaginea bancilor straine nu-si va mai reveni probabil.
Incercarea sordida a bancilor straine din Romania de a arunca asupra clientilor toata povara crizei, inca de atunci cand aceasta abia isi aratase coltii, a pus capac la toate. Putem spune fara ezitari ca ceea ce ajunsese un fel de icoana pentru romanul neavizat – banca straina impunatoare si nepenetrabila – a coborat rapid panta desacralizarii, riscand sa intre in noroiul desconsiderarilor. Criza l-a ajutat pe roman sa inteleaga mai bine ce vor si ce fac de fapt bancile straine in Romania. Romanul se lasa prostit, dar numai pana la un moment dat! La bancile straine nu exista, din pacate, alternativa in Romania. Capitalul romanesc este slab si fara capacitate concurentiala in domeniu.
Pentru romani insa, icoana bancii straine a pierit si nu se va mai intoarce niciodata, oricate campanii de "captatio benevolentiae" vor fi desfasurate. De-acum incolo, in orice reclama bancara, cu cat mai promotionala va parea, tot mai multi romani nu vor mai vedea altceva decat o noua si jalnica incercare de a-i pacali.
Nu este vorba insa doar de imagine. Din conducatori de joc ai pietelor, bancile straine din Romania au devenit captive, prizonieri de lux. Acestea s-au vazut dintr-o data sechestrate in capcana pe care o pregatisera de fapt pentru clientii din Romania, de pe urma carora castigasera bani cu nemiluita, la rate de profit aiuritoare. O capcana teribila, in care au cazut si din care acum nu stiu practic cum sa iasa.
Au fost parte a unei strategii politico-economice mai ample: cea a extinderii spre Est a Uniunii Europene. Strategie din care, aparent, nu puteau avea decat de castigat. si au si castigat fabulos ani si ani. Au venit aici pentru ca aici era rost de potential de creditare. Caci prin tarile de origine acesta se cam epuizase. L-au exploatat nemilos! Nu se poate preciza daca asa a fost programat sau asa au gasit de cuviinta din lacomie. Au oferit credite peste credite, cu viteze ametitoare. Bancile-mama le-au dat banii necesari creditarii. Au desconsiderat banul de aici, batjocorind depozitele cu dobanzi de trei parale.
Au suprafacturat insa creditele cu dobanzi sfidatoare. Totul pentru profituri debordante, neuzuale. Au creat artificial consum aici, spre fericirea Vestului, ale carui marfuri au putut gasi debuseu aici. Numai ca, la viteza ametitoare a creditarii creatoare artificiale de consum, nici un proces economic – si indeosebi cel de productie – n-a putut tine pasul. Romania, precum si alte tari in aceeasi situatie au ajuns in cativa ani complet dezarticulate economic: consum fara productie, importuri fara exporturi, masini fara sosele, hipermarketuri fara fabrici. si acum criza economica si financiara internationala darama, cu fiecare adiere mai importanta, aceste vulnerabile castele de nisip.
Bancile straine pot sa-si admire opera. Ruinele se strang mormane-mormane, cu o viteza si mai mare decat anterioara creditare fara fundament. Isi pot marca profiturile si pot pleca. Dar, vai, unde sa se duca?! Peste tot este criza! S-ar putea retrage la ele acasa. Numai ca si acolo este criza si, inca dinainte de criza, se stia ca acolo nu mai exista potential de creditare, din cauza satietatii pietei. De aceea au venit aici! Grosul profiturilor din ultimii ani l-au cules de aici, din Romania si alte tari similare.
si, in plus, daca ar fi sa plece, trebuie sa-si vanda cuiva afacerea! Este vorba de sedii, aparatura, logistica informatica si bancara. Este vorba de credite de recuperat! Dar cui s-o vanda? Dintre ele insele nimeni nu mai cumpara! si alti cumparatori nu sunt! De acasa li se cer bani si iar bani. Oricum, de acolo nu li se mai trimit bani! Caci bancile-mama din tarile de origine au nevoie acum de bani si iar bani pentru a apara redutele principale in conditiile crizei.
si atunci ce sa faca?! S-au asezat pe banii de care dispun dinaintea crizei. Nu se mai imprumuta nici intre ele. si oricum nu mai dau credite altora. Subit, inceteaza desconsiderarea banului autohton si incep vanatoarea acestuia cu dobanzi la depozite pentru prima data remuneratorii. Dar, daca dau atata banet pe atragerea de depozite, in timp ce castiguri pe credite nu mai obtin pentru ca nu mai dau credite, atunci din ce sa mai realizeze profit?! si atunci de ce sa mai stea aici, in Romania?!
Dar de plecat n-au unde! Deocamdata, traiesc din incasarile in contul creditelor acordate anterior crizei, dar, evident, situatia nu poate dura la nesfarsit! Strang bani, ca poate vor relua creditarea! Evident, la ordinul cartierelor lor generale din Vest, ordin care ar putea veni candva. Daca pleaca, isi taie craca de sub picioare pentru viitor! Zau, daca nu-ti vine sa le plangi de mila! Atata doar ca de noi, astia de pe aici, ti se rupe inima!
